agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-08-11 | |
by mail /
"dragă victore, sper că nu-mi mai porți pică pentru faza aia nasoală de la proces, știu că ți-a căzut greu și chiar mi-a fost un pic de milă de tine, dar na, acu’ ce să zic, trebuia să mă aranjez și eu cumva, nu? deși iubi a zis că mă ia oricum, dar el e artist și tu ești băiat isteț, te refaci tu repede. m-am tot gândit săptămâna trecută ce cadou să-ți fac de ziua ta, știi ce fain ne distram noi înainte , dar nu-mi venea nici-o idee că m-am certat iar cu iubi și nu prea am chef de nimic, așa că am vorbit cu o prietenă de-a mea , aia despre care ai întrebat tu odată ce naiba caută în lista mea de mess, iar eu ți-am zis că e o tipă super ok și tu te-ai uitat lung la mine și ai început să râzi și eu m-am enervat de moarte că râzi tot timpul de mine, în fine, i-am zis că am o problemă și să-mi dea o idee și i-am povestit ce și cum. a zis că înțelege foarte bine și se gândește ea la ceva. deci m-a apelat aseară și mi-a zis că s-a gândit la ceva mișto de tot și m-a întrebat ce faci tu seara când ajungi acasă, i-am zis că nu știu exact ce faci acum și nici nu mă interesează , dar ai tu fixisurile tale, că nu cred că te-ai schimbat în bine de când am plecat și ea a zis că-s adorabilă, ca de obicei și ok, o să improvizeze ceva. după care a început să-mi explice niște chestii, dar eu mă gândeam de ce întârzie iubi așa de mult și nu puteam să mă concentrez și oricum, nu pricepeam mare lucru din ce spune ea de obicei, oricum, era ceva cu subconștientul și cu niște acte ratate, parcă și atunci m-am cam speriat și i-am zis că nu vreau să ajungi la reanimare sau să ți se întâmple alte chestii nasoale, știi tu, da? că înțeleg perfect că viața merge înainte și pentru tine și ea mi-a pus emoticonul cu tipul ăla care se tăvălește de râs și a zis că nu, n-are nici-o legătură cu aia și nici cu spitalul, doamne ferește, totul va fi sub control. m-a mai întrebat dacă bei gin sau whiskey de la tarabă, că în ăla poți să pui și carbid, că tot nu se simte ceva. i-am zis că bei bere și a zis că e greu cu dozele, dar încearcă ceva cu detergentul de vase sau aspirină și iar m-am speriat, dar ea m-a liniștit că nu i-a trecut prin cap să pună pur în bere, nici vorbă de asta, dar trebuie să se lege de un fixis, ceva. fixisul ei e o chestie cu un primus și-un motan, mi-a zis că s-a gândit și la asta, dar e cam riscant, că stai la 7 și e ziua ta, trebuie să te bucuri și tu puțin, nu? așa că am vorbit cu mariana și am aranjat totul și sper să-ți fi plăcut cadoul de ziua ta. la mulți ani încă o dată și te pup dulce, că știu că încă mai ții la mine:) p.s. i-am zis marianei să vină mai des la tine, că arată fix ca dracu casa aia, știi? hai pa, că a venit iubi și cred că vrea să ne împăcăm. pup you again" by mail / Re: “Drăguțo, de câte ori ți-am zis să completezi subject-ul? E foarte aiurea să nu știu despre ce e mailul, și de obicei intră la spam. Am acu’ noua ta adresă, am băgat-o în allowed list. Zău nu mă așteptam… chiar așa, să-ți schimbi emailul, id-ul, telefonul, să dispari de tot… Bine că ai apărut. În altă ordine de idei: știu că prin definiție și profesie prețuiești trăirile înainte de orice, dar speram că după zece ani ai învățat să structurezi un pic informația. Iarăși mi-ai vărsat în poală totul pe nerăsuflate, fără majuscule, fără paragrafe, sărind de la una la alta (diacriticele să zicem că sunt pentru obsedați ca mine, apropo, știi că le folosesc și pe mess?) Cumva mailul tău îmi aduce aminte de nopțile petrecute în bucătărie când veneai la 1, 2 sau 3 noaptea (niciodată dimineața!), mă trezeai și îmi povesteai de regizorul de care te îndrăgostisei și-mi turnai totul otova: ce vilă, rafinament, superb scenariu, gătit cu mâna lui, are în pregătire ceva tare, mi-a dat el - doar câte o îmbucătură, mobila-argintăria-covoarele-tablourile (cam tot ce m-ai pus pe mine să evacuez la tata că nu ai spațiu „să respiri”), toată acțiunea se petrece într-o mașină, știicumsefilmeazăasta?-da,știu-stai să-țispun, totul culminând cu fantoma mamei lui pe care a invocat-o să i te prezinte de zici că erai la un casting transcendent… Și acum îmi pare rău că am făcut criza aia de râs dement și eram incapabil să mă opresc, să te liniștesc deși plângeai pe bune, am simțit că ești super-jignită, dar faptul că văd lumea altfel nu înseamnă că te consider proastă… În fine, probabil că atunci a fost ultima șansă pentru noi, dar ce să fac, nu cred în fantome materne, mai ales ale unui coaie-n vânt care amușină la curu’ lu’ nevastă-mea, și faptul că tu îmi spuneai cât sunt de opac-jalnic-nepricepândnimic în vreme ce eu erau sigur că ți-a pus droguri în frecțiile alea japoneze de zici că ți le-a pregătit, cu scopul clar s-o puneți de una mică, artistico-mistică… iar m-am aprins, scuză-mă… mă rog era un cocktail foarte amuzant și dement în același timp, sincer să fiu și acum, după un an jumătate, încă mă apucă un râs isteric când îmi amintesc fraza cheie care a declanșat totul „Era aproape de tavan și a întins spre mine mâna - era îngrozitor de albă mâna aia, Victor! - și a spus EA E!” Totuși îmi pare rău că n-am aflat finalul: până la urmă ai avut orgasm sau nu? Mda… Ca de obicei mă faci varză! Uită-te ce-am scris, zici că e scris de tine. O să beau o bere - verificată :) - să mă calmez. Revin… Procesul n-a mai fost pentru mine o surpriză, mai ales după ce mi-ai copt-o în halul acela în noaptea de pomină când am chemat poliția. Nu credeam că poți să joci teatru timp de trei săptămâni, cu un scop precis, CU MINE! Simțeam că sunt manipulat, chiar dacă nu știam care e ținta, d-aia n-am băut nimic până în seara când m-ai prins beat. Îmi spusese Flo să nu pun gura pe alcool că e clar că urmărești ceva, dar eram sigur că o să rămâi la maică-ta peste noapte. Oricum, faptul că timp de zece ani nu am dat niciodată în tine și că a fost nevoie de trei săptămâni de „picanterii” și opt beri ca să ajung la demență probabil că nu a contat de loc. Ce a fost a fost… Sincer, mi-e foarte dor de tine, „mai ales uneori” – ca să folosesc limbajul vostru eclectic, al celor „posedați”. Nu, nu fac mișto… Mai știi poeziile pe care le-am scris pentru tine și ți le trimiteam pe sms? De care ai zis că sunt „manele” de-a crăpat pipota-n mine? Ei bine, le-am publicat pe un site literar și mai mult de jumătate au fost considerate „nesatisfăcătoare” de către editori. Așa că m-am lăsat de sportul acesta, îmi văd de firmă și de hormoni :)) Cadoul de la tine mi-a făcut mare plăcere – la propriu, deși e aluziv spre porcos, chiar mă pregăteam să fac anchetă cum a apărut în casă… Am folosit cam tot ce era prin trusă, mai puțin monstrul acela pe care n-am avut curajul să-l încerc. Am înțeles mesajul… Pe de altă parte, dacă zici că le-a mânărit Zurli - asta chiar îmi ridică niște semne de întrebare… A doua zi, seara, mi s-au întâmplat câteva chestii foarte ciudate, mă-ntreb ce dracu a pus nebuna și în ce… Chiar vreau să-ți povestesc, dar acum nu mai am timp, am programare la masaj și deja am întârziat. Te-aș invita într-o seară să luăm cina, dar știu că nu suporți cum mănânc :) Oricum recuz acuzația de „cioflăit”, e defect de masticație, ai văzut că mestec cu gura închisă! Pe mess intru foarte rar în ultimul timp, așa că deocamdată cred că opțiunea "by mail" e varianta optimă de comunicare cu tine. Să-mi zici ce să fac cu CD-urile și cărțile tale. Te pup, împăcare ușoară… PS. Totuși, faptul că te-ai combinat cu un avocat e extrem de dezamăgitor… No offense și nu-ncerca să afli de unde știu că de data asta chiar nu-ți spun…” by mail / no Subject: "hai mă că nu ești zdravăn la cap, ce naiba, ți-am zis eu c-o s-o iei razna de tot după ce plec și-ar fi cazul să te aduni și tu mai repede, până nu te adună alții, că e păcat de mintea ta aia bine mobilată...mi-a zis mari că ai făcut o criză urâtă de turbare cu ea, ai speriat-o îngrozitor și nu știe dacă să mai vină sau nu la tine, că oricum s-a cam săturat să adune după toți ciudații ăia după care ai fost mort întotdeauna... uite care-i faza, victore, eu n-am înțeles ce-ai vrut tu să zici acolo cu teatrul și manipularea, ai fost pe dinafară cu totul, că asta mă și enerva la tine, erai cam tot timpul pe dinafară la toate, fixai pereții ăia de parcă erai boul bălții în pană de vopsea, puteam eu să-ți zic de toate, că te uitai la mine cu privirea aia a ta de-mi venea să mor, să crăp sau să-ți crăp ție capul. da, mă, dacă nu făceai mizeria aia de la sfârșit, eu ți-l crăpam, așa să știi, că acum nu mai are nici un sens să mai ascund asta, ce-a fost, a fost, asta e...și e cazul să-ți spun că faza cu nikki a fost așa, să văd de ce ești în stare, dacă ai ceva sânge în plămâni, că de fapt am stat ca proasta la andutza până la două noaptea, de adormise aia pe scaun până s-a trezit fi-su ăla mic și m-am simțit jenată să mai stau pe capul femeii, prietenă prietenă, da’ nici chiar așa... și mi se pare chiar nesimțire să dai vina pe mine pentru toate, așa, otova, dacă vroiai armata salvării, n-aveai decât să te duci cu aia, nu să te însori cu mine, eu nu ți-am zis niciodată că sunt ce nu sunt și nici n-am avut chef să fac pe mironosița când îmi venea să sparg pereții cu tine. iar nikki chiar e băiat bun, degeaba zici tu ce zici și asta e altă chestie pentru care te-am urât de moarte, cu spume te-am urât, vorbeai ca ultimul șantierist când ia bonurile de masă și le topește la prima bodegă , nu te puteai abține nici dacă te strângea dracu' de podoabele tale dragi, și acum mă apucă grețurile când îmi aduc aminte, ce să mai zic... și oricum e prea târziu să mai zici acum că nu te uitai la mine ca la o toantă, foarte bine, poftim, o toantă și-un ciudat, mare brânză, uite că lumea e frumoasă cu o toantă ca mine, tu ce mare șmecherie faci , la urma urmei??? na, că m-ai făcut tu varză acum, că mi-am amintit de toate mizeriile de la sfârșit și bleahhhh, gata. ai noroc că trebuie să ies, că a sunat iubi din parcare, iar l-au apucat dracii că am întârziat , mergem în quantic, că am auzit că e super cool. poate mergi și tu, ar fi fain să ne întâlnim acolo...nooooo, precis ai face iar vreo fază nasoală, ca atunci la iron... nope, n-am nici un chef să mă întâlnesc cu tine acum, mi-e foarte bine așa, mersi. gata plec, pa p.s. ti-am pus și subject, să nu mai zici că alea alea papa știi, victore.....nu că ai merita să-ți spun, dar mă enervează de moarte să aud de la diverși că fosta ta e așa și pe dincolo, eu cu nikki chiar suntem prieteni, prieteni buni, adică face un film supertare acum și mă vrea în distribuție, dar încă mă mai gândesc.... n-are nici o fantomă, aia i-a trecut, i-au venit altele e homo, fraiere:))....n-am vrut să-ți zic atunci, că nu meritai și vroiam să crape pipota în tine , iți zic acum. mișto teatru nu? me-se-ri-e:)))) hai pa, că a turbat iubi cu claxonul, take care" by mail / no offence... "Draga mea, ce naiba îți dă șoricarul ăla să mănânci, claxoane? De fapt tot emailul tău sună ca un behăit de Dacie în fața barierei, la parcarea de la Sofitel! Ai un umor de Carrefour în zi de sâmbătă și metafore cu miros de mititei. Auzi, „boul bălții în pană de vopsea”… ce, actualul îți vopsește nuferii din creieraș în culorile Rusiei? Iartă-mă că îți vorbesc în halul ăsta, dar exact la genul ăsta te exprimi, și poate te zgâlțâi un pic și-ți dai seama cât te-ai degradat de când nu mai ești alături de mine… Ar trebui să-ți aduci aminte că replicile mele de șantierist n-au existat până când n-ai început să-mi explici cu lux de amănunte cum nu-ți stimulez eu punctul G spre deosebire de… ouaaauhh! Îmi vine să arunc monitorul pe fereastră, de la 7… Ai un deosebit talent să mă scoți din minți, și pe urmă să te îmbraci în inocență rănită și să-ți mai și închipui că ești demnitatea întruchipată… Nici acum nu ai înțeles de ce am aruncat televizorul pe geam, nu?... Televizorul ăla în fața căruia zăceai la nesfârșire, cu nesimțirea crescând în jur tău în mormane de mucuri, cutii de înghețată și sticle de Pepsi… măcar de le-ai fi pus capacul la loc bine, să nu se mai verse pe covor… Și tot tu zici „bleahhhh”? Măcar de ți-ai fi dat seama că toate le-am făcut din iubire!... Tu nu ești așa, și eu știu cel mai bine asta… Îți aduci aminte când vorbeam de Sartre? Sau de „Maestrul și Margareta”? Sau când am analizat „Brazil” toată noaptea, scenă cu scenă? Þi-e nu-ți prea plăcuse dar până la urmă te-am convins că e o capodoperă cinematografică… Câte ai învățat de la mine!… Și eu de la tine… Nu-mi cere exemple concrete, dar de fiecare dată când aveam una dintre acele lungi explorări intelectuale în care te conduceam pas cu pas spre revelație, armonia spirituală din acel moment era pentru mine satisfacția supremă! Știu că era obositor și-ți cerea eforturi, de aceea și acceptam ca imediat după finalul discuției să pleci la culcare, deși nu am înțeles de ce trebuia neapărat să te las să dormi singură… Mi-ar fi fost suficient să te țin în brațe, dar migrenele tale nici asta nu suportau. E drept că eram excitat, dar pot să trăiesc și fără sex când am asemenea împlinire sufletească… Adevărat… Nu ai susținut niciodată că ai fi altceva decât un om simplu, dar tocmai curățenia ta m-a făcut să-ți povestesc de Pygmalion și să te aleg pe tine… Și acuzele că nu te ascultam… Ba da, doar că mă gândeam și la altele, mai importante. Pentru povestiri gen întâmplări de la casting și probe de reclamă știi că-mi ajunge doar un sfert de emisferă… De altfel ți-am și dovedit-o, când ți-am relatat cuvânt cu cuvânt tot ce-mi spusesei în ultimul sfert de oră, relativ la mânăriile pentru postul de la Bulandra. Ceea ce… mă rog, până la urmă chiar mă face să mă întreb dacă te-am înțeles vreodată… Acum pot să-ți spun sincer că de fapt nu am priceput de ce ai spart după aceea serviciul de la mama, farfurioară cu farfurioară și ceșcuță cu ceșcuță… Venise la ușă doamna Aștefăniței de la 6, îți aduci aminte ce față terorizată avea? Doamne, ce-am mai râs după aia… Și când am inundat-o… Þopăia ca o găină cu capul tăiat! Hai, mă, că ne-am distrat bine împreună!... Să ne aducem acum aminte doar de cele rele e chiar stupid. Mai ales că nu se știe cum ne-aduce din nou viața față-n față… În fine, ca să lămurim măcar un lucru: eu credeam că am avut parte de „relatări hot” doar ca să mă scoți din minți și să mă filmezi cu telefonul. Apropo, nu mă așteptam să o accepte ca probă, 1-0 pentru tine. Acum tu zici că vroiai să vezi dacă am „ceva sânge în plămâni”. Presupun că trebuia să-ți arăt că te iubesc, sau ce? Chiar nu mă prind. Oricum, expresiile astea noi, luate ca SIDA de la siminică ăsta al tău, și felul haotic în care te încăpățânezi să scrii mă obosesc și chiar mi s-a tăiat de analize pe text. Dacă ai ceva de spus, spune clar și cu alineat. Dacă vrei să înțeleg… Nicolae (că nu-și semnează filmele nikki!) nu știu cât e de homosexual, deși n-ar fi de mirare după cum își construiește personajele, dar știu sigur că acum e în proces de stabilire a paternității cu una din studentele lui. Așa că mai lasă-mă cu băiat bun. O fi, da’ prea e versatil... Am vorbit despre trecut de mi s-a acrit... promit că o să-ți trimit alt email, exclusiv cu planuri de viitor. Quantic... unde e? Știi că eu aflu ultimul despre cluburile noi. Mi-ar plăcea să ne vedem, dar, la rece judecând, nu în trei... Într-adevăr, probabil că o să fac ca în Iron sau chiar mai rău... Recunosc că am sărit calul atunci, și îmi pare rău... Știi cât de greu spun eu „sorry”, sper să nu profiți de asta. Pe Mariana nu e cazul să o bagi în seamă foarte tare, dacă nu eram mahmur făceam un pic de ordine înainte să aterizeze ea... Cât de despre „ce mare șmecherie fac”... fac! Mă rog, cred că asta a și speriat-o pe Mariana... Ideea e că mi-am schimbat cumva locul de muncă... Am firma în continuare, dar acum lucrez pentru cineva mai „deosebit”, jocurile se fac la alt nivel... O să-ți spun în emailul următor. Uite că-i știu și subject-ul: „Victor’s Bright Future” :)) Sper să merg în curând la prima zi în noul job, ar trebui să fie interesant, o să-ți povestesc... Și te rog mult, când răspunzi nu băga de-alea cu „tu și planurile tale!...” De data asta e foarte serios și nu am nevoie de demotivare... Cu speranța că mai sunt multe de spus între noi, Victor" |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate