Sa nu ma imbracati mireasa

Azi implinesc 28 de ani. Si cand am sa mor,
sa nu ma imbracati mireasa. Sa ma imbracati
elegant, asa cum umblu eu in fiecare zi. Cu
pantofi cu toc si costum taior. Si as vrea sa
nu plangeti ci sa fiti multumiti ca am scapat
de toate mizeriile vietii. Ca nu mai am de
suportat nimic. Ca sunt linistita si impacata
pentru prima data. Ca, pentru prima data,
mintea mea se odihneste pentru ca nu mai
exista. Sa va bucurati ca am murit tanara si
frumoasa. Ca n-am ajuns o bucata de carne
decrepita si putreda. Ca singura putreziciune
care ma va atinge va fi cea a mormantului.
Putreziciunea finala. Raceala si umezeala imi
vor degrada usor trupul asta voluptos,
datator de placeri. Sanii astia rotunzi si
mari, dezmierdati si muscati de atatea maini
si buze, se vor usca si zbarci, viermii isi
vor face cuib in sfarcurile violete intr-o
ultima zvarcolire de pasiune. Ei vor fi cei
din urma care-mi vor framanta trupul. Si cu
atata ardoare vor face asta incat il vor
mistui. Il vor dizolva cu sucurile lor. Il
vor inghiti cu ultima suflare. E ceva
voluptos in moarte. E apogeul trupului si
linistea mintii. Nu, mai bine sa nu ma
imbracati elegant. Sa ma imbracati
provocator. Asa cum imi placea sa ma imbrac,
ca sa simt privirile fierbinti ale barbatilor
invaluindu-mi formele. Un ultim cantec al
corpului meu devenit rigid si rece. Si-a
pierdut fierbinteala data de excitare.
Sangele nu mai pulseaza colorandu-mi obrajii
ca dupa o noapte de dragoste. Pleaopele sunt
grele cazute peste ochii, nu obositi de
extaz, ci incremeniti cu pupila dilatata,
“pupila mortului”. Si n-or sa mai planga
lacrimi sarate ci umori fetide.
Pielea mea fina si atat de inervata de
senzualitate se va intinde si crapa precum
pojghita uscata a unei balti de namol batute
de soare. Unghiile si parul vor mai creste
putin hranindu-se din starvul care nu va vrea
sa-si recunoasca sfarsitul. Dupa care se vor
desprinde usor. Parul meu negru si matasos va
odihni ca pe o perna, dupa sfarseala unor
clipe de de zvarcolire intre asternuturi
transpirate.
Si, la sfarsitul sfarsitului, gramada de oase
si craniul cu gavanele holbate nu va sti sa
spuna nimanui de sanctuarul de carne
parfumata, mustind de placere, pe care l-au
alcatuit candva.
Si voi, barbati care m-ati tinut in brate si
ale caror piepturi mi-au odihnit obrazul
fierbinte, sa va aduceti aminte numai de
noptile de dragoste. Sa nu uitati atingerea
coapselor mele si rasuflarea sacadata a
orgasmului. Priviri ratacite de durerea
voluptatii si aroma tigarilor fumate in
linistea incarcata de senzualitate. Somnul
greu si multumit pe care-l dormeati va fi
somnul meu de veci.