agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-01-16 | |
Tărăbuță s-a sinucis cu dentocalmin. Au crezut că doarme.
Capul stătea pe masă restul corpului pe un scaun cu tapițeria roasă. Au vorbit despre el mult timp. L-au curățat i-au pus pantofi noi și l-au agățat de bar. Venea cîte unu: komando pentru Tărăbuță. Pînă și ăia care nu-l cunoșteau au vorbit. Dădea bine să ai un prieten mort. Bine nu neapărat prieten dar făcea mult că au auzit de Tărăbuță. Tărăbuță nu s-a sinchisit și-a văzut mai departe de moartea lui. Nea Fănică a fost un sudor grozav. Pînă și ăia care nu-l cunoșteau se adunau la bufetul lu Bostan și vorbeau de el. Era ăl mai a dracu sudor din laminorul de șaișpe țoli pînă-ntr-o zi. A venit afumat la fabrică cum necum paznicii l-au lăsat să intre deși aveau instrucțiuni clare că toți afumații nu au voie în laminor. A încurcat tuburile pe care le folosea la sudură. L-au dus la spital pe dreapta i-au tăiat-o de la încheietură iar la stînga din cinci degete i-au rămas cinci bonturi. Acuma apucă paharul cu ambele cioturi dă noroc la fel. S-a făcut bas cînd îl mănîncă bonturile se duce la cor să scape de mîncărime. De multe ori mă năpădea curiozitatea și împungeam morții cu degetul să văd cum e carnea lor tare sau moale. Mirosul de parafină îmi făcea bine măcar nu mai trăsnea a transpirație și pișat. Tocmai de aia cînd se vorbea de spital în redacție toți se făceau că plouă. Mai era o poveste cu una care a fost înaintea mea. Cică s-a dus într-un sat unde se descoperise o înecată într-o fîntînă. După ce au scos-o polițaii și-au vărsat mațele ea a început să mănînce pere. Cu morții m-am descurcat tot timpul. Adică totul venea din inerție. Mai greu era să pui reportofonul în gura rudelor și să le întrebi ce simt. Am rîs cu lacrimi într-o zi. Era iarnă și Ortopedia era plină de mîini și picioare rupte pe gheață. O colegă de-a mea reporter la tv s-a apropiat de o bătrînică agățată de o radiografie. V-ați rupt brațul? Da mămucă. Și ce-ați simțit? Eh, așa o pîrîitură. Și ce-ați făcut? Am făcut așa auuu. Cel mai bine înțelegi cît de importanți sunt morții duminica. Direcția Agricolă e închisă. DSP-ul închis și el. CAS-ul idem. Primăria idem. Bate vîntul prin instituții și toți se bazează pe tine. Ziarul e în curu gol știri de doi lei nimic de prima pagină. Oricum lunea e zi cu tiraj mic dar toți se bazează pe tine și pe colegul de pe poliție. Cum necum tre să faci rost de un mort sau măcar o jumate. Lunea pe nimeni nu interesează că cineva e fericit. Lunea e zi de supraviețuire. Lunea toți vor să se bucure că a murit altul în locul lor.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate