agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-05-05 | | Days using Titanium: 1 Azi mi-a instalat nucu.yahoo.com un program antivirus beton. Cel puțin așa lasă el să se înțeleagă. Se numește Titanium, deci obligatoriu te duce cu gândul la barosan, baban și bădăran cât trebuie unui titan barbar și puternic ca să te apere de orice dușman fioros. Toată bolboroseala asta rimată a lui nucu.yahoo.com e preluată după reclama de pe nistorfamily, amicul lui nedespărțit. E limpede pentru oricine: Nucu e un nuc singuratic iar Nistor e un familist care face caz de statutul său social dobândit cu zece ani în urmă. Cât de lapidar și direct se prezintă toate pe net! După instalarea antivirusului am început imediat să mă îndoiesc de eficiența lui. Nu prea înțeleg de ce are ativirusul ăsta drept iconiță un drăguțel cap de urs Panda, răsărit pe bara de jos ca o mărgică rotunjoară sau ca un bulgăre de zăpadă (întâmplător pătat la pregătirea pentru virtualul om de zăpadă) gata să-l rostogolești prin viruși. Mă rog, ghidușii de distrat pruncii prin nămeții inocenței. Nămeți electronici, rezistență la naivitate și navigație. Titanium ar trebui să fie reprezentat printr-un uriaș puternic, musculos și păros ca un pitecantrop fioros care să bage groaza în toți caii troieni din mitologie până în zilele noastre. Copitele lor băgărețe în site-uri străine să fie anihilate cât ai zice pește. Un cap de Godzila ar fi bun să bage groaza în toată herghelia asta electronică. Nu un ursache bleg și bont, cu mișcări leneșe, fără miros de detectare și cu ochelari de nevăzător cât o pereche de CD-uri pe deasupra. Ce antivirus o mai fi și ăsta? În Wikipedia scrie că urșii Panda sunt blânzi și singuratici. Ca nucu.yahoo.com al meu. Și el e blând și singuratic, deși n-o recunoaște. Pe mine însă nu mă duce. Dodoloț și încet la minte, mănâncă placid frunze de prin copacii în care se cațără ca leneșii de pe Discovery sau ca ceilalți ursuleți, Koala. Orice fel de urs amintit vreau să zic. Nu nucu.yahoo.com. Așa i-am afișat pe ecran când a scris Panda pe Google să se informeze despre patrupedul ăsta drăgălaș introdus dintr-o dată în intimitatea mea și a lui. Nucu.yahoo.com e și el vegetarian. Pe deasupra mai e și tăcut și morocănos. Aici se potrivesc al naibii de bine. Asemănarea e evidentă. Ba mai mult, Pandaliul meu din bara de jos are capul rotund ca al lui nucu.yahoo.com. și trebuie să fie grăsuliu ca o minge mai mare de pe la circ, de fapt, ca toți urșii. Când sunt mici sunt tare jucăuși. Nucu nu mai e jucăuș decât în spirit, atât cât poate. Vine de 42, dacă nu mă înșală memoria mea electronică și face eforturi uriașe să slăbească în paralel cu eforturile de a se pune la punct cu tehnica de calcul. E serios și cronometrat în tot ce întreprinde, ca mine. Numai că el în loc să găseasă 3492 de soluții în 3 secunde găsește una (și aia rea) în 3492 de ore. Asemănare izbitoare totuși. Nu și-a dorit, dar până la urmă a ajuns dependent de mine. Reflexivii excedentari, inhibați peste măsură de prezența fizică a interlocutorului sunt victimele cele mai sigure ale calculatorului. Stau ore întregi în fața lui, cu rost și fără rost. Așa e și Nucu ăsta al meu. Capul lui, rotund ca al lui Pandalino, seamănă cu un dovleac gri-albicios, crescut pe sub frunzele imense ale vrejului târâtor, acum îmi dau seama. A început de timpuriu procesul încărunțirii inteligente, ca orice intelectual care se respectă. Nu-i place să se expună la soare. Are paloarea programatorilor web pe care nu încetează să-i imite. Fără nici un folos însă. Așa mi se pare după cum l-am văzut în pozele postate pe net. Desigur, nu-i lipsesc ochelarii cu rame aurii ca încununare a intelectualismului său programat în afară. Când nu se mai controlează, devine grobian. Dacă suprapun cele două portrete, ochelarii devin petele negre cât două CD-uri ale lui Pandalino. În concluzie, aș spune că sunt obloane protectoare ca de cal pentru a-i sublinia teama de virulentele atacuri ale pericolelor de pe traseu. Un cal la trap