Draga mea hai să dormim. Nu știu cînd voi mai închide ochii nu știu unde voi mai închide ochii.
Cînd stai în pămînt te așezi în el ca într-un costum business class realizezi că ai întîlniri importante cu rădăcinile și gîndacii.

Dacă m-ai întreba pînă unde aș merge pe jos pentru tine ți-aș răspunde pînă la capătul curcubeului ori pînă la sediul guvernului deși habar n-am unde e.
Noi nu suntem oameni. Noi suntem o rasă aparte oamenii mănîncă pietre și coji de eucalipt.
Pe fruntea noastră cresc blocuri fruntea noastră e un teren intravilan pe care se construiesc blocuri din cînd în cînd dispăruții din noi protestează că-i lăsăm fără verdeață.

*

Nopatea în urma mea văd o miriște arsă urlu după ajutor dar blocurile îmi strivesc urletul ca într-un gîtlej. Dimineața trezirea într-o stare de groază perfectă nu știu nimic despre viață nu recunosc niciun lucru. Pînă acum m-am obișnuit cu șobolanii din cînd în cînd strîmbă din nas dacă fumez prea mult.

Mă iei de mînă îmi aranjezi gulerul mă duci la metrou.
Mă iei de mînă îmi pipăi barba ma duci la Carrefour.

*

Am început să-ți spun Ra într-o seară cînd îți uscai părul și mi se părea că părul tău iese din parchet din dulap de peste tot.
Mai există puține lucruri care mă țin în viață. Cum e balconul de la șapte pe care e desenat un happy face.
Mai există puține lucruri care mă țin în viață. Într-un fel e ca la job te numești trăitor profesionist.

*

Într-o altă viață și-a scos balerinii și mergea în picioarele goale pe șoseaua umedă. Mi-am dorit să-i intre în tălpi toate cioburile și pietrele.
Mă îndrăgostisem de o femeie cu patru inimi inima cea mai mică o purta pentru mine cu o agrafă la buzunar.
Acum inimile s-au dus la culcare în căminul din Brîncoveanu.

*

Mult succes mi s-a urat în noua mea viață. Eu am rămas suspendat într-un cofee grind mi-a venit să urlu să trag în mine tot aerul și să-I mumific pe toți. Mi-am dorit să am forță în brațe să-mi smulg de pe mine carnea bucată cu bucată să-ți arăt toate nervurile.

Cerșetorul trăgea din pungă se oglindea în vitrinele magazinelor se credea Michael Jackson apoi își rotea brațele ca elicopterul Smurd pe care îl văd tot mai des.

*
Draga mea aici s-a uscat tot. Străzile hainele mîinile. Mi-a amorțit fața pielea genunchii.
Eu nu sunt un om. Eu sunt o specie aparte care se îngrașă cu fiecare bulă de aer.