ANA BANANA


Ana Banana era o banană mare, galbenă și foarte coaptă. Singura ei durere era că nu putea fi mậncată; era din cauciuc.
Zilnic se confrunta cu imaginea bananelor adevărate, cu miros de pepene galben și gust mălăieț. Acestea îi făceau în necaz.
-Noi suntem bucuria Biancăi. Vezi cu ce poftă ne mănậncă ?
Și Ana Banana ofta și închidea ochii ei de creion colorat.
- De ce nu pot avea și eu măcar miros de banană ? Care-i rostul meu ?
Supărarea ei creștea și mai mult cậnd o auzea pe mami zicậndu-i lui Bi :
- Mănậncă măcar puțină banană. Este așa de hrănitoare !
- Cred că cineva mi-a făcut o glumă proastă! gậndea Ana Banana. M-a făcut din cauciuc pentru că am fost rea și astfel m-a pedepsit.
Și umilința Anei Banana creștea cu fiecare zi. Pậnă într-o dimineață cậnd se trezi mușcată cu furie de micuța Bi. Atunci, deși o durea tare rău mușcătura, Ana Banana o auzi pe mami spunậndu-i Biancăi :
- Roade-o pe Ana Banana, micuța mea. Cu siguranță că ea îți va calma durerile dințișorilor care vor să apară. Ana Banana e cea mai bună contra durerilor de dinți.
Ce importantă/importabilă se simți atunci Ana Banana ! Iată că fusese creată și ea cu un scop. Și ce scop ! Calmează țipetele și durerile unui copil ! Ce poate fi mai nobil decật atật ? Și, unde mai pui că ea rămậnea mereu acolo, de cậte ori micuța Bi avea nevoie de ea.
Ce frumos e să fii banană de cauciuc !