agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1805 .



Tot mai bine era inainte
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [R ]

2008-02-26  |     | 



Tot mai bine era înainte

Bunicul cu nepotul pe prispa casei.
Nepotul : Tataie, am venit în concediu pe la matale.
Bunicul : Bine ai venit, nepoate !
Nepotul : Vreau să stau și eu puțin la țară, să mă odihnesc, să mai respir și eu un aer curat.
Bunicul : Respiră, nepoate, că aer avem.
Nepotul : Și cum mai o duceți, ce mai e nou ?
Bunicul : Ce să fie nou, la noi toate cum le știi, da’ ... ia zi la oraș cum mai e ?
Nepotul : Ce să fie ?
Bunicul : Cum se schimbă chestiile astea cu politica, eu n-am prea multă școală, cu bătrânețile, numai prea mai înțeleg ce se întâmplă, ia explică și mie.
Nepotul : Păi, ce să-ți explic, bunicule ?
Bunicul : Băi nepoate, cum e cu ăștia, uniunea asta ?
Nepotul : Ce uniune ?
Bunicul : Cu europene.
Nepotul : Aaa, uniunea europeană.
Bunicul : Așa, ce e, mă, cu ăștia, ce vor ăștia, mă ?
Nepotul : Păi, măi tataie, nu ei vor, noi vrem.
Bunicul : Îuuu, ce vrem noi, mă ?
Nepotul : Păi, să intrăm în uniunea europeană.
Bunicul : Măi tataie, eu chestia asta am mai auzit-o, da’ n-am înțeles-o. Cum adică să intrăm noi în uniunea asta ?
Nepotul : Adică, ei sunt o uniune și noi vrem să intrăm, ce-i așa complicat.
Bunicul : Păi, dacă vrem, de ce nu intrăm odată ?
Nepotul : A, păi, nu se intră așa ușor.
Bunicul : Nu ?!
Nepotul : Păi, nu !
Bunicul : De ce nu se intră ușor ?
Nepotul : Pentru că e mai greu.
Bunicul : Se intră greu, ă ?
Nepotul : Păi, da !
Bunicul : De ce, e așa strâmtă uniunea, asta ?
Nepotul : Cum să fie, bre, strâmtă ?
Bunicul : Păi, n-ai zis că se intră greu, o fi strâmtă rău și d-aia nu putem intra ușor.
Nepotul : Taci, bre, din gură, om bătrân și spui prosti.
Bunicul : Păi, dacă nu-nțeleg cum e cu uniunea.
Nepotul : Ce-i, bre, de ne-nțeles ?
Bunicul : Ce înseamnă uniunea asta ?
Nepotul : Bre tataie, uniunea asta e mai multe țări.
Bunicul : Așa !
Nepotul : Adică Anglia, Franța, Germania.
Bunicul : Așa !
Nepotul : Și noi vrem să fim cu ăștia.
Bunicul : Adică vrem să ne băgăm slugă la stăpân ?
Nepotul : Îuu, de unde ai scos-o, bre, și p-asta !
Bunicul : Păi, cum e, mă, că nu-nțeleg ?
Nepotul : N-auzi, bre, ne unim cu ăștia, suntem egali cu ei. Vin ăștia să ne ajute, cu fabricile, cu agricultura, cu cultura, cu armata ...
Bunicul : Cu armata, păi, zi așa, de când mă chinui să-nțeleg ceva. Deci, cum era pe vremea mea, venea ăia cu armata, era imperiu, te bătea, îți lua ce aveai și erai de-al lor, sluga lor, imperiu.
Nepotul : Nu, bre, nu ne ocupă, ne ajută !
Bunicul : Îuu, ne ajută ... să ce ?
Nepotul : Să ne apere de alți dușmani !
Bunicul : Care alți dușmani, când ei au venit cu armata peste noi, care alți dușmani ?
Nepotul : Ai, bre, că nu-nțelegi deloc !
Bunicul : Nu-nțeleg, nu-nțeleg !
Nepotul : Bre, eu vorbesc singur ?
Bunicul : Nu, măi nepoate, da’ eu cu bătrânețile, nici școală multă n-am; da’ să-ți explic cum înțeleg eu.
Nepotul : Ia zi, bre !
Bunicul : Fii atent, pe vremea mea ...
Nepotul : Așa !
Bunicul : Venea, ăștia, englejii, franțujii, nemții, cu armata.
Nepotul : Așa !
Bunicul : Noi, cu armata noastră.
Nepotul : Așa !
Bunicul : Ne băteam, dacă ne băteau ăia, ne făceau colonie.
Nepotul : Așa !
Bunicul : Și veneau și-ți lua aia, aia, făceau legile cum vroiau ei, n-aveai decât să faci cum zic ei. Acuma nu-i mai zice imperiu, îi zice uniune. Acuma vin ăștia englejii, franțujii, nemții, peste tine și tu îi primești. Ãia spun, bă, faci așa, faci așa, aia vinzi, aia nu vinzi, închizi fabricile, și tu așa faci și ești fericit.
Nepotul : Nu, bre, n-ai înțeles !
Bunicul : Da cum e, că mă doare capu’ de cât mă gândesc, da’ nu pricep.
Nepotul : Păi, fii atent, uită-te la mine, nu te mai gândi aiurea. Aoleo, om bătrân și nu-nțelegi deloc.
Bunicul : Păi !
Nepotul : Băi tataie, ăștia, dacă intrăm în uniune.
Bunicul : Așa ?!
Nepotul : O să ne dea, ăia, bre, de mâncare.
Bunicul : Aaa, d-aia vin ăștia, ca să ne dea !
Nepotul : Da !
Bunicul : Nu ca să ne ia ?
Nepotul : Nu !
Bunicul : Aa, băieți buni, ăștia, dom’le. Păi nu ? Să vină ei să ne dea. Deci dacă ne integrăm ne dă ăia ?
Nepotul : Da !
Bunicul : Păi, atunci să ne integrăm mai repede, să vină să ...
Nepotul : Nu vin ăia, bre !
Bunicul : Nu ?!
Nepotul : Bre, nu vin ăia să ne dea, ne ducem noi să ne luăm de la ei. Și apoi, ca să intrăm, trebuie să indeplinim anumite condiții.
Bunicul : Ce condiții ?
Nepotul : Păi, numai în anumite condiții intrăm.
Bunicul : Cine a pus condițiile astea ?
Nepotul : Ei !
Bunicul : Aaa, ei ordonă, noi executăm și suntem fericiți ... asta înseamnă că ne-a eliberat. Ne-a eliberat, ne-a dat dreptul de a face cum spun ei. Acuma nu le mai zice porunci, acuma le zice condiții.
Nepotul : Oooo ! Da’ greu de cap ești, tataie ! Cum să-ți mai explic ... tataie, eu am venit la țară să mă odihnesc, nu să mă înebunești cu prostiile matale, bre. Nimic nu-nțelegi, ai de capu’ meu. Bre, am să-ți mai explic odată ... măi omule, ăștia, cu uniunea ...
Bunicul : Da !
Nepotul : Vrea noi membri, înțelegi, adică să ne integrăm și noi, ca să ne dea. Lumea la noi e săracă, n-are, a închis fabricile, a furat flota, a pus agricultura pe butuci, a ... bun, și vin ăștia de la uniune să ne dea și zice: ,, Voi sunteți amărâți, la noi la uniune, vă dăm noi de mâncare ”. Înțelegi ?
Bunicul : Așa, de-a moaca ? Uniunea asta e o cantină, d-aia, care dă de mâncare la amărâți ?
Nepotul : Cum de-a moaca, bre.
Bunicul : De unde ia apucat p-ăștia dărnicia, să vină să ne dea nouă ?
Nepotul : Bre tataie, la mata aici la țară, drumu’ cu noroi. A dat o ploaie d-aia scurtă de vară, intri-n noroi până-n gât. Pe câmp, bălăriile mai mari decât copacii, zici că-i pădure. Lumea toată e lihnită. De furat s-a furat și ce nu era, de n-a mai rămas nimic. E, oamenii, ăia, de la uniune, vrea ca voi, adică noi, să trăim mai bine.
Bunicul : Mai bine ca ei ?
Nepotul : Mai bine ca noi !
Bunicul : Care noi ?
Nepotul : Aoleo, m-ai înebunit !
Bunicul : Ce să fac, n-am decât patru clase, acu’ și cu bătrânețile.
Nepotul : Cum îl fac eu să-nțeleagă ?
Bunicul : Măi tataie, da’ uniunea asta, nu muncește pentru mâncarea pe care ne-o dă nouă ?
Nepotul : Ba da !
