TREPIEDUL

Mare minciună împușcată iubirea…

Inginerul Vasilescu se căznea zadarnic.
- Dacă ar judeca altfel, ar pricepe. Ãștia pentru câțiva dolari ar vinde și pe mama lor. Domnule primar, nu înțelegeți! Acolo mă chinui de 25 de ani să obțin un sol care să aibă aceleași calități la o variație de temperatură de 50 de grade. Nu e de azi, de ieri pământul ăsta pe mâna mea. Îi cunosc toți porii. Curând o să răsară și ultimul tip de grâu pe care l-am testat deja în Sudan. Și au spus că acolo a prins. Oazele triunghiulare ajung pentru câteva sate întregi. Nu putem opri totul acum.

- Hai, bă Fane, lasă-l și pe inginerul ăsta! Că-n afară de lentile, grâu și câteva bucăți de lut, nu e nimic de capul lui. Dă-l în mă-sa! Noi suntem oameni serioși. Hai să ne înțelegem. Facem niște acte pe numele vicelui meu, Grecea, și al secretarului, și îi punem în posesie. Le dăm ceva, acolo, să le astupăm gura și să semneze când o să vină ăia de la Vendor și mai vedem noi după aia. Ne descurcăm cumva. Totul e să prindem prețul bun.
- Și dacă dau ăștia de vechii proprietari?
- O dăm și noi cotită și-i ținem în tribunale până se plictisesc și ne lasă în pace. Aranjăm cu Emil și prelungește el procesul suficient. E, ce zici? Hai, că trebuie să plec. Mai vorbim noi.

Singurul lucru de care trebuie să ne temem cu adevărat e vremea care crește mereu în spatele nostru. Necum determinabile, urmele pașilor noștri în viitor apar mereu prea târziu de sub ceața necunoscutului ca să nu le nimerim exact cu tălpile goale, doritoare de liniște.
Ce e mai trist e că rareori avem curajul de a vedea neblocați de toate modelele, valorile și grimasele pe care ni le impune societatea liberă dezamăgitoare. Ne ia libertatea prin surprindere, trece așa de repede pe lângă noi și se cocoță undeva sus, dominându-ne obositor. Sclavi emoționați ai supermarketurilor uităm tot mai des ce am vrut de fapt de la început.
Da. Vremea chiar are miros. Lucrurile chiar au o valoare intrinsecă. Totul e să reușești să oprești timpul și să luminezi aceste lucruri altfel. Ce dacă îngheață porumbelul o clipă în zbor? Ascultă, sufletul știe să cânte. Realitatea știe să înghețe și nu ne mai poate domina, stârnindu-ne haotic, la momente exact nepotrivite, fricile minuscule devastatoare. De fapt noi, cei care știm cum arată târziul, vorbim mai rar. Iar clipele de liniște în curtea timpului ne dau ocazia să înțelegem ce vrem să învingem și ce ne e fatal. Atunci ne dărâmă doar compromisurile cu iuțeala duhorii lor.

- Nu, domnule primar, nu știu de ce au dat în mine. Le-am cerut să îmi arate legitimația de demolare a gardului și au venit cu buldozerul spre mine. Nici paznicul nostru nu a spus nimic. Tăcea ca un molâu. Eu nu am știut ce să mai fac. Și acum, când vorbesc cu dumneavoastră, îmi tremură vocea de nervi și de ciudă. Trebuie să îmi cumpăr alți ochelari și nici cu mașina nu mai pot să merg. Dar nu e posibil așa ceva.

- Da, bine, facem noi cumva. Las’ că așa i-o brodim lu’ Vasilescu ăsta, de-o să vândă și Centrul Agricol, nu numai pământul. Ce opinie publică? Noi suntem opinia publică! Totul e să pui un decolteul adânc pe prima pagină. Cum îl vrei, Ștefane? Dușman al economiei de piață sau cu idei învechite? Că-l putem face cum mai rău.

- Domnul ministru mi-a spus că îmi trebuie mai întâi semnătura domnului primar și apoi sămerg cu dosarul la București. Și când se întoarce de pe teren?

“Stimate domnule primar,

Vă comunicăm pe această cale intenția noastră de a deschide noul supermarket ‘Vendor’ în data de 18 august. Vă adresăm invitația de a lua parte la deschiderea oficială și vă rugăm a binevoi…”

Ce-mi amintesc de ultima moarte? Că eram frumos și fericit. Doar că reîncarnarea mi-a jucat feste.
Un singur lucru: ce rost mai are biruința când lupta n-a mai lăsat nimic triumfal în tine? Nu vreau să mai aștept nimic. Viața mi-a dat și mi-a luat mult prea puțin.
După ce s-a pierdut busola, pe mine m-au ales căpitan. Deși nu aș fi rămas să mă scufund cu vasul. Nimeni din cei ce i-am cunoscut nu mi-a spus vreodată adevărul. Uitucii!

- Eu nu înțeleg de ce nu se ia nici o măsură! Deja jumătate din cultură este compromisă. Păi, cum să pui betoane peste semințele de grâu? Nici nu mi-au dat ceva spațiu în care să îmi duc pământul. Și acum e amestecat cu molozul de pe șantier. Primul ministru mi-a spus să îl caut după ce vine din vacanță, la sfârșitul lunii. Și căsuța poștală mi-era ticsită azi de reclame și oferte de la noul supermarket.

- Căpitan Murgescu? Vezi că inginerul Vasilescu de la Centrul Agricol a luat-o rău. A vrut să le incendieze ăstora de la Vendor centrala termică. Vezi, să nu-l bumbăciți prea tare. Vi-l aduce firma de pază a lu’ fii-miu. Lasă-l un pic la răcoare, că poate îi mi vine mintea la lentile.

- Nu, Ioana, nu! Mi-au spus că sunt pericol public și că trebuie să mai stau aici să mă mai liniștesc. Și ăia până atunci îmi distrug tot grâul.

Singur, după o aripă rănită de vreme-nevreme. Alungită, cu cârligul în bot, pusă la uscat de o grindă, în amurg. Imagine sinistră a unui eu catedral din care n-a mai rămas decât vântul.

Nu se mai uitase așa la lună de când era copil. Dar nu vedea nimic altceva în ea decât lumina albastră a unui neon rotund. Acum o privea ca pe o soră mai mare în vremea din jur. Nu mai dormea sau mânca de câteva zile. Și mai fuma și ăsta din celula alăturată de numa’! Ce dacă, grâul l-a ascultat.

- Doamnelor și domnilor, transmitem în direct de la supermaket-ul Vendor din Cerbona unde astăzi ar fi trebuit să se desfășoare deschiderea oficială. Aceasta nu va mai avea loc pentru că un fapt inedit a amânat derularea ei. Cum puteți vedea și în spatele meu, întreaga suprafață a supermarket-ului a fost efectiv invadată de… grâu. Firele au apărut peste noapte și se dezvoltă vizibil. Ele au crescut printre dalele din parcare, ba chiar și prin porii cerii ce acoperă podeaua magazinului. Chiar în acest moment primul ministru și ministrul agriculturii se îndreaptă cu elicopterul spre această localitate pentru a analiza și a menține situația sub control. Vom reveni în scurt timp cu amănunte și poate îl vom avea în direct pe primarul orașului. Din Cerbona, pentru Super TV, Oana Ivan.