-Amely este bolnava tinere.Cind se va face bine o sa o lasam afara sa se joace cu tine.
Femeia ii inchise usa in nas si copilulparasi curtea agatindu-se de crengile incarcate cu zapada.Auzi vocea celorlati care se grabeau la sanie si ar fi uitat de fata daca nu ar fi auzit in spatele lui un trancanit de fereastra.Ea era la geam cu nasul lipit de el si aburii respiratiei abureau sticla pe care apoi scria ceva.Marius ii facu semn cu mina dar Amely nu putu decit sa ridice din umeri si sa-i arate cutia cu pastile si o papusa cu parul blond.Satul sa stea in zapada atita cainele apoi fugi la sanie.Vremea superba ii tinu pe copii aproape toata ziua acolo iar cind revenira seara acasa din curtea lui Marius se auzi harmalaie, se auzi scandal.
-O omor mama ei de catea! O omor si o arunc in vale! Le-am spus ca nu vreau sa mai vad cainele asta prin curte!
Bunicul Petre, un om avar in tinerete iubea animalele atit cit sa le bage apoi in oala sau sa le vinda la piata si desigur un caine nu era bun la niciuna dintre acestea.Cainele era bun doar sa latre.De citiva ani se aciuase in curte o catelusa care fusese lovita de masina si Marius o ingrijea asa cum se pricepea mai bine ferita de nebunia batrinului.Cita vreme cateaua nu ii statea batrinului in cale era liniste dar se intimpla si invers.O gonea cu bastonul , o lovea cu piciorul.De la o vreme animalul se invatase cu naravurile ba chiar incepu sa pedepseasca drastic mitocania.Cum? Pai batrinul isi uita fie la moara bastonul, cainele isi facea nevoile pe el, fie papucii la scara , cateaua ii premia cu nevoile sale, fie hainele i le cara prin curte pina nu mai erau bune de nimic.Prima data batrinul slobozise un urlet teribil avind mainile minjite cu rahat de caine incit toti din casa iesisera speriati ca s-a intimplat cine stie ce nenorocire.
Sa vezi risete si tavalituri! Doar tata Petre blestema , tuna si fulgera fara sa stie cine era faptasul..