Bunicul : Mă, dacă vor ceva în schimb ?
Nepotul : Nu vor, bre, nimic !
Bunicul : De la uniunea, ailaltă, care a fost, n-a mai fost din ăștia așa darnici.
Nepotul : Care uniune, care din ăia darnici ?
Bunicul : Cum care, uniunea sovietică, și ăia tot ca să ne dea au venit. În ultima vreme toți vin să ne dea.
Nepotul : Păi ce, bre, ăia au dat ?
Bunicul : La fel ca ăștia !
Nepotul : Ce a dat, bre ?
Bunicul : Directive !
Nepotul : Acum le zice condiții europene !
Bunicul : Mi-e-mi pare că condițiile de la uniunea asta, seamănă cu directivele de la unuinea cealaltă, doar că acum le zice altfel.
Nepotul : Nu, bre, e diferență mare !
Bunicul : Dacă diferența e așa mare, ce caută, mă, ăia cu armata de ocupație peste noi ?
Nepotul : Aoleo, om bătrân și nebun ! ... De unde ai, bre, așa idei ?
Bunicul : Păi, văd și eu ce se întâmplă ... și mă mir.
Nepotul : Miră-te, bre, până numai poți ... da’ cu armata de ocupație, de unde ai scos-o ?
Bunicul : N-am scos-o de nicăieri !
Nepotul : Tataie, armata, aia, e ca să ne apere, să ne elibereze și e de la NATO, nu de la UE.
Bunicul : I-auzi, și nu-i tot aia ?
Nepotul : Nu ! ... Unii-s unii și alții-s alții.
Bunicul : Așa zii, bravo, acu’ am înțeles ! ... Dar care-s unii și care-s alții ?
Nepotul : Bre tataie, uniunea e economică, adică se ocupă de economie.
Bunicul : Adică strânge bani ?
Nepotul : Nu, tataie, se ocupă de economie, adică de mâncare.
Bunicul : Aha, uniunea e cu mâncarea, cantina aia de săraci.
Nepotul : Ce cantină, bre ?
Bunicul : N-ai zis, mă, că dă de pomană la amărâți ?
Nepotul : Dă, bre, da’ nu-i cantină.
Bunicul : Bine, dacă zici tu.
Nepotul : Și NATO e o alianță de armate.
Bunicul : Ale cui armate ?
Nepotul : Ale celor care sunt în uniunea cu economia. La economie îi zice uniune, la armate îi zice alianță.
Bunicul : A, da, gata am înțeles ! Da’ de ce ne mai ocupă cu armatele dacă suntem aliați cu ei ?
Nepotul : Nu ne ocupă, ne apară !
Bunicul : Da’ de ăștia care au venit să ne apere, cine ne mai apără ?
Nepotul : Păi, dacă vrea careva să ne ocupe, așa.
Bunicul : Deși nu eram ocupați de nimeni, ei au venit să ne elibereze. Păi, de cine să ne mai apere, dacă ei ne-a ocupat ?
Nepotul : Așa, în caz că poate, vreodată, să vină cineva să ne bată.
Bunicul : I-auzi, și cu cine ne băteam noi, când au venit ăștia să ne apere ?
Nepotul : Cu nimeni, da’ de-acum o să ne batem.
Bunicul : A, asta e bine, păi, noi le aveam pe toate, doar război ne mai lipsea.
Nepotul : Tataie, așa e cu armata modernă.
Bunicul : Ce-i aia, armată modernă ?
Nepotul : Acum, nu mai ia tinerii la armată; acum, bagă profesioniști.
Bunicul : Profesioniști, adică strungari, frezori, tubulatori, electricieni ...
Nepotul : Alo, ce-i asta, uzină ?
Bunicul : Păi ...
Nepotul : Păi, ... soldat profesionist, adică angajat, care să tragă cu pușca, care să ...
Bunicul : Auzi ... da’ soldații, ăștia, profesioniștii, adică modernii.
Nepotul : Așa !
Bunicul : Ce-i așa modern la ei ?
Nepotul : Păi, așa e modern acu’, cu soldați profesioniști.
Bunicul : Păi, așa modern era și pe vremea mea și pe vremea lu’ Burebista și pe vremea lu’ Mihai Viteazu.
Nepotul : Cum să fie, bre, și atunci cu sodați profesioniști ?
Bunicul : Da, doar că atunci se numeau altfel.
