agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-06-13 | |
Am să mă adresez institutului de criogenie !S-o înghețe pe asta mică în poziția "dormit".Că ba e sus pe corniză ba este pe jos. Adică sub corniză și perdele. Tot vânând muștele care mai zboară, așa solitar, în derâdere pe sub nasul ei de Păpușă!
Datorită ei, am făcut trei curățenii de toamnă, am lustruit și rearanjat corniza și perdelele de trei ori în toamna asta. I will survive ! Da, dar nu și perdelele! Nu și ce prinde corniza sub ea în cădere ! Măi și ce curățenie am în casă ! Și ce de obiecte noi! Că dacă nu era Păpușica, tot cu vechituri decorative mă înconjuram… Ce, cine-o mai fi de-mi întrerupe mie astfel meditația? - Aaaaaa, bine ai venit, bine ai venit ! - Ce mai faci, că nu ne-am mai văzut de-o vreme bună ? - Păi uite pe-aici, cu.... - Ha ! Ai o pisică nouă ! Dar este puiandru ! Ori au făcut-o ăștia ai tăi? - Nuuuuuuuuuuu... Și depăn povestea Păpușii, în timp ce privea prietena mea cum mica Păpușică făcută ghemotoc între cei doi "grei" doarme... la greu. - Abia aștept s-o mângâi ! - Măi, las-o să doarmă!!!...ca...să crească ! - supralicitez eu. Stam frumos de o cafea, de un "comentariu" feminin și languros insistent asupra "calităților" unor persoane (mai puțin politice), timpul trece, o privire se furișează către ceas. Eh ! Timpu-n fuga lui fugară ! Ghemul de puf se mișcă, se desface, trei spinărici se întind, se arcuiesc, gheruțele se prind de cuvertură, o trag, nasurile amușină. Pe rând, se apropie, o miros pe prietena pe care (culmea !) au scăpt-o la primire ! Miaună scurt, și, se duce fiecare în treaba lui. Noi, ne foim, ne reașezăm, reînnoim nodul discuției. De, five o'clock tea ! Zdronc ! - Măi Păpușa ! (eu) - Nu măi, a căzut posșta mea, n-am pus-o bine. - Da ? Mă uit în jur, cei doi cu ochii rotunjiți urmăreau poșeta. Aia fac și eu. Un hangar mare, negru, împielițat - cică poșetă- începe să înainteze furiș. - Da parcă nu a căzut așa de departe de ... dă să zică prietena mea, și se ridică, vrând să-și recupereze poșeta. Văzând din interior ce se petrece, Păpușa, care bineînțeles cotropise teritoriul intern al inamicului, scoate niște gheare și niște pufăieli, dând să fugă. Numai că o baretă glumeață a poșetei i se pune cumva peste pieptișor, și, ea țuști! și poșeta hâldâbâc! și ea tot alergând peste obstacole (picioarele noastre care îi stăteau în cale) dă să intre sub pat. Poșeta, cam burduhănoasă, și fără facilități de strecurat feline, dă să rămână pe-afară. Păpușa, de sub pat, se repliază, înfige ghearele în pielea poșetei, și trage, și dăi opoziție în toată regula de sub pat. Prietena mea îmi solicită ajutorul. Eu îi explic cum ca să aibe răbdare, că odată ce a apucat în gheare, nu dă drumul decât când consideră ea o clipă, acolo, că eu o pândesc, și îi recuperez eu împielițata... Îi recomand să adune mai bine obiectele așternute cărare între fostul loc al poșetei și locul în care a fost adusă cu titlu de captură. Fel de fel de mărunțișuri aflătoare prin poșetă sunt înșirate pe jos. Foșnetul pașilor și adunatul obiectelor îi distrag atenția Păpușii mele, care, slăbește prada (poșeta) timp în care eu o înhaț, și triumfătoare strig: - Gata, poșeta e la mine ! Prietena mea, îndoită de șale, cu un pămătuf de obraz în mâna îmi aruncă o privire, dă să îmi spună ceva, dar...Păpușa se și aruncase asupra noii prăzi : pămătuful. Elementul surpriză a blocat-o pe prietena mea, care a dat să articuleze ceva, dar a rămas cu gura căscată. Între timp, Păpușa se juca cu pămătuful în gheare. Cu miros de pudră și cu mirosul persoanei imprimat în el, era un deliciu pentru Păpușica mea ! Îl sălta în sus, îl prindea cu lăbuțele sau cu gurița, îl rostogolea, îl scutura. - Vreau pămătuful ! - Iați-l dacă vrei și o porție de gheare ! - Dar când mi-l dă ? - Când se satură de joacă! Între timp, îmi iau în serios rolul de recuperatoare și încerc să găsesc câteva din jucărelele Păpușicii mele, să îi distrag atenția. Aplecată în patru labe mă uit pe sub toate dedesubturile să văd pe unde le-a ascuns. (Când se plictiseste de câte o jucărie, o ascunde foarte bine, și gata ! vrea alta !). Scrofotina, râma în pămătuf spre disperarea prietenei mele. A apucat pămătuful cu dinții, și scuturându-l zdravăn, îi trage o lăbuță și îl pune astfel drept în poala prietenei mele. - Na ia-ți pămătuful că m-ați deșelat voi două astăzi! - ricanez eu. - Da, dar este ciufulit ! Așa pisică rea poți să ai ! - Daaaaa......... Între timp, Păpușica mea, cu codița tot un dans oriental și ochișori senini și albaștri, cu un miau dulce și languros, îi sare prietenei în brațe. Aceasta, o strânge la piept fapt pentru care ea miaună și se alintă. - Nu ți-o mai dau! Este așa de dulce ! Păi tu mai ai două, nu mi-o dai mie? - Bine, ți-o dau ! - Când pot să vin în vizită la tine? - Păi de ce întrebi? - Ca să nu nimeresc în ziua când o să-ți trântească cornizele ! Sau ți-ai pus jaluzele pliante? - Da... am... ja-lu-ze-le pli-ante... - Ha! Bucuria Păpușii.. tale ! Va avea o jucărie nouă ! - Daaaaa?!!??!!...Auzi, știi, ține-o tu, că aici este mai obișnuită... - Da, bine, dă-o-n coa' ! |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate