Jurnalul detinutului 459
Arhiva Inchisorii de maxima securitate Numarul 3
Ziua 11 Luna 2 Anul 7 de stat dupa gratii
Subiectul zilei de azi: Arta de a ucide

Exista multe feluri de arte si artisti. Fiecare artist cu talentul lui. Fiecare isi modeleaza arta dupa bunul plac iar rezultatul este intotdeauna spectaculos si neasteptat. Intotdeauna... Asa cum oricine altcineva isi cunoaste talentul, asa mi-l cunosc si eu. Iar acesta se rezuma la un singur lucru: Arta de a ucide.
Cand vorbesti despre acest lucru, oamenii te cred nebuna si declara solemn ca ei nu ar putea face acest lucru in viata lor. Dar cat adevar se ascunde in aceste vorbe? Daca macar exista un strop de adevar in ele... Nu ar trebui ca aceste minciuni sa inceteze? Oricine isi poate da seama ca nu e deloc greu, absolut deloc. E la fel de simplu cu mersul pe bicicleta, sau cu uitatul la televizor. Tot ce trebuie e sa vrei. Pe langa asta, totul e cat se poate de usor si se poate rezolva in cativa pasi.
Pasul 1. Motivul: Oricine isi poate gasi un motiv. Trebuie sa fie real sau logic? Nu. Un simplu motiv. Ceva care sa te asigure ca ceea ce vei face nu va fi fara vreun rost anume. Poate fi o veche neintelegere sau o dorinta ascunsa insa atata timp cat pentru tine e de ajuns, de ce nu ar fi si pentru altii?
Pasul 2. Confuzia: Confuzia? Stiu ca suna neobijnuit dar in arta mea nu poti excela fara acest lucru. Multi intreaba la ce foloseste si nu realizeaza ca acel sentiment ii cuprinde deseori si pe ei, asa cum m-a cuprins in urma cu sapte ani si pe mine. La vremea aceea, mi-a fost foarte folositor. M-a facut sa nu ma mai gandesc la nimic. Nici la prezent, nici la viitor. Dar acum ma gandesc cu jind la cat de bine ar fi fost sa nu o fi avut alaturi in acele momente. E ciudat cum odata ce suporti consecintele te gandesti si la una dintre cele mai importante intrebari: daca totul a meritat.
Pasul 3. Vointa: Daca nu vrei cu adevarat, nu vei reusi niciodata. Cine incearca sa raspunda la o provocare sau e obligat sa ucida, nu ar trebui sa incerce practicarea acestei arte, caci va da in mod sigur gres. Nici cu vointa nu trebuie sa te chinui prea tare. E firesc sa vrei. Pur si simplu vrei. Nu trebuie sa existe o explicatie. Si nu te poti abtine.
Pasul 4. Victima: "M-a jignit. Nu mi s-a supus. Trebuie sa plateasca." Cam acestea sunt cuvintele cu care isi justifica fiecare alegerea victimelor. Faptele trebuie lasate sa isi urmeze cursul obijnuit. Intr-un fel sau altul. Daca ar sti bietele victime ca in curand ii vor intoarce spatele vietii, are evita acest lucru, nu? Dar asa nimic din toate cele spuse de mine nu ar mai exista. Intr-un fel, atunci cand mor, victimele sunt la fel de confuse ca si atacatorii lor.
Pasul 5. Actiunea: Dupa toata pregatirea psihica cand treci la actiunea propriu-zisa totul pare ireal. Pui mana pe ceva ce iti e la indemana si infigi acel obiect blestemat in victima. Atat. A fost dificil?
Apoi mai raman doar consecintele, lucruri la cale de altfel nu te-ai gandit deloc. O viata petrecuta in inchisoare e mult. Sunt momente in care tip si regret tot ce am facut dar momentele acelea dispar la fel de repede cum apar si ma intreb mereu: cum de am putut gandi asa ceva. Nu regret nimic. Recunosc, mi-a facut placere. Asa se intampla cand o arta iti place prea mult: creeaza dependenta. Imi merit soarta si incerc sa nu ma plang prea mult. Pana la urma, mi-am facut-o cu mana mea.
Si poate va intrebati de ce evit folosirea cuvantului "ucis". E simplu: pentru a va face sa va ganditi si mai mult la el.
Face parte din arta noastra.