agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1601 .



Flota fantomă
proză [ ]
pierdută în necunoscut

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [navigare ]

2009-03-01  |     | 



O briză marină adie ușor în umbra întunecată a nopții.
Mirosul putred de alge moarte se simte din ce în ce mai puternic. Câte-un pește rătăcit se zbate între viață și moarte în plasa verde ce formează o barieră de nepătruns.
În liniștea monotonă doar apa se mai mișcă pierzându-se în nisipul umed și rece de pe litoral. E lună plină și stele sclipesc adânc în noapte. Privind bolta cerească mă-nchin sub cupola ei magică. Las îngerii să cadă unul câte unul pe nisipul moale de la mal, răscolit de nenumărate ori și dat prin sita cea deasă fir cu fir, bob cu bob, spălat mereu de fiecare val. Privesc marea de aici de aproape de la țărm, scrutând întreaga zare, dar nu văd nimic. E goală, nu se vede nici o lumină, nici un vapor, ca și când ar fi pierdut toți prietenii care-i mai avea. Nu-mi vine să cred; mă aplec, iau o scoică mare și ascult, poate se aude vreun mesaj. Aștept îngândurat să-i vină tonul din necunoscut, să-i simt cântecul ei bizar ce vâjâie printre valurile dese.
La un moment dat se-aud pași apăsați ce se apropie ușor de mine. O mână mare și grea mă bate încet pe spate.
- Ce faci tinere aici la această oră?
- Aștept răsăritul soarelui! Îi răspund politicos.
- Dar dumneata?
- Mă pregătesc de pescuit!
- Așa devreme?
- Ziua bună se cunoaște de dimineață iar dacă peștele trage, o să am ce face! Îmi răspunse el.
- Unde sunt toate vapoarele, nu se vede nimic?
- Da, este poveste lungă/ cândva eram un marinar/ acum însă rămas acasă/ doar pescuiesc pe litoral!
S-au scufundat corăbii multe/ la fund se-ascund epave mari/ nu este zi să nu frământe/ nisipul umed de la mal. Ce-a mai râmas o barcă, două/ de folosință la pescari/ doar flota s-a pierdut și plouă/ cu lacrimi mari peste hotar.
- Interesantă povestea mă surprinde, poate cândva se vor întoarce acasă.
Batrânul își luă rămas bun, îndepărtânduse încet de mal. Vâslind de zor, împinse barca ușor în larg, împotriva curenților marini ce-i dădeau puțin de furcă.
Nu-i spusesem, dar în curând aveam să termin institutul de marină, îmi doream atât de mult să navighez! Cine știe când se va construi vaporul pe care o să mă-nbarc și sub care pavilion o să fie!


.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!