nenea mă ajuți? copilul stă încurcat în mijlocul străzii. oamenii trec pe lîngă el ca bagajele pe banda rulantă din aeroport. i s-au desfăcut șireturile nu știe să le înoade îi e frică să nu se împiedice.
buclă apoi nod buclă apoi nod îi arăt. oare cine m-a învățat asta pe mine. tata sau omul cu laptele care îl aducea pe tata beat mort și plin de scaieți de ziceai că-i păpușă de cîlți.
buclă apoi nod buclă apoi nod. mîinile tatălui tremurau ca niște copaci din care mușca drjuba.

mă uit la cer și cerul mi se pare o fabrică de confecții.
sau un iaht de lux.

fă proasto ai să vezi tu că o să am noroc la bani și-o să-ți pară rău. nebunul se ceartă cu treptele fîntînii arteziene bolborosește ca un izvor cu apă termală. mă dai afară din casă ai ? undeva în creierul lui nevasta îi scoate bagajele pe hol. nebunul se apleacă apucă niște sacoșe imaginare apoi se îndepărtează. ai să vezi tu. ai să vezi tu.

probabil dormi eu încep să uit și asta mă înfurie. mirosul de ojă. felul în care mușcai lobul urechii. yala pe care n-am știut s-o încui niciodată. orezul ars. iau aerul îl răsucesc ca pe un cearșaf închipui un garou aplicat peste artere. trebuie să opresc uitarea. oamenii nu mai există dacă nu te leagă nimic de ei.

femeia merge șchiopătînd aproape că își pierde oasele pe drum. la fiecare pas mandibula tresare ca o jucărie mecanică îi auzi dinții lovindu-se unii de alții de parcă ar mesteca aerul.

în oraș a năvălit febra părcărilor. peste tot se nivelează pămîntul morții sunt îngropați mai adînc.
unde se duc oamenii pe care îi uiți.
în splină. gîndul ăsta mă sperie.
ca în generală cînd bogdan a căzut de pe bătătorul de covoare și-a rupt splina. toți spuneau că n-o mai duce mult pentru că celulele moarte nu mai au un loc al lor.

și astăzi al tău. a aparține dă o dependență incurabilă. un speed ball care te rupe complet de realitate pînă-ntr-o zi cînd mori înecat cu propria vomă. sau absență spune-i cum vrei.

foto: Man Ray