pe drum amenințat de monștrii șoselelor ce alunecă pe lângă el. Am zăcut în semiagonie zile în șir. Parcă eram întins sub o plapumă ca toți bolnavii și auzeam zgomote dintr-o altă lume. O lume virtuală, desigur, amenințată de furtuni și incertitudini majore, că numai lumea circuitelor electronice e reală, ordonată și sigură. Lumea mea. Restul e părere sau vis. Sau așa era până au apărut virușii. În acest timp nucu.yahoo.com a schimbat multe mesaje cu tot felul de indivizi dubioși, dar până la urmă tot cu nistorfamily a avut noroc. Prietenul la nevoie se cunoaște. Ãsta da prieten. I l-a adus pe Pandalino de îndată ce a putut să facă rost de el. Piratat, firește, că de unde bani la profesorașul meu ros în coate. Când Yahoo Messenger nu mai mergea și pe e-mail tot se bloca (viruși virili viguroși, domle! vai ce aliterație formidabilă am comis!), au vorbit la telefon. Ventilatorul îmi zbârnâia la ureche, dar am înțeles esența. Cică erau în căutare de soluții să mă readucă la viața normală. Și iată, azi e prima zi de utilizare grație lui Titanium Pandalino. Funcționez, deci exist. Mulțumesc, nucu.yahoo.com. Days using Titanium: 2 Copil de la țară cu dotare intelectuală, Nucu al meu frecventează site-uri pentru intelectuali ca www.academiaderas.ro, www.iubitavirtuala.com, www.filmulete.haioase.ro, www.fun.sexyme.ro, www.zbenga.ro, www.pornoriver.net. Deși i-a spus nistorfamily să nu mai navigheze pe site-uri deocheate, că de acolo vin virușii, Nucu s-a pornit, chiar de a doua zi cu Panda la pândă, să-și caute perechea prin mulțimea fetelor zâmbitoare și provocator dezbrăcate de pe net. Mai alunecă și pe filmulețe cu picanterii sexiste numite rebarbativ „porno”. Dreptul lui, spaima mea, adică spam-ul meu. Pe unde călătorește el sunt cei mai mulți viruși. Apropo de „porno”. Ce cuvânt jegos au născocit oamenii pentru a defini diferitele poziții de acuplare! Virusa-le-aș la toți ipocriții ăștia calculatoarele! Ei vorbesc? Ei fac pe sfinții? Salivează cu toții după scene de acuplare, dar se feresc s-o recunoască. Nucu este unul din refulații pe care nu-i condamn pentru asta. El își caută jumătatea și eu nu mă pot pune împotriva fericirii lui. Informația e un imperativ respectat al momentului peste tot în lume. Cât rău ne-a adus respectarea accesului la informație nu are rost să discutăm acum. La câte dialoguri interminabile pe Messenger n-am asistat! Nucu e atent întotdeauna să facă impresie bună. Scrie cu majusculă unde trebuie, pune cratimă unde trebuie, e scrupulos la fiecare virgulă, ce mai tura-vura, ca un adevărat profesor exigent ce este. Zăpăcitele scriu legat, dezlegat, mănâncă litere, apelează la emoticons cum le vine la mână, cum le apucă emoția erotică în clipa aceea. El nu, rămâne constant, egal cu sine. Nu pregetă să apese pe Shift pentru o majusculă care – e convins – face impresie bună. Asta spune ceva despre sine, despre instruirea sa și exigența sa în toate cele. Pe câteva analfabete jenante le-a refuzat pe bună dreptate. Prostănacul! Și ce forme apetisante aveau! Le-a scos urgent din baza de date. Nu erau de rangul lui. E dreptul lui de intelectual subțire (cum se crede) să aspire mai sus. Și-a dat doctoratul în Anglia și nu poate să coboare la niște fufe zălude din Petroșani. E cineva! Cine va da peste el? mă întreb adesea. Uneori mi-e milă de el, că e băiat bun. Scrie poezii, merge la biserică, face vizite pe la mănăstiri de sărbători și chiar mai des, ține post, e curat la suflet, dar n-are noroc. Nucu al meu caută așa de ani de zile, după câte am înțeles. Căuta năuc prin lumea asta murdară un strop de puritate morală. Și asta înainte cu mult de a mă avea pe mine, pentru că mereu se plânge lui nistorfamily și oricui e dispus să-l asculte și să-l compătimească. N-a avut noroc la gagici și pace. Părinții, surorile, nistorfamily, toți cei din jurul lui sunt îngrijorați din cauza lui. S-au pus cu gura pe el să se însoare cât mai repede că rămâne flăcău uscat și răblăjit, fără rost în viață. Vă întrebați de unde știu toate