Nepotul : Cum se numeau, bre ?
Bunicul : Atunci, se numeau, soldați ... mercenari !
Nepotul : Mercenari ?
Bunicul : Da, ăia care se angajau la armată să lupte în colo – în coace, se numeau, mercenari.
Nepotul : Acum se numesc profesioniști.
Bunicul : A, păi, e ca la condițiile alea. Până acu’ se numeau porunci, acu’ se numesc condiții, până acu’ se numeau mercenari, acu’ se numesc profesioniști.
Nepotul : Bunicule, vorbesc degeaba, nimic nu-nțelegi.
Bunicul : Ce să-i faci, mă tataie, om bătrân și eu.
Nepotul : Bătrân, bătrân, dar bați câmpii.
Bunicul : Dacă nu pricep cum e cu armata de profesioniști, ce vrei ?
Nepotul : Bre, ăia sunt niște soldați, care se duc să lupte cu ...
Bunicul : Soldatu’, trebuie să lupte pentru apărarea patriei, dacă vine cineva să ne ocupe și nu să lupte cu ăia sau ceilalți, că ăia care se luptă așa se numesc,cum ți-am mai spus, mercenari.
Nepotul : Tataie, nu-nțelegi nimic, spui numai prostii.
Bunicul : Mă tataie, auzi, pe vremea mea ...
Nepotul : Așa !
Bunicul : Ãia care aducea sau susținea aducerea de trupe străine în țară se numea trădători; acu’ cum se numește ?
Nepotul : Aoleo, bre, ai mâncat ciuperci otrăvite, ce-ai ?
Bunicul : Păi, dacă susți aducerea de trupe străine pe teritoriu țării, nu ești, mă, trădător de neam și țară ?
Nepotul : Bre, ai înebunit de tot, oamenii ăia vin cu armata să ne ajute, vor construi infrastuctura necesară ...
Bunicul : Ce-i aia ?
Nepotul : Adică vor face drumuri, vor face ... multe lucruri care ne vor fi și nouă folositoare.
Bunicul : A, da ?
Nepotul : Da !
Bunicul : Așa, i-auzi, ce nenorociți, ce trădători, ce josnici, ce ...
Nepotul : Cine, bre, sunt trădători și josnici ?
Bunicul : Păi, ăștia, de-alde Burebista, Decebal.
Nepotul : Tataie, ai turbat, ai mâncat nebunele de foame, cum poți, bre, să spui așa ceva ?
Bunicul : Păi, la noi la Drobeta e un picior de pod, construit de romani. Deci, romani veneau la noi să ne aducă pacea romană, să ne contruiască poduri și castre, și trădătorii, ăia, de Burebista și Decebal îi băteau și îi alungau.
Nepotul : Bre, te-ai drogat cu cânepă, cum poți să spui așa ceva ?
Bunicul : Păi, la noi la Giurgiu, în centrul orașului este un turn cu ceas, construit de turci. Deci, turcii veneau să ne construiască turnuri cu ceas, să ne construiască cetăți, și trădătorii, ăia, de Mircea cel Bătrân i-a bătut la Rovine, Ștefan cel Mare i-a bătut la Podu’-nalt, Mihai Viteazu la Călugăreni, da’ e posibil așa ceva. Oamenii, ăia, veneau să ne contruiască poduri, turnuri cu ceas și trădătorii, ăia, auzi, să îi scoată doi dinții lu’ Sinan Pașa. Cum se mai ducea el la fetițele de pe centura Călugărenilor, ă, lua pâinea de la gură fetelor de pe centură, periclita economia națională.
Nepotul : Taci, bre, din gură cu aberațiile, ai îmbătrânit și te-ai tâmpit, cum poți să debitezi asemenea inepții.
Bunicul : Păi, cum e că nu-nțeleg. Dacă, ăia, care venea atunci, venea să ne construiască poduri, turnuri cu ceas, infra ... cum i-ai zis.
Nepotul : Infrastructură, bre !
Bunicul : Așa, infrastructură, dar noi ne băteam cu ei și-i alungam, iar acum vin ăștia să ne construiască infrastructură, d’asta, și noi îi primim cu brațele deschise, stau și mă-ntreb care sunt, mă, trădătorii, ăia de atunci sau ăștia de acum ?
Nepotul : Tataie, întreabă-te, bre, altceva !
Bunicul : Bine, mă-ntreb altceva !
