agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3652 .



Nebunie de primăvară
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Clarisse ]

2009-03-31  |     | 



Am inchis fulgerul într-o fotografie, am trântit ușa in urma mea și am plecat în oraș. Sufletul meu și-a aruncat haina plină de noroi și nămeți și aleargă pe străzi ca un nebun. Ne-am oprit in parc ca să își ia haina cea nouă, o haină de flori pe care Primăvara i-a dăruit-o zâmbindu-i ca și când l-ar fi cunoscut, ca și când ar fi știut că va veni.
- Nu mai am răbdare, îmi spuse el. Mă duc să sărut cerul și să îmbrațișez soarele, apoi mă voi intoarce aici, mă voi așeza pe o bancă și o voi aștepta pe ea.
- Pe cine anume aștepți? Azi nu te înțeleg deloc.
- Vara… dar ce credeai? Noi, sufletele, nu avem pereche, avem doar o haină pe care fiecare anotimp ne-o dăruiește. Anul trecut, Vara mi-a promis că Sirenele îmi vor face o haină iar ea mi-o va aduce aici.
- Sirenele?! Sirenele îți vor face ție o haină?
- Da, Vara mi-a promis și ea întotdeauna iși respectă promisiunile. Dar de ce mă privești așa? Nu crezi că Sirenele există?
- Nu, nu cred. Ești surprins? Ești dezamăgit?
- Nu, deloc. Tu nu crezi în nimic. Nici măcar in mine.
- Asta nu-i adevărat. Cred în tine dar uneori nu te înțeleg. Acum spui lucruri fără sens. Spuneai mai devreme că vei rămâne aici, singur, să aștepți Vara.
- Da, asta o să fac.
- Și cum te vei descurca singur?
- O să mă descurc.
- Nu mai fi așa încăpătânat! E timpul să ne întoarcem acasă.
- Eu nu mă întorc cu tine acasă…nu astăzi. Voi dormi aici… cerul îmi va da o pătură de stele și mă va ocroti. Nu o să pățesc nimic, nu îți face griji.
- Dar nu e normal… nu trebuie să se întâmple așa. Separați, nu cred că vom putea supraviețui.
- Vom fi bine, crede-mă. Știu unde să te găsesc. O să mă întorc la tine și atunci când o s-o fac, vei înțelege totul. Acum e prea curând pentru tine, nu ai putea înțelege. Acum aș vrea să mă lași singur.
- Bine, bine…o să plec.

Nici nu ieșisem înca din parc când sufletul meu ma strigă.

- Þi-ai uitat colierul de flori, îmi spuse el apoi se îndepărtă cu pași grăbiți.

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!