astea? Foarte simplu. Sunt un procesor încă valid, de putere medie, în stare să răspund cerințelor unor utilizatori cu pretenții medii. Aurea mediocritas! Cu moderații mă împac cel mai bine. Da, Nucu e un moderat, modest și mediocru iar eu sunt un Pentium Dual Core E2140 numai bun pentru el. Adică tot mediocru. Pentium Dual Core înseamnă în traducere liberă că în Pieptul Dual (utilizator + program) o singură Cuore (inimă) bate. Eu și Nucu formăm un tot. Inima memoriei lui e la mine, simțirea mea la el. Aproape că îmi vine să-l întreb de ce mai umblă după alte suflete rătăcite, când noi doi ne-am fi suficienți nouă înșine. Coabitare perfectă. Mai trebuie să explic? Nu e normal ca în memoria mea să fie stocate toate problemele lui? Și problemele lui, de când am intrat în intimitatea camerei lui, par să fie femeile. După ele clikează mereu, fără să fi reușit până acum să și-o aducă pe una în pat. Nici nu are cum să ajungă cu ele în pat de vreme ce nu se ridică la nivelul intelectului și sensibilității sale niciuna. Days using Titanium: 3 Azi a pus punct dialogului cu extazfunny.com. Auzi la ea! Hai extaz vesel la mine! Extaz hazos, pericol monstruos. E una care fluieră vesel în timpul actului sexual? Mai știi? Câte nebune nu se expun în fața camerei în astfel de momente? Vezi cazul profesoarei de franceză din Zalău care a postat pe net două filmulețe cu bărbatul său făcând sex. Urâțică și cu sânii căzuți, a vrut să iasă din provincialismul în care a aruncat-o soarta și a ieșit. Sunt de-a dreptul penibile curvele astea. Extazfunny a scris „v-a fi bine pentru amândoi” și asta i-a amintit de primarul capitalei Adriean Videanu (nu Adrian cum e normal), agramatul naibii, când a scris pe un bilețel dat pe un post tv că formațiunea sa politică „v-a câștiga”. Se vede treaba că agramat era și taică-so de vreme ce l-a înscris în certificatul de naștere Adriean. O familie de agramați. O țară de agramați. O lume de agramați care trăiesc bine mersi în vile cu piscine și nu le pasă de nime’. E prea mult! a considerat Nucu al meu și nu i-a mai răspuns, lăsând-o cu ochii în soarele speranțelor din monitor pe simpatica extzfunny.com. O păpușică numai bună pentru o aventură. Îi povestea lui nistorfamily, înainte să fi fost eu virusat aproape integral săptămâna trecută, cum a agățat el odată o balerină. Sau ea l-a luat la încercare. Mă rog, să trecem peste asta, deși am dubii mari în legătură cu priceperea lui la „agățat”. „Super, mă!” a transmis Nucu. A adoptat și el superlativul ăsta de la elevii lui, să fie în ton cu moda. A dus-o pe balerină în garsonieră. M-a lăsat mut. Numai să nu fi fost una de-aia masivă ca din nu știu ce corp de balet cubanez dat pe net recent. „Să vezi, ca pe scenă, mă!” plusa Nucu al meu aprins. Adică ce era de înțeles din ahow-ul lui? Că ea l-a dezbrăcat cu mișcări delicate de lebădă, ea l-a mângâiat cu pricepere, ea l-a lucrat muncitorește în cele din urmă, ea a făcut tot, apoi a plecat. „Ce mișto a fost!” ofta Nucu nostalgic. Rămâne uneori ancorat și în formule mai vechi, de, vârsta își spune cuvântul. Când a întrebat nistorfamily dacă s-a mai întors vreodată balerina, Nucu a zis că nu. Și normal. Femeia avea nevoie de puțină participare, ce dracu! Eu nu cred nici în povestea asta. O fi ceva coborât tot din fanteziile lui virtuale. Toate cunoștințele s-au grăbit să-i prezinte câte o fată decentă, să-l ajute pe bietul fecior trecut, da’ de va fi vreuna cu lipici. Þi-ai găsit! Lipici aveau ele, nu-i vorbă, dar utilizatorul meu nimic. Nu se prindea nimic de el. Nici nu se aprindea inima în el. Am aflat că Nina nu era destul de tânără, Florica avea un defect în articularea fricativelor, Mara zâmbea adesea trist inducându-i energie negativă, Sânziana călca puțin cam șleampăt. Pe celelalte nici nu le mai amintesc. În orice caz, multe la număr. Ce, de fete decente avea el nevoie? Cu aproximativ un an în urmă, după cum reiese din corespundența cu nistorfamily, dar mai clar și dintr-un mesaj mai recent trimis de acesta ca reproș, când