Zi de zi si peste tot se raspandeste ca un virus(dar nu de computer) banalizarea.Mai ales a sentimentelor.
Se vorbeste despre cele mai intime sentimente "la drumul mare" ca si cum ar fi asa o marfa ieftina.
Chiar si pe acest site majoritatea poeziilor sunt de dragoste.Nu zic ca nu sunt reusite.Nu comentez despre calitatea poetica.
Sincer uneori tot ceea ce e prea "dulce" te "acreste".
Cateodata o pilula "amara" te poate salva de "diabet".
Oare nu e bun pentru "ficat" un gref roz dupa o prajitura?
Sau o varza mai acra sau muratura dupa o friptura copioasa?
Sau o ciorba de potroace dupa nunta?
Un prieten imi spunea ca intimitatea dezvaluita in ochii toturor poate naste dispret.
De ce sa nu ne pastram un coltisor al nostru,asa ca un mic dulap,in care sa pastram si lucrurile pe care pe aratam doar catorva persoane?
De ca sa nu?
Nu de alta dar prea binele,uneori(de multe ori),prea binele e dusmanul binelui.
Traim intr-o mlastina a confortului banalizarii sentimentelor la drumul mare.
Sa nu uitam insa ca,orice mlastina,are si nisipuri miscatoare in care te poti scufunda.Daca nu ne-am scufundat deja.Ne mai putem salva daca nu ne zbatem.Numai ca suferim de zbateri in zadar.