Nepotul : Aoleo, bre, ai mâncat ciuperci otrăvite, ai înebunit de tot, cum poți să spui așa ceva, dacă ne aude cineva, ne leagă pe amândoi.
Bunicul : De ce să ne lege, ce nu-i libertate ?
Nepotul : Ba da !
Bunicul : E, vorbesc și eu ce-mi trece prin cap, că-i libertate și democrație.
Nepotul : O fi, bre, democrație, da’ nu vorbești așa. Când era comuniștii, vorbeai frumos de comuniști, acum când sunt ăștia cu democrația, vorbești frumos de democrație, ai înțeles ?
Bunicul : Da, am înțeles !
Nepotul : Daca-i înțeles ca până acum , tot degeaba.
Bunicul : Păi, nu s-a schimbat vremurile ?
Nepotul : Ba da, s-au schimbat !
Bunicul : Cum ?
Nepotul : În bine !
Bunicul : Aoleo !
Nepotul : Ce, aoleo, nu te-ai lămurit, mai vrei să-ntebi ceva ?
Bunicul : Da !
Nepotul : Ce ?
Bunicul : Pe vremea mea au fost comuniștii. Ãștia de acum zic că comuniștii erau răi și ei sunt buni.
Nepotul : Da, comuniștii erau răi și ei sunt buni.
Bunicul : Așa, am înțeles ... da’ de ce pe vremea când erau, ăia, răii se trăia bine și acu’ când sunt, ăia, bunii se trăiește rău ?
Nepotul : Cum să se trăiască rău ?
Bunicul : Păi, înainte mai mâncam o mămăligă, un salam cu soia, acu’ nici p’alea nu la mai avem.
Nepotul : Da’ aveai, bre, vile pe islaz aici în sat ?
Bunicul : N-aveam !
Nepotul : Îți treceau pe la poartă mașini de lux toată ziua ?
Bunicul : Nu-mi treceau !
Nepotul : Păi vezi ce bine e ?
Bunicul : Nu !
Nepotul : Acum te-a lăsat și vederea.
Bunicul : Păi, dacă avem vile lângă sat și mașini de lux, care ne împroașcă cu noroi când trec, de ce ne mai trebuie și integrare ?
Nepotul : Așteaptă, bre, să vezi când vine, acum, uniunea, ce bine o să fie.
Bunicul : Dacă n-am porc, o să-mi dea uniunea porc ?
Nepotul : Da, o să-ți dea.
Bunicul : I-auzi, și trebuie să-i fac și pașaport ?
Nepotul : Da, așa zice uniunea.
Bunicul : Da’ ce-i trebuie porcului meu pașaport ?
Nepotul : E lege de la parlament, îi faci pașaport.
Bunicul : Da’ ce-l trimit la Paris ?
Nepotul : Probabil c-o să-l trimiți și la Paris.
Bunicul : Auzi, porc intelectual, stai ! ... M-am prins !
Nepotul : Îu, țin-te bine !
Bunicul : Știu de ce, ăia, din parlament trimit porcii la Paris.
Nepotul : De ce ?
Bunicul : Cine se aseamănă se adună.
Nepotul : Da, la Paris.
Bunicul : Probabil ... taci că știu !
Nepotul : Bravo, bre, văd ca-i început să mai înțelegi câte ceva.
Bunicul : Ai zis că nu ne dau, mergem noi să ne luăm. Și cum facem, mergem la, ăia, la Paris, la Londra și le luăm găini, curci ce are omu’ prin curte ?
Nepotul : Nu, bre, nu !
Bunicul : De ce, ce, ăia, la Londra n-are găini ?
Nepotul : Nu știu, bre, o avea !
Bunicul : Păi, trebuie să aibă multe, dacă mănâncă ei și ne mai dă și nouă.
Nepotul : Eu știu câte găini ori mai fi și la Londra ?!
Bunicul : Da’ la Berlin ?
Nepotul : Bre, mata, crezi că eu am stat să număr găinile la Berlin ?
Bunicul : A, vezi, d-aia trebuie pașaport la găini și la porci.
Nepotul : De ce ?
Bunicul : Deci, când treci găina de la Berlin, cum o treci prin graniță, dacă n-ai pașaport ?
Nepotul : Păi, treci găina prin vamă cu pașaport ?
Bunicul : N-ai zis tu, că a zis uniunea, că ne dă găini ?
Nepotul : Ba da !