i-a prezentat familistul convins o blondă bine făcută, cu sâni masivi și privire pătrunzătoare, bună gospodină, cu casă la țară în localitatea Livada, doldora de proprietăți, și după toate aparențele doritoare și de dragoste fierbinte, Nucu a refuzat-o ca de obicei, motivând ofuscat că a avut el altele „mult mai frumoase”. Le-a avut alături la un spectacol sau față în față la cofetărie, stând la masă, asta voia să spună el, nu că s-a culcat cu ele. Lena, că așa o chema, l-a străpuns cu una din privirile ei insistente care l-au atins până în măruntaiele nehotărârii sale, făcându-l să tresară ca săgetat de fulgerul destinului. Nu s-a ales nimic nici din lipitura încercată cu Lena. Întreprinzătoare, negustoreasă pe la târguri, dar scuturată și cu preocupări mondene, femeie energică și cu pricepere la făcut bani, Lena s-a resemnat întorcându-se la treburile ei, după ce s-a interesat cum ar putea ea face bani din scrierea și publicarea unor poezii. Asta l-a amuzat teribil pe Nucu. Nistorfamily a observat că intelectualul i-a căzut cu tronc Lenei. Practic ofta după unul ca el, se aștepta ca el s-o ridice puțin și pe ea, să-i dea și ei un aer mai spilcuit. S-au întâlnit de câteva ori în oraș, el a refuzat invitația de a merge în Livada, la 24 de kilometri, ca să-i vadă casa. Cine știe ce l-a inhibat. Bogăția ei ostentativă sau sânii ei obraznici? S-a supărat nistorfamily de atunci și a zis că-l lasă pe el să caute. Cu toate acestea, când dialogul de pe Messenger ajunge spre fixarea unei întâlniri cu fufele fără număr care-și caută fericirea pe net, îl anunță numaidecât pe nistorfamily și-l roagă să fie și el prezent la prima întâlnire ca să-și dea cu părerea. El, e clar, nu poate lua singur decizii. Familistul trage tare pe el de fiecare dată: „E bună, Nucule. Þine-te de ea!” Degeaba. Și când a văzut că orice încercare este zadarnică, i-a trântit verde în față, taman când o rudă apropiată îi făcea o nouă propunere de lipitură civilizată: „Bă, Nucule, mai repede mă însor eu a doua oară decât tu!” S-a supărat Nucu al meu de nu-i adevărat. Mesajele sunt stocate în cutiuța de pe Yahoo mail și se vede că nu are de gând să se debaraseze de ele cu toate că îngreunează navigația. Le accesează din când în când meditând asupra lor melancolic. „Ce bună mi-ar fi fost asta... Cum ar fi fost cu cealaltă...” Ar fi un semn de speranță dacă și-ar spune „ce prost am fost!” Dar cu siguranță nu se întâmplă așa. A stat toată după-masa pe net, după ce a blocat-o pe extazfunny. A colindat aiurea pe pagini noi, fără nici un indiciu că s-ar ivi ceva la orizont. Se pare că adresele existente nici nu le mai accesează. Vrea prospături. Cred c-au ajuns să-l plictisească târfulițele mereu disponibile. Apoi s-a uitat la un film, Pretty women, până a adormit. Îi e frică să apeleze la prostituate. Pentru cele de lux n-are bani, celelalte sunt pline de viruși. Viruși sunt peste tot. În calculator, în gât, în pat, în imaginarul colectiv. Days using Titanium: 4 Răscolesc de zor cu lanterna vârâtă pe fereastra virtuală care dă în pivnița lui Pandalino nuc singuratic uitat în câmpie, pivniță plină de date acoperite cu praf (virtual și el). Iată peste ce dau (Invite tu Yahoo! Conference conținând 720kb; la pupitru: nistorfamily, valitrifoi.fr, nucuyahoo.com): Conferință despre nucul singuratic, îmi permit să glumesc, deoarece Nucu, participant pasiv la dialog, s-a lăsat totuși târât în discuție făcând haz de necaz. nistorfamily: ascultă vali umblu eu cu nucu prin oraș toată dimineața ca să facem rost de sponsorizări pentru publicarea volumului lui de poezii pe la avocați, directori, patroni, că ăștia au bani de aruncat. Nucu zice să dăm și pe la policlinică. Eu am zis că medicii nu au bani. el nu, să mergem. o ținea întruna ca un apucat valitrifoi.fr: ati ajuns sa cersiti de la medici? nu sunteti normali. (Vali scrie fără diacritice, Nistor ca de obicei neglijent.) nistorfamily: stai să vezi. Nucu avea intenții mult mai perverse. De unde era să știu ce urmărește nucuyahoo.com: Nu-i adevărat, Vali. Am ajuns acolo absolut întâmplător. nistorfamily: Așa s-ar spune, dar faptele te contrazic. valitrifoi.fr: Lasa-l sa povesteasca. Nu te mai baga! nistorfamily: când ne apropiem de policlinică, Nucu se face că-și aduce aminte de ceva, de fapt de cineva. Regizor mare Nucu! se oprește el în loc și zice. Aaaaaaaaaa! Aici lucrează doctorița Smaranda Georgescu. Să vezi ce femeie e asta! o gagică mișto ca ea n-am mai văzut! (Când e sincer, necenzurat dă drumul la argoul răsuflat; ăsta e el.)De asta chiar că-mi place. Nu se mai oprea din exclamații admirative la adresa ei. scrie poezii, merge la concerte, zicea, e faină și rafinată. cu asta chiar că mă însor. valitrifoi.fr: afișează primul emoticons: o scăfârlie curioasă nevoie mare. nistorfamily: Ajungem noi pe scările policlinicii rapid să nu scap din mână decizia lui nucu de a se însura. eram și eu bucuros să-l văd în sfârșit pe Nucu însurat cu oricine. Voi spune că e nemaipomenită, extraordinară când am s-o văd chiar de-ar arăta ca o buhă, îmi ziceam în gând. Urcam câte două scări în sus trăgându-l după mine pe viitorul mire nu cumva să-l scap sau să-și schimbe la etajul întâi decizia. Să-l fi văzut pe nucu ce hotărât urca spre fericirea care-l aștepta la etajul 3. Îl și vedeam la primărie în costum de mire. Dar stai să vei. Ne întâlnim pe scări cu medicul Plopișteanu, șeful laboratorului. Îl cunoști, nu? valitrifoi.fr: cum sa nu (tot fără diacritice) nistorfamily: Ne oprește mirat Plopișteanu: unde alergați așa, măi băieți? Să-l însor pe Nucu, spun gâfâind din greu și extrem de bucuros. Cu cine? face Plopișteanu surprins. Cu Smaranda Georgescu de la ORL, se fudulește Nucu umflându-se în penele lui de holtei peste care a căzut marele noroc al vieții. Care Smaranda? mai întreabă Plopișteanu, crezând că n-a înțeles bine. Smaranda Georgescu de la ORL repetă Nucu privindu-l în ochi, simțind că ceva nu pare a fi în ordine. Cum să te căsătorești cu Smaranda!? sare Plopișteanu speriat. Voi ați căpiat? Smaranda e căsătorită și are doi copii. Atunci nu mă mai însor, a răsuflat ușurat Nucu, făcând pe miratul. valitrifoi: afișează trei emoticons cu figurine care se tăvălesc pe jos de râs. nistorfamily: Am rămas și eu paf. (Alte tăvăliri pe jos de râs.) nucuyahoo.com: Râdeți ca proștii. Nu știam că e căsătorită. Asta e. Nu văd de ce faceți atâta tărăboi. No comment. Days using Titanium: 5 M-am obișnuit cu Pandalino. Îl las să îndepărteze viermișorii de pe frunzele electronice de bambus ce le are în față înainte să înceapă masticația zilnică, precipitată. Când se instalează pe bara de jos parcă îi zâmbește utilizatorului. Și el tot un Pandalino, așa încât am început să-i confund. Pandalino antivirus – Pandalino utilizator. De fapt amândoi luptă împotriva virușilor. Identificarea nu e câtuși de puțin întâmplătoare. Azi m-au utilizat mai mulți. Doi colegi și o colegă. Nu mai are rost să le transcriu adresele. Și-au verificat fiecare mesajele, după care m-au lăsat în stand-by mai mult de o oră. Au băut, au glumit, au conversat. Când era cât pe ce să facă haz de viața lui de holtei, vigilentul Nucu le-a pus pe masă niște scrisori comandate cu mult timp în urmă de pe o pagină din www.iubitavirtuala.com. Toate erau semnate Any, așa că musafirii s-au convins imediat că singuraticul lor coleg are pe cineva. Pe Any. Numai mie îmi venea să râd de toată șmecheria. Măi să fie, cum s-a scos Pandalino al meu! Îi merge mintea în păstrarea aparențelor. Îi știe prosti, n-am ce zice, dar parcă și-ar tăia singur creanga de sub picioare. De ce face asta? Chiar că nu-l înțeleg. Va cădea prin boscheți ca bizarul Urmuz. Bizar și Nucu Pandalino în ciuda aerului său calm, inofensiv. Nu prea înțeleg ce vrea să ascundă și de ce îi place să primească astfel de scrisori pe suport de hârtie, în plicuri timbrate, expediate prin poștă pe care le citește și răscitește, le miroase parfumul etc., poate chiar la lumina lumânării. I-ar fi plăcut să trăiască în alt secol? Nucu e un romantic întârziat. Dupa