...un decor:o camera aproape goala...pereti din piatra, umezi si reci...doar pereti si nici o raza de lumina, nici o usa spre niciun viitor... o singura lumanare arzand la gamalia timpului pierdut in timpul trecut.... si un pat...un pat de spital cu asternuturi albe....
...stam ghemuiti in pat, stransi unul langa altul...priviti necroleptic din coltul camerei de ochii negrii si balele siroind printre dintii de lapte a unui sobolan.... este ud... hidos.... ne este frica si ne strangem mai aproape unul de celalalalt...inghesuiti in imbratisari fulgurante...si stim ca nimic nu poate fi rau... nu cu noi...
...ne privim fericiti, uitand ochii malitiosi de sub noi...., ne atingem palmele, si degetel, ne cunoastem tactil intregimea sufletelor noastre....ne vorbim si nu prea... pastram cuvintele pentru privirile inlacrimate...priviri ce in sfarsit ne sunt aproape (stii, am putea sa le sarutam, nu crezi?)...
..neconditionat sobolanul de langa noi a inaintat pana in mijlocul camerei...mirosind pe sub mustatile lungi, ceara topita...continua sa inainteze...noi nu privim, auzim in schimb cum labele sale mari calca in baltoacele de sange si sperma din jurul patului...nu vrem nici macar sa ne imaginam ce se intampla jos...eu unul ma simt incatusat de ochii tai si nu-mi pot imagina decat aceasta nuanta de caprui umezita de vise, taceri, zambete..uneori artificial construite....
...iti simt respiratia...pot s-o si aud..(cred ca ti se intampla si tie acelasi lucru, nu?)...
clipele de tacere se numara greu...noi invatam se numaram genele ramase nesarutate...zambesti frumos...(de mic m-am indragostit de zambetul tau)...si-mi atingi cu-n deget buzele...as vrea sa te musc copilareste de unghii si maini...dar nu....continuam sa ascultam tacerea sub privirile contemplate anarhic....
...ne strangem si mai tare in brate si privim cum sobolanul a inceput sa roada din asternutul patului...cum raman urmele de noroi si sange pe acel alb - care pana acum nu era decat al nostru... ti-e frica si plangi... te tin la piept si simt cum nu pot face nimic...iti sarut parul si iti promit ca este bine... suntem numai noi...nu poate sa fie rau...(dar va fii, nu-i asa?) continui sa plangi si soaptele mele sunt astupate de zgomotul strident, gutural al sobolanului - probabil ca isi cheama fratii - gandim noi... repet frenetic ca noua nu are ce sa ni se intample rau... dar lacrimile nu ma asculta...................

....strada este pustie, pavata cu nisip si piatra... stim ca este strada noastra - am visat-o amandoi...aceeasi strada pustie, de-a lungul careia se ridica case fara usi, ferestre, de deasupra carora atarna felinare negre, grele, din fier forjat....
.... felinarele si luna sunt acum cu noi...s-au indragostit de ochii nostri... de doi copii.pasim desculti, tinandu-ne de mina....nu ne privim...preferam sa ne simtim (aproape)........pe strada noastra nu exista oameni, nici flori, nici fluturi, nici iarba....
incepe sa ploua... pasim haotic peste picaturile de ploaie....suvitele ude ni se unesc...mainile legate de ceara si apa mangaie un arici....nu ne oprim, ci il mangaiem din mers.... suntem uzi din cap pana-n piciore si totusi ne simtim atat de calzi unul fata de celalalt....suntem noi sub adierea vantului....

...am ajuns in fata marii.... strada noastra ducea la mare (ma intreb unde am fi ajuns daca mergeam in cealalta parte?)...in zare este furtuna...continua sa ploua....ne asezam la capatul valurilor....fumam... si ne privim, fumam sub saruturi de apa si sare,si ne privim cu pleoapele ude, ne iubim fara sa respriram,si ne privim sub siroaiele de fum... ni s-au udat tigarile si acum radem prosteste....ne atingem palmele in amintirea inceputului (acum sobolanul este mort - zace intr-o alta balta de sange... nu este sangele nostru ci al unui muritor de rand)... in jurul nostru pescarusii au construit un castel din nisip si spuma de mare.... e castelul nostru... dar noi nu vrem sa locuim in castel si continuam sa fumam pe malul marii privind spre fulgerele din larg...........tu ai desenat o inima pe nisip....ma stramb si desenez la randul meu doi omuleti....:).......
sub zgomotul marii am construit inca un sarut...tu ai vrea sa intri in apa...dar este atat de frig (oare de ce nu ne inbratisam?)....

"Surasul tau
il pastrez intr-o vena
interzisa absentei"
Tahar Ben Jelloun - Azilul saracilor