agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1728 .



Féadel partea a 4 -a
proză [ Ştiinţifico-Fantastică ]
Schiță de capitol

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Miruna- Lavinia ]

2009-01-31  |     | 



Féadel partea a 4 -a

Schiță de capitol



Féadel stătu singur o vreme în pădure, era întuneric, doar Luna plina și licuricii erau singura sursă de lumină. În depărtare se auzea murmul valurilor mării.

O vreme se simți sigur pe sine, numai ce Aidan, fiul lui dăduse peste el.
-Mă gândeam eu că aici am să te găsesc, nu-mi spune că încă plângi după prietenii tăi la mormântul lor. Tată, am crezut că ai trecut peste asta.
Féadel se ridică și puse mâna pe mânerul sabiei, și spuse:
-Iar eu am crezut că ai să te oprești cu sâcâitul. Aidan, ce ai să te faci tu când eu nu am să mai fiu?
-Habar n-am, nu simt suferința că mi-am pierdut mama și frații și surorile, nu sunt ca tine. Oricum nu am fost cine știe ce familie măreață.
Féadel scoase sabia, supărat din mai multe motive, doar din cauza lui Aidan, nu se mai simțea nici o legatură între ei.
Aidan nu se sperie câtuși de puțin, dar făcu ceva pași înapoi. Îl știa pe Féadel ca fiind Gardian, și sigur avea să apere ceva de preț.
Chipul lui Féadel se schimbă, ca și cum s-ar fi trasformat în vânător, stând încordat.
-Fugi, căprioară! i-a spus el lui Aidan. Că altfel e vai de tine! Fugi mielule!
Și Féadel s-a luat după Aidan, l-a fugărit până la marginea pădurii, și greu i-a fost lui Aidan să fugă, dar o dată ieșit din pădure Féadel nu l-a mai urmărit, știind că nu mai era pe teritoriul lui. Cât despre Aidan, el s-a întors în Oraș și nu se știe dacă i-a povestit la cineva ce pățise.
-Să nu te mai întorci vreodată aici! Ai auzit, mielule? strigă Gardianul.

Féadel știa că ce făcuse era înspre binele locului pe care îl păzea: mormântul celor doi prieteni ai lui, cunoscut ca Mormântul Sufletelor Pereche. Locul acela era adânc în pădure, iar Féadel nu lăsa pe nimeni să intre în pădure.


------------------


Trecură zece ani de la incident, și Aidan a încumetat să intre din nou în pădure.

În tot acest timp, Féadel Guardian murise, lăsându-l orfan pe Aidan. Acesta își avea locul între cele două morminte ale prietenilor lui. Dar de când murise el, locul acela era bântuit de o anume creatură care era acum stăpână peste pădure: cu siguranță nu semăna cu un lup, ci mai degrabă a dragon. Avea cap de lup, cu o coamă zbârlită și neagră, avea aripi de vultur, și coadă de dragon, cu solzi argintii și lucioși, iar picioarele pareau a fi de urs. Ceva fără de căpătâi fără îndoială. Urletul îi era ca de lup, dar se temeau toate vietățile de el, răsunând până departe, peste dealuri.


------------------

Féadel deschise ochii, două umbre erau aplecate asupra lui.
-Unde sunt? spuse el temător.
-Ești în pădurea Amurgului, dragu' meu Gardian, i-a răspuns o voce familiară. Umbra îi întinse mâna, și sufletele pe care le-a păzit toată viața îl duseseră pe Féadel în iubitul lor ținut Pământul Pururea Verde, dacă era în lumea celor vi sau a celor trecuți de viață nu știa. Cele doua suflete i-au arătat lui Féadel Lumea întregă, și nu mai avea să se mai întoarcă vreodată în locul unde murise.
Dar povestea lui Féadel Guardian pe partea cealaltă nu s-a scris, vrând să fie totul în secret.

-----------------

-Tată? a strigat Aidan. Nici un răspuns... deși liniștea aceea era mult prea amenințătoare.
Se adânci în întunericul pădurii, auzi pași în urma lui, dar nu băgă în seamă, dar când auzi acel mârâit, involuntar se întoarse, și țipă speriat.
Creatura aceea stătea zbârlită de furie, arătându-și colții albi.
Aidan bătu în retragere, fără sa fugă. Un val de sudoare îl luă, abia de se stăpânea sa nu o i-a la goană. Încet își scoase sabia din teacă, și o îndreptă catre fiară.
''Oh, ce mi-aș da să fie aici Féadel, să mă scape de primejdie.'' începu să regrete totul.
Fiara nu mai stătu pe gânduri și se repezi la Aidan, dar sabia bietului miel îl apără, luând viața fiarei.
Un urlet puternic scoase fiara, în timp ce-și dădea duhul, că putea scula și morții.

-----------------

Călare pe Féalost, Féadel simți ceva străpungându-i inima, se schirci, și căzu din șa.
-Ești bine? l-a întrebat unul dintre suflete.
Féadel tuși puțin, apoi se ridică.
-Da, sunt bine. Ceva s-a întâmplat, dar nu știu ce. În fine, să mergem mai departe.

-----------------

Sfârșit


Note: Personajele sunt create de mine în exclusivitate.

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!