ce au plecat colegii lui, mi-a pus la încercare răbdarea, ascultând în cască timp de trei ore muzică din anii ’70: Bee Gees, Pink Floyd, Phoenix, Sinatra și chiar Tom Jones. Plutea în extaze acustice, cu nostalgia celui ce a prins live acele timpuri „preistorice”. Am căutat să-l înțeleg. Pe când să aud și eu ceva mai de Doamne-Ajută, Beyonce sau Jennifer Lopez (care așteptau la rând) l-am auzit sforâind ușor. Era târziu. În scurt timp a întins mâna pentru a închide. Days using Titanium: 6 Viața acestui om care mă folosește ca însoțitor tracasat de licuricii lui mi se pare tot mai mult o enigmă bizară. O enigmă pe care eu n-am s-o pot dezlega oricât m-aș strădui. Se dovedește a fi un spirit religios, cu înclinații spre mister, ocultism, paranormal, spiritism, astrologie, magie și alte vrăjeli cu mult înainte de a începe să meargă pe la vrăjitoare pentru a afla ce-i pregătește destinul. Călca de mult și pe site-uri cu asemenea subiecte, dar mai nou observ că se adâncește tot mai insistent în problematica asta. Vin sărbătorile de Paști și vrea să profite de vacanța primită de la școală pentru a merge la mănăstire. L-a contactat pe călugărul nicodim.ro de la Prislop și va pleca numaidecât acolo. Adică mâine. Înseamnă că va lipsi câteva zile pentru că și-a făcut rezervare. Se vede că e vreo cunoștință mai veche de-a lui, deoarece nicodim.ro i-a propus să vină pregătit pentru rugăciuni, confesional, adevărată primenire sufletească și să petreacă noaptea Învierii împreună. I-a spus că va oficia ritualul spălării pe picioare și se va simți ca un nou născut. Dumnezeu să-i ajute! Înainte de a adormi ca un prunc, a trimis la toate cunștințele felicitări de Paști de pe www.felicitări.ro. Days using Titanium: 7 Au trecut de fapt patru zile de când n-am mai fost pus în funcțiune. E a treia zi de Paști și a șaptea de când Pandalino îmi poartă de grijă. Pandalino numărul doi, Nucul steril, s-a întors de la Prislop cu un nou elan duhovnicesc și cu o profundă durere în șale. La schit n-au încălzire centrală și i-a fost frig în chilia rezervată. În schimb toate mesajele adresate celor din baza de date vorbesc despre transfigurarea din sufletul său. Și-a postat și fotografiile făcute acolo, printre care și cele în care nicodim.ro îi spală picioarele. Purificat și mai ușurat trupește, îi vine să zburde prin primăvara înflorită. Se întoarce la școală cu un nou avânt, cu bateriile încărcate (cum sună ofertele turistice din pensiuni). De n-ar fi durerea din spate, ar zbura, nu alta! Dar ea îl ține legat de tastatură și monitor. Mereu găsește motive pentru viciul său, ca alții scuze. Și cum un rău nu vine niciodată singur, a continuat să ia nenorocitele ale de pastile pentru slăbit, împreună cu ceaiuri din buruieni de-alea expuse în pungi de plastic prin geamantane vechi deschise prin piețe de vânzători ambulanți cu gură mare, experți în vindecări miraculoase, evident cu efecte halucinogene și acum are grețuri și niște amețeli de apasă tot aiurea pe taste. Navigarea pe site-uri la întâmplare pune în evidență convalescența eroului meu Pandalino, cel angajat în luptă cu virușii vieții rebeli. Vâslește aiurea, când la dreapta, când la stânga, înainte, înapoi. E total confuz. E debusolat complet. Nu știu cum aș putea să-i vin în ajutor. E limpede că nu mai știe în ce direcție s-o ia. Nu-și dă seama de pericol. Days using Titanium: 8 Se învârte în cercul ăsta vicios de câteva zile. Îmi dau seama că e în aceeași stare în care m-a abandonat în urmă cu 96 de ore. De atunci n-a mai avut măcar curiozitatea să-și verifice mesajele. Apatie, început de artrită, se leagă pe la șale cu o cingătoare specială cumpărată din târg de Lena. Ore ce mai face Lena? Îl întreabă pe Nistor așa într-o doară într-un mesaj. Doar el i-a prezentat-o pe Lena. Parcă privirea ei penetrantă îl mai urmărește încă, deși asta a fost demult, foarte demult. Este o întrebare pe care o scrie inconștient, ca un automatism venit din afara lui. Și Nistor îi răspunde că nu mai știe nimic de ea. De 96 de ore bolește întruna fără să deschidă un ochi spre lume. Abandon total, letargie susceptibilă de a-l transforma în victimă. Un individ de pe cautaprieten.ro i s-a înfipt ca o căpușă obraznică în sufleu-i bolnav, înmuiat în pasta scârboasă a singurătății. Normal că el nu realizează ce i se poate întâmpla. I se plânge că nu a găsit încă un suflet (de femeie sau de bărbat) cu care să comunice cum ar vrea, cu care să fuzioneze. Auzi drăcovenie! Se arată extrem de vulnerabil. Nimeni nu-l înțelege. Firește că insul ascuns după draperia amicideal.ro e în stare să-l înțeleagă, să-i aline durerile și să-i alunge neîmplinirile. La nevoie, e dispus să-i citească și volumele de versuri, adunate în manuscris de mai multi ani. Amicideal.ro are o editură și îi va tipări volumele amânate prea mult timp, după ce vor „aranja” poemele împreună. Ajutorul vine din calculator. Dar Dracul? Days using Titanium: 9 Beznă totală. Cu toate că e numai a noua zi de utilizare Titanium, sunt încă 192 de ore de beznă totală. Nici un indiciu despre unde s-ar fi putut afla utilizatorul meu în acest timp. 192 de ore lipsă la apelul nominal. Pot presupune una sau alta, dar nu am dreptul să mă pronunț. Eu pot lăsa doar datele să lumineze cât de cât ceva, dar ele lipsesc, așa că în această privință sunt redus la tăcere. O tăcere suspectă din partea lui Nucu, pot să adaug dezamăgit (dacă mă mențin obiectiv) și cătrănit rău (dacă empatizez cu eroul meu virusat de o lume bolnavă). Mister și îngrijorare din partea mea. Mi-ar părea rău să fie târât într-o legătură cu un alt bărbat. Days using Titanium: 10 Reviniri. La normal sau la alte căutări derizorii? Poate că în spatele tăcerii de 192 de ore nu se ascunde nimic rău. Reverii pe www.iubitavirtuala.com. Com – adică ai comandat exemplarul și aștepți ca el să apară în fapt de seară. Să sune la ușă. Com, adică vino, te aștept de mult! Aiurea! Amăgiri de doi bani, promisiuni, comenzi pentru noi scrisori pe suport de hârtie. Promisiune concretă, pipăibilă, păstrabilă în albumul cu amintiri. Lui Nucu ăsta, nuc sălciu, numai viața alungată din prezent îi este pe plac. E un virus împotriva Prezentului. În viitor e sublim, în trecut minunat. Prezentul crud îl omoară. Acum înțeleg mai mult. Brutala confruntare cu clipa e boala lui. Days using Titanium: 11 Aceeași mocirlire cu www.iubitavirtuala.com, plus căutarea unor scenete pentru serbarea de sfârșit de an cu elevii. Și-a imprimat una cu Caragiale într-un muzeu, un ghiveci cu secvențe din schițele lui. Va ieși ceva? Câte un junghi în șale îl determină să caute vindecare rapidă și miraculoasă la vreun medic bioenergetician. Se încinge peste mijloc cu legătoarea cumpărată de la Lena din târg. Se gândește din nou la ea. Era o posibilitate... Dar brusc accesează tot alte adrese. Sunt câteva care-și oferă, deschis, serviciile. Mult prea departe însă de garsoniera lui. Ca să ajungă la una din ele i-ar trebui câteva zile și el nu poate lipsi de la școală. S-ar părea că le caută tocmai pentru că sunt la mare distanță. Paradoxal, nu? S-ar părea că nu știe cum să facă. Trebuie să înceapă și repetițiile pentru sceneta cu Caragiale în muzeu, mai exact cu un elev rămas în muzeul Caragiale și care se întâlnește în vis cu personajele sale. S-ar putea să amuze. Durerea din spate e tot mai persistentă. Nu e câtuși de puțin amuzant. Days using Titanium: 12 În prim plan tot www.iubitavirtuala.com. Ora 12 a sosit, omul negru n-a venit! Vine însă leacul miraculos. Încet, pe Internet. Nucu se lasă în plutire lină spre iubita opalină. Visare cu o combaină: serafică la înfățișare, perversă în dorințe, hotărâtă în acținui, producătoare de euro și stilată în societate. Dar înainte de a ajunge la ea, trebuie să-și dreagă spatele, nu-i așa? Dacă fraza lui din mesaje e încheiată la toți nasturii, virgulele sunt virgule, cratimele – cratime și majusculele – majuscule, așa și verticalitatea lui trebuie să fie... verticală. Nu poate să se facă de râs mergând gârbov de spate, ridicându-se de pe scaun ca un