Simt ceva … ciudat. O groaza inexplicabila pune stapanire pe mine. Nu e nimeni in camera in afara de mine si totusi … ochii mei incearca sa distinga nevazutul din intuneric. Privesc pe geam si stelele sclipesc in seara aceasta ca si in celelalte seri. Nimic deosebit, dar simt o privire care-mi invaluie trupul si care vede totul, chiar daca nu se poate vedea. Ceva este aici, caci groaza se mareste cu fiecare secunda care trece. Simt cum incep sa inghet de la picioare spre cap. Nu ma pot misca si o greutate mare ma apasa peste tot trupul. Doar ochii mi-i pot misca si incerc cu disperare sa disting ceva in intunericul ce devine lumina mai clara decat lumina zilei. Nu vad pe nimeni si secundele trec mai greu decat veacurile si povara de pe trup n-o mai simt. Nu mai simt nimic si incerc sa ma eliberez. Dar nu ma pot misca. Dupa un timp pe care nu-l pot defini greutatea se ridica de pe trupul meu si-mi simt din nou corpul si ma pot misca. A trecut si de data aceasta. Dar am scapat de tot sau va mai fi o data viitoare? Nu stiu. Incerc sa ma gandesc la ceva frumos si incetul cu incetul groaza-mi dispare si adorm.

Timpul trece si uit.

Aud pasi la usa si o pisica miauna si zgarie usa camerei. O recunosc. E pisica pe care am crescut-o, dar acum ea nu mai sta cu mine.

Sting lumina si incerc sa adorm. Ma gandesc la pisica. Oare-si mai aduce aminte de mine ?

Mobila scartaie si din spatele bibliotecii se aude o usa care se deschide. Mi-e frica. Stiu ca nu mai este nimeni in camera in afara se mine si incerc sa ma linistesc si sa adorm. Nu pot. Groaza ma cuprinde din nou si-mi aduc aminte. Poate doar mi se pare. Poate de data aceasta nu se va intampla. Poate daca ma gandesc la altceva senzatia o sa dispara. Poate totul se intampla doar in mintea mea. Dar groaza ma cuprinde din ce in ce mai tare. Si din nou fiinta aceea nevazuta ma priveste in toata goliciunea mea si din nou inghet de la picioare pana la cap si aceeasi greutate enorma imi apasa trupul. Ochii mei incearca si de aceasta data sa vada ceea ce nu pot vedea. Incerc sa ma eliberez, dar greutatea e mult prea mare si prea apasatoare. Timpul parca a stat. Simt ceva apropiindu-se de mine. Gheare de pisica zgarie patul chiar langa obrazul meu. Astept sa ma zgarie pe fata, atat este de aproape de mine, dar nu este nimeni si nimic.

Dupa un timp ma eliberez. De data aceasta a atins apogeul. Si totusi, va trebui sa ma obisnuiesc sau sa incerc sa uit totul, caci nu se va mai intampla?

Totul este atat de real si totusi nu este nimic. Sa fie doar o inchipuire ? Dar groaza este reala, povara o simt cu totul, nu ma pot misca, dar pot gandi si-mi pot privi calaul cel nevazut. Cui oare ii place sa se joace cu mine in acest fel ? Pe cine bucura groaza din ochii mei si incercarile mele zadarnice de a ma elibera ? Ce fiinte se pot face simtite, dar se pot ascunde privirii ? Pe ce taramuri traiesc ele oare si cum ajung in lumea noastra ?

Poate ca sunt eu dintr-o lume paralela si-mi joc feste eu-lui din aceasta lume primitiva si animalica. Poate….