Good in blues... Melodia se deapănă molcom, iar vocea lui Tony Joe White umple cald încăperea în care, tolănit de minute bune alături de gura deschisă a impresionantului șemineu, un câine pătat ascultă cu o ureche ciulită cum troznesc lemnele ridicând către horn scântei în joacă nebună. Prin contrast cu acordurile catifelate care provoacă timpul la o pauză binemeritată - desprinse dintr-o partitură scrisă în ciuda celor care spun că bluesul moare - dansul scânteilor pare cuprins de frenezie. Fotoliul tras mai aproape de căldura șemineului invită la repaos profund, eliberat de gânduri, iar draperia bogată, vișină putredă, este trasă doar cât o părere, lăsând să se infiltreze fotografie cu pădure clătinată de viscol turbat în prag de înserare. Un alt efect contrastant, destinat a atrage atenția că anotimpul nu este influențat de blues decât în gândurile celui care lipsește din cameră. Ușa este deschisă, iar din încăperea alăturată se aud zgomote care trădează răsfoirea unor hârtii. Căutare? Analiză? Documentare? Bilanț? Un alt mod de a face timpul să treacă mai repede? Nimeni nu poate ști... Poate să este vorba doar despre simpla și totodată complicata recitire a unor scrisori scrise dar niciodată trimise către destinatarul lor. Câinele ridică ușor capul, privind către ușa deschisă, apoi îl așează pe podea și lasă să scape un oftat. Good în blues... Îți vine să crezi că acest gen muzical interferează extrem de plăcut cu animalul, și poate că nici nu ești departe de adevăr. O rafală de vânt zgâlțâie obloanele de la fereastră, rămase deschise în ciuda furtunii. Se învârtoșează agonie de alb, ca și cum cineva nervos s-a decis să scuture norii într-o criză de isterie interminabilă... Bărbatul revine în încăpere, cu o hârtie îngălbenită în mână. O așează lângă fotoliu, alături de cutia cu țigarete maronii, apoi rămâne în picioare, sprijinit cu un braț de fotoliu, privind somnul liniștit al câinelui. Good in blues. O seară ca oricare alta, cu blues în suflet și zăpadă la ferestre. Cu dor de primăvară sau de iubită, depinde de felul în care pui problema. Oricum, cu dor... Câteva secunde de liniște. Apoi, luându-se la întrecere cu dezmățul ninsorii, Johnny Lang fulguiește acorduri pe grif de chitară magică. Nice & Warm...