Bunicul : E, vezi, așa le trimite, cu pașaport.
Nepotul : Bine, bre !
Bunicul : Da’ de ce trebuie eu să mă feresc cu coasa de hârciogi să nu-i lovesc, ce hârciogii nu știu să se ferească și singuri ?
Nepotul : Tataie, dacă oamenii, ăia, din parlamentu’ european a dat lege să-i ferești, îi ferești c-așa zice legea.
Bunicul : Dar de ce au dat o astfel de lege ?
Nepotul : Păi, ce crezi că oamenii, ăia, stau pe salarii exorbitante, prin clădiri luxoase, degeaba, trebuie să muncească, dau legi.
Bunicul : Și i-a găsit grija de hârciogi ?
Nepotul : E, cineva trebuie să aibă grijă și de hârciogi.
Bunicul : Lumea moare de foame și de frig și ei nu mai pot de grija hârciogilor.
Nepotul : Păi, trebuie să-și justifice și ei cumva salariile exorbitante.
Bunicul : Păi, dacă-i așa, să-și adune taxele din care-și plătesc salariile, de la hârciogi, dacă tot au grija lor, și să lase oamenii în pace, să trăiască liniștiți.
Nepotul : Tataie, astea-s condițiile de la uniune.
Bunicul : Și ce alte condiții mai vor, ăia, la uniune ?
Nepotul : Cu corupția, bre, cu corupția.
Bunicul : A, da, păi, la noi toți sunt corupți, ba în genunchi, ba în coate, ba în ...
Nepotul : Bre, corupți, nu rupți.
Bunicul : Da, unii sunt mai peticiți, da’ alții, li-se vede toată corupția.
Nepotul : Bre, corupți, adică, ăia, care fură.
Bunicul : Săracii oamenii, dacă n-au ce mânca, fură și ei, taică.
Nepotul : Aoleo, unii au furat de foame, până și-au făcut palate și și-au luat Rolls-Royce.
Bunicul : E, până începi e mai greu, da’ și după ce te-ai apucat, numai te poți opri, de, s-a-nvățat așa.
Nepotul : Da, dar, ăia, de al uniune au zis să numai fure.
Bunicul : De zis, o fi zis, da’ de prins pe vreun’ d’ăla mare, a prins ?
Nepotul : D’ăla mare, nimic !
Bunicul : Știi ce zic eu ?
Nepotul : Ce ?
Bunicul : Noi, amabili, când a venit, ăia, de la uniune ...
Nepotul : Așa, zi !
Bunicul : Ãștia care fura p’acilea, a împărțit și cu ăia de la uniune.
Nepotul : Aoleo, bre, iar ai luat-o razna, și care credeam c-ai mai înțeles câte ceva. Cum să împartă hoții noștrii cu, ăia, de la uniune ?
Bunicul : Așa, că la noi moare lumea de foame și de frig, și ei ne trimit pe câte unu’, să ne povestească cât de bine e la noi și ce progrese a făcut lupta împotriva corupției la noi.
Nepotul : Așa, și ?!
Bunicul : Că noi eram tâmpăiți și nu știam cum trăim, trebuia să vină ăla de la uniune să ne spună cât de bine trăim, că noi de aici nu știam.
Nepotul : Bre tataie, acu’ cu vremurile astea moderne, poate să-ți fie așa bine că nici nu-ți dai seama.
Bunicul : Aoleo, eu trăim bine și nu știam, noroc cu ăștia cu integrarea și cu uniunea.
Nepotul : Acum sunt vremuri noi, moderne, e democrație, matale, om bătrân, n-ai cum să-nțelegi.
Bunicul : Măi nepoate, știi ce zic eu ?
Nepotul : Ce, bre, ce zici ?
Bunicul : La porunci le zice condiții, la mercenari le zice profesioniști, la armata de ocupație îi zice de eliberare, la tâlhari le zice democrați, la ...
Nepotul : Bre, ajunge cu la-urile !
Bunicul : Măi nepoate, știi ce am eu impresia ?
Nepotul : Ce, tataie, ce impresie ai ?
Bunicul : Că vremurile a rămas aceleași, doar cuvintele s-a schimbat.
Nepotul : Bre tataie, acum sunt timpuri moderne, nu mai e ca înainte.
Bunicul : Tot mai bine era înainte !
Nepotul : De ce ?
Bunicul : Eram și eu tânăr !


.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!