Se întoarse a cincea oară să vadă dacă a închis apa, dacă a stins televizorul, dacă totul e în ordine.
Lucra de curînd la firma aceea, numai ce terminase facultatea. Repetase fiecare an. Nu reusise să găsească anul perfect.
Oricum se deștepta cu două ore înainte de începerea muncii. Avea doar 20 de minute de mers pe jos, pînă la slujbă.
Dar avea atîta de lucru inainte de a pleca! Zilnic se spăla pe cap. De doua ori, odată cind se trezea, odată cind venea de la serviciu. Altfel nu se putea concentra.

Era contabil, da, contabil.
Meseria i-se potrivea ca o mănușă. Verifica cel puțin de zece ori fiecare rînd de cifre.
Stătea la serviciu trei, patru ore peste program. Dacă nu
își făcea ritualul se trezea noaptea din somn. Verificase cifrele numai de nouă ori!
Dacă se strecurase vre-o greșeală?
Cînd scria o propoziție, verifica fiecare literă. E citibil? Se uita de la distanță, cu ochii pe jumătate
inchiși.
Dacă codița lui g nu era bine conturată, rupea foaia si relua operația.
Era in urmărirea zilei perfecte. Dacă nu e perfectă, la ce bun?
La găleata de gunoi!
De fapt, așa simplu nu era nici cu gunoiul, se intorcea de două ori să vadă dacă nu a dat pe lingă.
Cum ziua perfectă nu există, o arunca la gunoi innainte de a se fii terminat, toate zilele din viața lui erau trăite pe jumătate.
Restul era supraviețuit in speranța că ziua de mîine va fii perfecta.
Principalul era igena, nu se știe cind va veni ziua
perfectă și trebuie să ne găsească curați.
Deci marș la baie!
De ce nu mută televizorul in baie?
Oricum era mai mult acolo.
Prieteni? la ce bun, nu îi trebuie lui așa ceva. Nu fac altceva decit să te enerveze cu întîrzierile lor. Tot ce
știu e sa facă firimituri pe covor.
Auzea mereu in gînd:
-Ești superficial!Ești superficial! Pînă la colț nu poate avea omul încredere in tine!
Acesta era un descîntec diavolesc, era un canon!
Învățătoarea îl începuse la telefon, parinții îl continuaseră acasă. Refrenul îi bîzîia in cap. Avea impresia că nimeni nu verificase dacă era adevărat. Toți preluaseră refrenul.
Melodia crescu în intensitate. Acuma la maturitate era o adevărată arie de operă.
Agită pumnul spre dușmanii invizibili.
Toate acestea le poți face perfect numai dacă ești perfect.
Perfect curat!
Era acolo pe mînă un punct negru, apăruse de curind.
Murdărie?!
Ferească Sfintul!
Luase o perie si își frecase mîna. Aproape s-a opărît.

Se uită in oglinda, își aminti de peria de rădăcina si săpunul de casă. Vocea il apostrofa: da, uite la ce mă obligi, firear să fii.
Trebuie să iau peria de rădacină la tine!
Aceasta este arma pentru băieteii superficiali!
Care nici sa se spele cum trebuie nu
știu.
Ești prea superficial ca să te speli cum trebuie!
Þi-ai făcut lecțiile? Văd la tine in cameră numai foi rupte în doua.
Ce tot rupi foile din caiet? Crezi ca sîntem milionari?
Săptamina trecută ti-ai rescris toate caietele, de ce nu scrii imediat cum trebuie? Ești superficial, de aici se trag toate!
O spune și învățătoarea, deci si Dumnezeu!
Toți au în mînă o perie de rădăcină!
Frecase locul pînă la sînge.

Trecusera mai multe zile, apăruse mai mare si mai negru.
Asta sigur pentru ca nu frecase cum trebuie! din nou, din nou, nu dusese ceva pînă la capăt.

Femeia citea necrologul.
Altceva nu citea, limbajul din ziua de azi nu îi plăcea.
Fusese învățătoare. Da! învățătoare!
Era imens de grasă. Avea buze subțiri si un nas coroiat.
Uneori zîmbea cu răutate, mai ales cind vedea ca a trecut unul mai tînăr ca ea în lumea drepților.
Cunoștea multă lume. Iată un fost elev de al ei! Cancer la piele? Își amintea exact de acesta, mîncatul de cancer.
Pleca-se dupa 1990 in SUA. Aha!
Îl înmormînteaza aici. Americanii își aruncă rezidurile peste gard.
Așa o boala scîrboasă.

Doar nu era să se fii chinuit cu tot prostul pe gratis?
Uneori mai erau și părinții mai grei de cap decît odraslele lor.
Cînd o întîlnise prima dată pe mumă-sa își începuse litania obișnuita.
- E superficial, superficial!
Dar cine a mai văzut așa ceva?
Proasta promise că il va vorbi cu el și îl va îndrepta.
După două, trei incercări își va da ea seama ca nu are rost.
Sacul cu reclamații era fară fund.
Încercase și apropouri mai directe, cam ce i-ar place, cam de ce ar avea nevoie.
Nimic!
Avea impresia ca o furasera!
Făcea sport cu copiii.
Nu că ea s-ar fii putut mișca. Stătea pe margine. Din cînd in cînd folosea fluierul pe care îl ținea legat cu șnur de gît.
Îi plăcea să îi vadă transpirînd.
Făceau gimnastică și în locul ei. Þipa isteric cînd erau obosiți.
Copilul superficial avea vînătăi pe piele. După formă era uneori o lingură de lemn uneori o curea.
Își dădea seama dupa formă cine era autorul.
Mama era cu lingura de lemn. Tata cu cureaua.
La naiba! Cui folosește asta!
Să taie cu foarfeca vînătăile de pe pielea pramatiei? cine îi va da chiar si un ban gaurit cu tunul pe vînătăile lui afurisite, pe pielea lui afurisită!
Dacă ar fii putut i-ar fii pus pielea in băț ca la o oaie.
Ce familie nesimțită!
Se tot spăla pe mîini. Pe cine naiba interesau labele lui?
Caietele îi erau pătate cu sînge. Avea răni pe mîini.
Îl pedepsise să rescrie toate caietele.
Nu terminase la timp. Ocazia ideală pentru a îi scădea nota la purtare.
În plus somnola la scoala, pe la amiază arunca ziua la gunoi.

Va merge la înmormîntare. Trebuie să se convingă dacă a reușit să îi facă la maică-sa niște riduri pe față.
Măcar acuma va avea cîteva pungi sub ochi.

- Ce gest frumos! A venit și învățătoarea lui la înmormîntare.
- Am auzit că au pensionat-o dupa 1990. Altfel ar fii ieșit scandal. Note mari contra pachete grele. De fapt așa e și acuma încă și mai dihai! Nu mor ei copii din atîta. Cine e capabil tot reușește să se realizeze.
- Nu îmi vine mie să cred așa ceva. A făcut multe pentru el Ea la făcut om! Altfel rămînea un superficial. Americanii l-au imbolnăvit cu cosmeticalele lor!