Luni ora 9.Elevii se așezară în bănci și pe ușă intră o femeie foarte frumoasă cu un păr negru ca smoala care imediat aruncă catalogul pe masă și se lipi de prima bancă:
-Mă cheamă Andrei Tatiana.Sunt profesoara voastră de chimie pentru acest an.Dădu un tur de clasă apoi își frecă palmele privind mereu înainte:
-Tu de acolo! Tu! Zi-mi formula sifonului!
-Marius făcu ochii cât cepele apoi se înnecă cu propria salivă nereușind să articuleze 2 cuvinte.Profesoara se apropie grațioasă și își înfipse degetele lungi de pianist în părul băiatului.
-Ce rîdeți țoapelor? Voi știți? Păi anul ăsta o să vă mănînc pe pâine la micul dejun!O să vă fac să visați chimia dobitocilor!
Liniște de mormânt se lăsă peste clasă și inimile inghețară la unison.Profesoara trecu printre bănci și cu o plăcere diavolească lovea în stînga și în dreapta cu palma în timp ce arunca ca din mitralieră întrebări din chimie.La final toți se clătinau ca niște găini bete si cind doamna Andrei catadicsi să plece , Marius se lăsă moale cu capul pe bancă.Amely trecu pe lîngă el și îi luă stiloul pe care îl băgă în buzunar.Afară se jucă cu el o perioadă așteptînd ceva.In aceea zi plecă de la școală iar Marius abia ajunse acasă.La ora 17 sună telefonul și băiatul ridică receptorul cu mare greutate:
-Ești singur? Am nevoie de ajutorul tău! Vin la tine!
Lăsă receptorul sa cadă și o înjură pentru că nu avea nici un chef să vorbească cu cineva.Trecură 2 ore dar Amely nu apăru.In schimb telefonul sună din nou de data asta era unul din prietenii lui:
-Hai tipule la o bere.Fac cinste și avem de discutat .
-Așteptam pe cineva.Nu se poate mâine?
-Nu.Acum e momentul!
-Vin.
-In centru.Repede ca ma arde pe gît!