Mi-am luat foile cu mine aici...unde natura se desparte de civilizație și-o sa încerc printre flori, culori și gâze...sa scriu.
Despre ce-aș putea scrie când ochii mi-i fură un fluture si mi-i poartă departe în aer...unde nu-i nici o suferință, între flori unde-i doar frumusețe...apoi bezmetici...urmărind cum înca un fluture se alătură celuilalt...dansând amândoi...fii ai naturii.
Ai încercat vreodata acest sentiment?
...că ești singur...tu cu pământul, cu aerul, cu vântul care-ți suflă la ureche soptindu-ți numai el știe ce?
Să te întinzi în iarba iar ea, ocrotitoare să te acopere...să te facă uitată, până strigă ceilalți că vor să plece iar tu nu ești nicăieri?
Toți ne întoarcem în natură mai devreme sau mai târziu... fie că vrem sau nu.
Si pe când temnița sufletului nostru se va preschimba în flori, în fluturi, în...nimic...sufletul liber va reuși poate în sfârșit să zboare, să se dumireasca și el cam cum se vede lumea de acolo ..de sus.
Since-fiction...îmi zic fugind cu foi cu tot de un roi de albine sălbatice...
Cum poate un suflet să trăiască atâtea stări contradictorii?
Vulcanul e doar vulcan,e numai foc...
Apa nu poate fi decât nor și-apoi din nou apa...
Numai noi ,oamenii suntem făcuți dintr-un amestec de nimic cu de toate.
Ce să-ți mai scriu de aici?
Caută un câmp fără case sau o pădure fără cabane și-ncearcă singur să vezi ce simți.

Un râs?
Sau un tril de ciocârlii înălțate-n slava cerului?
Încerc să văd dar îmi lăcrimează ochii de atâta lumină.
E prea albastru și prea gol cerul azi!

Tata cosește mai încolo iarbă și e deja bronzat și "asudat" cum zice el.
Dar sufletul lui nu e ca al meu...
El s-a dăruit pământului de pe acum...
...îl iubește,îl îngrijește...
Și-l privesc cu câtă răbdare trage câte o brazdă de iarbă..încet,într-un ritm constant care parcă face parte dintr-un joc numai de ei știut.
-Tată nu ți-e cald?
-Mi-e cald tată...dar ce pot să fac?Las' s
ă fie cald,să se usuce iarba.
Și-mi amintesc că de dimineață de când am plecat din oraș cu oricine te întâlneai,oricine te oprea ...toți același refren ...ridicol și inutil...
"Vai ce cald e!Doamne!o să murim de cald!
Oameni suciți!

Mai jos de noi e un drum "curat ca-n palmă" cum ar zice ei, sătenii și se vede o căruță apropiindu-se.
Ascund foile și mă afund din nou în iarbă.
"N-o să mă vadă aici",îmi zic zâmbind cerului.
Dacă asculți cu urechea și nu ți-e frică de furnici...care te pișcă...e adevărat...auzi cum vibrează pământul când trece căruța.

Mi-e cald și mie ,nu zic nu,dar nu mă plâng...ce...Diana,iapa lu' tata se plânge?Sau mânzul care zburdă zănatic pe lângă maică-sa știe că-i e cald?
Și e cald...vă rog să mă credeți dar ce-ar fi să ne plângem mai puțin?

N-am scris nimic...sufletul ăsta al meu nu mă lasă să scriu...
...și uite ...vântul mi-a furat foile și-acum tre' să alerg în toate direcțiile să le adun.
Și nu pot spune nimănui că mă simt ca un copil lângă maică-sa aici între dealuri...

Și mă voi întoarce printre oameni și voi încerca să-i iubesc și să nu-i judec pentru că-și doresc...poate ca mine uneori,altceva decât ceea ce au.
Dar mă voi considera mai bogată sufletește pentru că...într-o zi ...am învins căldura și am învățat s-o prețuiesc,pentru că vântul mi-a spus secrete pe care nu le voi spune nimănui,pentru că cerul și pământul...fiecare după caz mi-au promis ,să mă primească în sufletul lor,atunci când va fi să fie...
...și poate următoarea dată voi fi și eu altceva...un fir de iarbă să treacă timpul mai repede sau un trunchi de brad din care să se cioplească o cruce pentru o troiță pe care ei,oamenii,o vor așeza sus...sus...în bătaia vântului...
...și mă voi sătura ,în sfârșit să casc prezumtivii"ochi" ...să admir zările.
Sau ce-aș mai putea fi?
Tu ce-ai fi vrut să fii dacă nu om?

Gata...am ajuns în oraș cu-n braț de sânzâiene (lumea se uită ciudat la florile mele)și cu o sacoșă de cireșe din cireșul lui Gheorghe a Ciovniciței.
Să nu mă întrebați cine e...nu știu ...dar lângă cireș ...știu că era o fântână cu apa rece ca gheața...
Nu cred că a dezinfectat-o cineva sau i-a măsurat gradul de "nu știu ce"
Eu am băut și m-am simțit din nou copil...chiar dacă a durat puțin.