Pînă se va sfîrși diagrama infectivă a monotoniei vom continua să ne mințim cum vorbe (cuvinte) deșertate de cortex-encefal, instabil și el pentru o veșnicie secundulară.
Ar fi infradimensional să așteptăm perpetuu și poate la infinit ideea de idee salvifică, deci eu îmi iau rămas-bun de la o existență intransigentă, care interferează și alte structuri pseudo-ontice.
...neconceput , de acolo..., de undeva de sus,
îmi pare că glasul păsării phoenix trece mai departe de auzul meu.