agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-05-26 | |
Toți căutăm fericirea. Toți o vânăm. O căutăm cu lumânarea chiar. O visăm. O dorim. O atingem dacă suntem favoriți ai soartei. Câteodată muncim o viață întreagă și totuși fericirea ne scapă printre degete. Alteori suntem una cu fericirea și nu o vedem. De cele mai multe ori fericirea ne e dată gata făcută și deși e la milimetri depărtare, nu reușim să o atingem sau nu realizăm că o atingem.
Faust și-a dorit o clipă fericirea. Și a avut-o. L-a costat insă sufletul. Hyperion și-a oferit nemurirea pentru o oră de iubire. Quasimodo era fericit doar la vederea Esmeraldei. Fericirea are mai multe fețe: câte una pentru fiecare om în parte. E, la fel ca și dragostea, un sentiment ușor de atins uneori și extrem de greu dobândit alteori. Ironia sorții face uneori ca acea clipă mult dorită să nu apară. Se spune că fericirea oamenilor stă în lucrurile mărunte, în liniștea casei, în înțelegere, armonie, un zâmbet, o masă în jurul căreia se strâng toți membrii familiei și povestesc ce s-a întâmplat peste zi cu fiecare, un film bun văzut "la grămadă", o discuție la un pahar cu vin, un gând bun, un sprijin. Majoritatea oamenilor caută insă o fericire mai mare, fericirea absolută, fericirea susținută de lucruri materiale. În căutarea aceasta nebunească pierdem din vedere lucrurile acestea mărunte descrise mai sus. Mai ales acum în secolul vitezei când totul este rapid, se merge drept la țintă, în care viața trece cu viteza luminii. Presupun ca fiecare caută ceva anume care pentru el reprezintă fericirea. Și se pregătește intens pentru acea clipă când acel ceva va sta în mâinile lui și sentimentul împlinitor al fericirii îi va inunda corpul și va simți sângele pulsându-i în vene. De asemenea, admit faptul că fericirea și acea clipă unică au nevoie de muncă. Bucuria se susține, se clădește în timp, necesită poate chiar sacrificii. Muncești o viață pentru o clipă de fericire? DA! Merită? DA! Fără acea clipă de bucurie, fără acel moment de exaltare viața nu-și mai are rostul, viața ar fi stearpă. Dacă n-am avea posibilitatea să atingem fericirea am fi probabil nemuritori, pierduți îm singurătate și frig. Fericirea poate să nu vină, dar poate să și ajungă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate