Am simțtit o strâîngere de inimă. Am auzit numele lui Costel și parcă aș dori să-l văd.
"Am înțeles că...l-ațti găsit..."
"Da, e reținut la o secție de poliție."
"Cum adică, "reținut"?"
"Chestii de procedură pe care nu le poate contesta nimeni, chiar dacă sunt cam pe lângă....Mâine dimineață mă duc la un prim contact."
A trecut cam un minut de liniște. Mă simțea stânjenită și am schimbat subiectul:
"Când îl botezăm pe Adam?", am întrebat într-un târziu, totodată încercând să aflu și dacă s-a gândit la nași, la locație, la invitați.
"Cât de curând! Te-ai gândit și la nași?"
Aveam în vedere o pereche de nași tineri, pe care îi plăceam mult, poate mai mult pe ea.
"Sigur, primii pe lista opțiunilor, vor fi familia Dobrescu Cornel și Ada."
"Moromete întreba adesea: "pe ce te bazezi?", mi-a replicat Mihai, privindu-mă atent în ochi. Ce aștepta să vadă? Vreo reacție? Voia să afle ceva? Am făcut pas în spate:
"Dintre cei care ar fi "apți", ăștia mi-au venit primii în minte dar dacă te-ai gândit la altă variantă..."
"Nu. Nu m-am gândit. E frumoasă Doamna, așa că, peste ceva vreme, Ada ar putea să-i dea replica lui Adam că...i-a văzut-o deja."
"Hai, măi. Mereu faci referiri la chestii de felul ăsta!"
"Deci rămâne stabilit: Dobreștii! Cincizeci la sută e rezolvat."
"Cum adică cincizeci la sută?"
"Păi da! Cincizeci la sută este procentul că vrem noi.
Mai sunt necesari cincizeci la sută să vrea și ei."
"Sună-i! Te rog sună-i acum!", m-am mâțâit eu.
Mihai a sunat și a vorbit cu Ada. I-a făcut un pic de curte, a glumit din nou pe teme erotice. Am simțit un ușor ghimpe. Eram geloasă pe el? Eram geloasă pe ea?
Cornel a intervenit la telefon și a confirmat: ei vor fi nașii. Apoi au urmat discuții despre când.
Lucrurile se precipitau. La un momentdat "băieții" au hotărât să intre în detalii "pe luni la o bere."
S-a înoptat. Mihai m-a întrebat dacă doresc să mergem la Snagov a doua zi. Am acceptat cu plăcere. Aveam amintiri plăcute despre Snagov. El și-a căutat "geanta"
și și-a căutat îndelung niște hârtii. Le-a pus într-un dosar și le-a lăsat pe masă. Am pus un DVD cuminte:"Pe aripile vântului".Opțiunea a fost a lui.O fi fost vreun apropos la faptul că "la asta mă gâdesc mâine" era una din expresiile și atitudinile mele favorite?
E sâmbătă dimineața. E plăcut și miroase a proaspăt.
Mi-am "ambalat" copilul și am mai luat "una-alta."
"Mergem fiecare cu mașina lui?", am întrebat fără vre-un scop anume.
"Ai vreo treabă și vrei să mă lași acasă cu copilul?" a întrebat el privindu-mă cu atenție. Am atacat la rândul meu:
"Poate ai tu vreo altă treabă și să nu te stânjenesc."
"Da, după amiază merg la Costel cu avocatul. Mergi și tu?"
Întrebarea era un cârlig? Era pusă întro doară? Era o glumă? Sinceră să fiu aș fi mers dar....
"Ce să caut eu acolo?"
Am ajuns greu la Snagov. Drumul era ticsit de "românul"
care ieșea la grătare. Am intrat în curtea intimă.
Parcă mai mult îmi plăcea la Snagov decât acasă la noi.
Aveam atâtea amintiri frumoase de aici...
Apăruseră doi câini: unul alb și unul negru, care ,la vederea mașinii în curte, l-au "iertat" pe un trecător și s-au apropiat, dând din cozi, de mașină. Mihai m-a îndemnat să le întind mâna, cu dosul palmei înainte, să mă poată mirosi. Ușor temători, la îndemnul lui, s-au apropiat și m-au mirosit. Apoi s-au dus la Mihai. El i-a pupat pe ochi și pe trufe iar ei și-au reluat rolul de paznici. Adam a scâncit discret. Câini au privit spre "pachet" mirați. Mihai l-a luat pe Adam și l-a "oferit" câinilor pentru a fi mirosit. Mirare,
atenție, grijă. Asta am văzut în atitudinea lor. Erau două cățele.
"De ce a trebuit să întind mâna cu dosul palmei?"
