"Timpul vindecă toate rănile" îi spuse fata bătrînului, în timp ce soarele se juca in părul ei, reflectînd un milion de raze...
"Nu chiar pe toate" îi răspunse bătrînul, arătîndu-i rănile sale, nevindecate nici de timp, nici de iubire, nici de fericire efemeră, nici de soare... "Timpul vindecă doar rănile dorite a fi vindecate"... "Unele rani nu se vindecă niciodată"...
"Asta sună a clișeu", reacționă fata privindu-l cu ochii căprui, ce aminteau de o inimă pierdută într-un vârtej de amintiri și sentimente...
"Întreaga noastră viață este un clișeu"...