moș, când va da ochii cu hărăzita făptură. Tastează cu adâncă durere de șale tot felul de adrese unde speră să găsească leacul dorit. Norocul îi surâde. Scrie la www.vindecaremiraculoasă.vino. E la 24 de kilometri de garsonira lui. Vine, promite imediat! Mâine va fi acolo. E fericit. Localitatea Livada e la 24 de kilometri. Dar nu acolo trebuia să meargă să vadă casa Lenei? Days using Titanium: 13 Au trecut 965 de ore de la ultima utilizare înregistrată în ziua a douăsprezecea de Pandalino cel cu îndepărtarea virușilor din Pentium Dual Core e 2140, din măruntaiele mele. Shakespeare zice că e a douăsprezecea noapte. Treaba lui. Noi avem aici ale noastre. Nucu mă pune în funcțiune în a treisprezecea zi de antivirus Titanium și printre multele mesaje nedeschise e și unul de la nistorfamily. El sună așa: nistorfamily: Ce mai faci, floare ofilită? Tot te mai supără șalele? Și un răspuns: nucuyahoo.com: Să vezi și să nu crezi. Zilele trecute m-am dus în Livada să mă vindec de durere de șale pe cale naturistă și peste cine dau la adresa scrisă pe net? Peste Lena. Lena pe care mi-ai prezentat-o tu acum un an. N-am văzut-o de atunci. Am găsit-o bine, tot nemăritată, dar s-a lăsat de negustorie. Nu mai merge prin târguri să-și vândă produsele. Zice că și-a descoperit un dar divin. Să nu râzi! Are bioenergie și vindecă pe bandă rulantă. E vestită în zonă și oamenii sunt mulțumiți de tratament. S-a bucurat mult când i-am deschis ușa. Acum îmi face mie tratament și mă simt mai bine doar după primele 4 ședințe. Are puteri miraculoase, trebuie să recunosc, de fapt toată lumea spune asta, și are de gând să-și ia autorizație de funcționare pentru că e asaltată de bolnavi cu tot felul de afecțiuni. Mi-a propus să rămân la ea și s-o ajut să-și încropească un cabinet. Are o casă, palat, nu altceva! Am cedat în cele din urmă, așa că am venit să-mi iau calculatorul și am dat de mesajul tău. Într-o săptămână îmi mut mobila din garsonieră la ea. Are două camere nemobilate, parcă m-a așteptat anume pe mine. Pandalino din bara de jos semnalizează prietenos: misiune îndeplinită. Days using Titnium: 14 nucuyahoo.com către nistorfamily: Ce bine că nu mi-am mutat mobila și calculatorul la ea! Am încercat într-o saptămână și jumătate să mă acomodez cu Lena, dar nu merge. Nu mă întreba de ce. Nu merge și pace. Lena nu știe ce să-mi mai facă să rămân definitiv la ea. E drăguță, afectuoasă, îmi face tot felul de bunătăți, îmi propune excursii în străinătate plătite de ea. Am încercat în tot acest timp să mă acomodez, dar degeaba. Mă simțeam acolo ca un străin. Casa prea mare, bolnavii intră și ies, ea începe să îmi dea comenzi și nu-mi convine. M-am obișnuit aici în garsoneria mea, cu calculatorul meu, cu libertatea mea. Nu trebuie să dau nimănui socoteală. Și apoi Lena locuiește la 24 de kilometri de oraș, asta ar însemna să renunț la viața culturală din oraș, să nu mai merg la un spectacol și să mă înfund într-un sat, ce-i drept, destul de frumos de altfel. Cred că nu-i pentru mine căsătoria. Eu, Pentium Dual Core, constat că Lena e prea reală pentru Nucu ăsta al meu. Dacă ar fi rămas o posibilitate, o virtualitate enigmatică era altceva. Fâțele de pe net sunt iubitele sale reale. Concretețea ei îl sperie. Lena nu e frumoasa fără corp, ea are corp, buze fierbinți, sâni masivi și sănătoși, în stare să prepare lapte pentru niște gemeni drăgălași, plângăcioși și căcăcioși, cu pielea roz și plini de bale în jurul gurii mereu căscate. Trupul acesta al ei, extrem de real, trebuie hrănit cu mâncare, apă, aer, odihnă și sex. Cred că aici e baiul. Stând o săptămână și ceva în preajma acestui corp care mai și transpiră, îmbibat în umori, nemaivorbind că uneori îi miroase gura, Nucu s-a simțit sufocat și a evadat iar pe net, în virtualitatea imediată. Libertatea și amăgirea lui. Pentru că navighează iar pe site-uri deocheate, simt cum îmi dau târcoale tot mai insistent virușii. În curând mă vor sufoca. Adrian Þion |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate