-Cum a fost în excursia ta? Te-ai relaxat când soarele te-a privit? La mine și tragedia mea te-ai gândit?
Sunt atât de supărat pe voi, cuvintele mele... Nu reușesc deloc să descriu fericirea pe care privirea ei o dă sufletului meu. Unde găsesc eu aceste cuvinte care să spună ceea ce simt?
Mă ridic pe vârfuri și rup un boboc de trandafir mic. Era cel mai mare dintre frații lui, dar nu era înflorit deloc. Un mic regret îmi acoperea gândul. Ea merită totul din viața mea. O să primească totul. Fericirea ei este fericirea mea privită în oglindă.
-Hai să nu mai fim triști! E timpul să ne revenim. Ea, eroina mea cu puteri supranaturale, cu umeri care pot să țină tristețea mea și tristețea ei, mă face să uit tragedia prin care trecem amândoi. O să mor cu gândul la ea, să o pot urmări și dincolo.
Am visat, întorcându-mă pe toate părțile împreună cu tine, că pun în practică o surpriză. Te sun, te trezesc din visul tău trist și apoi te invit în visul meu. Îmi era teamă că visul se va sparge, că voi suferi cum nu am mai suferit vreodată. Nu a fost așa. Te-am invitat în visul meu.
-Ce îmi faci tu mie, iubitule! Surpriza avea un început perfect. A acceptat să vină în visul meu. Mi-a fost atât de frică de urmări că am uitat să îmi imaginez visul în continuare. Restul visului l-a preluat ea. Mă primește cu ochișori nemachiați și somnoroși, cu voce dulce, caldă și plină de dragoste. Atracția dintre noi este puternică, crescătoare și veșnică. Aș rupe toate hainele, dar îmi doresc să lungesc momentul, să descopăr fiecare locșor, fiecare munte de plăcere ce se ascunde sub pijamaua ei sexy. Cu un zâmbet dulce a îndepărtat orice idee că ar fi totul un vis. Visul ar fi fost prea ireal. Acum ochii ei dulci îmi spuneau că totul este real, că își dorește ce îmi doresc și eu. Aveam pulsul în gât și nimic nu mă mai asculta din corp. Inima bătea și o simțeam în vârful degetelor de la mână odată cu pulsul pielii mătăsoase din sânii ei perfecți. Aici supărarea mea pe cuvinte devine frustrantă. Cum pot oare descrie cum îmi bătea inima cu putere dureroasă? Cum pot oare descrie perfectul și fericirea din ochii ei?
-Vreau un pup! Și ochii ei se furișau în ochii lui ca mici fantome cu bombe de fericire sub haine. Le plantau în colțurile sufletului lui și explodau pe rând, în timp, ca să îi ofere bucurie tot timpul chiar și atunci când nu o mai poate privi din alte și alte motive.
-Știi că atunci când nu ești lângă mine, strig cu voce tare cât de mult te iubesc, așa, fără început și sfârșit, ca un nebun care vorbește cu el. Știu că nu vorbesc singur. Tu ești în lumea mea tot timpul. Niciodată nu o să mai fiu singur.
Așteptăm amândoi mila timpului să ne aducă împreună.
Doar tu ai harta către comoara ascunsă în ceea ce scriu. Tu, iubita mea, redescoperă iubirea mea care crește spre nebunie. Vreau copii din ochii tăi să fie ai mei. Vreau să crești copii mei în spatele pielii tale parfumate cu arome de miere. Vreau să visăm visul real zi și noapte.
-Bună dimineața, iubita mea!