"Palma deschisă poate fi interpretat ca gest de agresiune, așa, cu palma în jos, arăți că doresti
"cunoaștere". Este ca strângerea mâini la oameni.
Strângerea de mână este urmarea demonstrației că în palma întinsă nu ascunzi nicio armă, deci ești un pașnic."
"Am înțeles."
Am intrat în casă.Și aici erau instalate sistemele de supraveghere pentru Adam. La etaj, un pătuț în formă de scoică, se legăna pe o pereche de șine din lemn curbat. La gard "băteau" câinii. Mihai a ieșit pe balcon:
"Vin acum, nea Vasile!"
A coborît."Nea Vasile", soțul lui tanti Maria, este un bătrân basarabean refugiat, cuminte. Acestor bătrâni Mihai le mai aduce "târguieli" iar ei hrănesc câinii și se mai uită prin curte. Mai udau gazonul, mai pliveau rondurile. Mihai le plătește serviciul cu generozitate. S-a întors. Avea în mână o "convocare" la primărie și o farfurie de colivă.
"Nu-s probleme" mi-a zis el dar am văzut o umbră pe chipul său. Am mâcat coliva cu plăcere. Aeastă prăitură ocazională îmi aducea aminte de copilăie,când sâmbăta, așeptam îndelung îcheierea slujbei de la biserică să pot primi colivă de pommană.
"Îmi place mult coliva dar să aibă nucă multă".
"Am să o rog pe tanti Maria să te treacă pe lista de "permanenți."
"Șii de unde vine obiceiul de a face colivă?"
"Nu, habar nu am."
"Pe de o parte, în perioada precreșină se aduceau ofrandă zeilor roadele pământului și în special grâu
fiert amestecat cu miere, să fie primită ofranda.Mai târziu, la Roma, când s-a încercat otrăvirea
creștinilor prin hrană otravită, liderul acestora și-a apărat coreligionarii îndemndu-i să consume numai grâu fiert din hambarele proprii."
"Interesant! Nu am știut,"
Până după amiaza am "lenevit" în activități de burghezi. Pe seară am plecat.Încă era lumină.Mihai m-a întrebat dacă trecem împreună pe la poliție sau doresc să merg direct acasă, ca apoi să se ducă el la secție.
"Nu are rost să ocolești. Mergem mai întâi la poliție și apoi acasă."
Aveam futuri în stomac.Am ajuns relativ repede. Gratargii bucureșteni au tras de timpul petrecut la pădure.Ajunși la poliție, Mihai m-a întrebat dacă nu doresc să intru și eu.Aș fi spus da. Ce figură ar fi făcut când m-ar fi văzut Costel, când m-ar fi văzut cu Adam în brațe?Risca poate o glumă grosolană.
"Rămân în mașină!"
În zece minute Mihai s-a întors.Avea nările fremătânde
iar fălcile i se incleștau ritmic.Nu am întrebat nimic. Am ucat înmașină și mi-a spus:
"Rămân eu cu Adam, dacă vrei să mergi să-i vorbesti."
Vocea îi era ușor răgușită.Aș fi vrut să-l vad dar....
"Nu, hai să mergem la noi acasă".
Acel "la noi" s-a dorit a fi o departajare,o subliniere
a faptului că trecutul e mort.Chiar era mort?Am ajuns cu bine acasă.Urma o zi în care Mihai se ducea la pescuit.Dimineața m-am trezit singură,fără "ajutorul" lui Adam.Am urcat la el.Era treaz și se juca cu niște figurine atârnate.Mi-a sesizat prezența și a început să râdă.A mâncat și a adormit la loc.Am sunat-o pe Narcisa să o rog să vină pe la mine.S-a eschivat.Avea aranjată o "ieșire" cu Pyt.Am sunat-o pe Virginia.De ce caut o "tovărășie?Chiar dorea sa "scape"puțin.A venit și ne-am așezat la "o bârfă" ca fetele."Iubitul" nu răspunsese încă avansurilor și declarației de dragoste dar ea încă spera.După un timp, ca la o idee
neașteptată am rugat-o să stea vre-o oră cu Adam.
De fapt de asta o chemasem.Doream să-l văd pe Costel.
"Buna ziua.Aș dori să vorbesc cu domnul Costel, se poate?"
"Cine sunteți?"
Cine să-i spun că sunt?Fosta soție?Soția lui Mihai.Nici
nu eram căsătoriți, încă.Subofițerul a trecut peste problemă și mi l-a adus.Nebărbierit, fără curea și fără șireturi, îngrijorat dar cu priviri sfidătoare.
Aripa fluturelui a prins viață.A întins mâna înspre mine așa cum făcea pe vremuri.Am respirat adânc....