Simt că aș pleca un timp, undeva într-o zonă rurală, și nu ca să îmi văd de ograda mea ci ca să dorm între copaci sub cerul liber ca și cum aș fii al nimănui, să mă scap de rușinea urbană sa mă plimb gol peste câmpii și să îmbrătișez falnici munți. Câteodată aș vrea să fiu singur, să mă simt singurul om de pe pămant pe acele meleaguri, câteodată mi-ar plăcea să fie Ea lângă mine să ne putem bucura împreună de natură și de pământ asemeni primilor oameni. Eu, cel ferm convins că toată viata mea voi fii un libertin și un extremist acum îmi doresc ca și bătrânii liniște și pace... o casă undeva departe să îmi pot dedica restul zilelor Ei. Dar pentru mine acuma începe 'marea alergare' am 20 de ani și mă simt bătrân când ar trebuii să intru în viată cu emoția descoperirii greutăților vieții, eu simt ca și cum aș fii trecut deja prin viața. Și din nou mă afund în cercul vicios al rutinei zilnice inconjurat de beton, prostie, confuzie.