Melancolie amestecata cu un sentiment de repulsie, plus un echivoc in ceea ce priveste propria persoana, amalgam de ganduri, vise, iluzii, minciuni, fiinta umana, in speta Ea.Caci asa o voi nume de aici inainte Ea, refuz sa ii dau un nume pentru ca nu vreau sa nominalizez.
Se ridica din pat cu o durere sfasietoare care ii stapaneste tot corpul…o doare, dar stie ca maine o va durea mai putin, stie ca inimii ii va mai trece din febra musculara si isi va reveni la normal, va incepe sa bata iarasi cand va auzi rostit El, caci asa indraznesc sa il numesc de acum inainte. Spasm, rictus, zambet panamerican…si le insuseste cu brio, crede ca va ajunge sa faca chiar si cariera, poate ca asta e scopul ei in viata sa fie actrita.
In filme porno se vede cu greu starleta, e o lume in care nu patrunzi decat cu pile si cu un aspect fizic de pitztipoanca in calduri, Ea nu poseda nici una dintre aceste calitati deci, e mai bine sa se orienteze spre altceva, spre un domeniu pe care sa il poata accesa mai usor. Poate, da ca ar reusi sa se faca actrita de telenovele, in fond si la urma urmei…nu-i asa greu…calitati de actrita de melodrama –are, rictus- are unul incantator chiar. Lacrimile care tasnesc suvoaie sunt oricum un aspect zilnic al vietii ei si o vor ajuta si in cariera deci, s-a hotarat actrita de telenovela se face.
Una peste alta viata ei isi va urma cursul, fara El, care e un element al trecutului, fara El care a fost candva al Ei si care acum din motive pe care El le stie mai bine a hotarat sa renunte la Ea, la El si la Ei. Nu stie daca faptul ca El a renuntat la Ea o doare asa cum o doare faptul ca El a renuntat la El, il compatimeste, ii pare rau pentru El dar asta e. Ea isi va vedea de viata ei si va avea grija sa devina actrita….sau poate ca, actoria nu e punctul ei forte poate ca e mai bine sa se indrepte spre altceva…cum ar fi…aaa…psihologia. Se spune ca studentii la psihologie merg acolo ca sa se trateze mai intai pe ei, Ea ar avea nevoie de un tratament intensiv si mai ales de unul gratuit, pentru ca e satula sa dea sis a nu primeasca nimic in schimb.
Se ridica din pat pentru ca trebuie, pentru ca trebuie sa mai mearga si azi la scoala. Ii e sila cand se gandeste la soferul pervers de pe microbuz care ii opreste un loc langa el in fiecare dimineata, doar ca sa poata trage cu ochiul in decolteul ei, s-a saturat sa fie privita de ochii aia pofticiosii, s-a saturat sa fie atinsa de fiecare data cand trebuie schimbata viteza. Oricum, nu ii mai pasa asa cum obisnuia sa ii pese cand era mai mica, atunci cand mergea acasa si plangea in fata oglinzii doar pentru ca are sanii mari si formele bine definite.
Ajunsa in bucatarie simte aroma imbietoare a cafelei, aroma care o aduce pe Terra, psihic vorbind, incepe sa realizeze ca mai are jumatate de ora si trebuie sa fie gata pentru o noua zi. Si ce ar fi daca azi , ar sta acasa? Pfff…nimic, nimanui nu i-ar pasa ca Ea lipseste, da ca ii e rau sau daca simte o nevoie acuta sa stea in pat zile in sir. O sa spuneti bine dar…nu are prieteni? Ba da, are. Si inca unii foarte buni care o sustin si o ajuta sa treaca mai departe, unii care stiu cand sa o bata cu palma pe umar…dar sunt si ei oameni si au si ei problemele lor.
In baie isi priveste chipul si isi opreste un tipat, are o paloare cadaverica, ai impresia ca e proaspat scoasa din sicriu, isi da cu apa pe fata, isi periaza dintii, in timp ce la radio rasuna….I’m just a dreamer….I dream my life away…. Ea are impresia ca viata Ei e un vis din care inca nu s-a trezit si ca inca mai are timp sa o faca, inca mai are timp sa scape de sub jugul blazarii, al indiferentei, durerii, normalului, dezamagirii.
Dormitorul o asteapta la fel de dezordonat ca si atunci cand a iesit ….de ce nu se poate sa se aranjeze singur si el? Macar o data…firar! Deschide dulapul si priveste haosul care a pus stapanire pe el, de parca o hoarda de huni au chefuit acolo si au lasat in urma hainele femeilor cu care fusesera seara precedenta. Descopera in dulap, o multime de eu-ri dintre ale Ei….ea femeie senzuala care purta bluzitze semi-transparente si cu un decolteu ceva mai indraznet, haine care si le cumparase pentru El, descopera adolescenta romantica din ea cu ajutorul tricourilor cu meneca ce aluneca pe un umar, bluzitele cu volanase si culori pastelate, descopera fata indrazneta prin hainele rosii, multimea de haine rosii pe care o are si asa isi aminteste ca Ea adora rosul, descopera tricoul cu Guns N Roses primit de la prietena ei, bluza cu Travka pe vremea cand se visa un Inger sedat, apropos de asta nu i-ar strica niste sedative, poate ceva Prozac, descopera jeansii aia pana si descopera pantalonii negrii largi pe care nu i-a mai purtat de veacuri. Oare ea cum, cine, ce sa fie azi? Greu de decis…alege sa poarte jeansii aia drepti de toate zilele si puloverul acela roz impletit de bunica , acela cu: copii, copaci si munti. Isi ridica privirea si o descopara pe Heidi, papusa ei…de cand nu o mai priviese de parca nici nu era acolo, dar Heidi stia sa astepte, a asteptat-o un an ca sa o priveasca poate sa mai astepte pana sa o si ia de acolo din coltul ala inunecat, acolo unde a stat luni bune fotografia Lor.
Imbracata, pieptanata, parfumata isi contureaza buzele cu balsamul ala cu gust de cirese de la Nivea, asta era singurul lucru la care nu renuntase, buzele ei….ele trebuiau sa fie mereu hidratate si frumoase. La inceput ii mai placeau si ochii, acum …ii e teama sa ii analizeze ca sa nu vada durerea si tristetea din ei. Isi pune paltonul negru si fularul de cularea pasarii Flamingo, traista,se uita pentru ultima data in oglinda si isi zambeste, parca azi e mai bine decat a fost ieri. In fine…. Deschide usa si da cu nasul de frigul diminetii, e ceata de o tai cu cutitul, nu vezi la un metru in fata ta si totusi trebuie sa iasa..cu castile in urechi si rupta de lume , isi imagineaza lucruri despre viitor, vorbeste cu Ea insasi si incearca sa isi puna ordine in ganduri, in urechi ii rasuna: Am o vedere spre lume, Un vis fara nume, Si praf de stele…Pe.. urmele mele...Si incerc sa ma uit inapoi, Sa vad soare sau ploi…