-Save me! Plea save me!
Strigătul de ajutor veni în cîteva nopți la rînd fără ca Toma să poată face ceva.Zăcea închis intr-o cușcă și nimic nu părea să îl scoată de acolo.Sîmbătă seara la ora 21 coborî la masă ca un robot defect apoi cu capul plecat intră în cutia lui.Cînd lumina se stinse dibui în pat o formă umană ce îl făcu să tresară și să mormăie acrit:
-Ce puii mei cauți aici? Te-ai plictisit de viată?
Celălalt se ridică incet apoi se lăsă pe vine pe lîngă perete:
-Dă-mi pătura repede!
Întinse pătura pentru ca individul să o împingă într-o nișă aflată lateral dreapta jos.
-Ce naiba e acolo?
-Taci și aruncă-te în pat cu fața în jos! Să nu te ridici pînă nu îți fac semn eu!
Mirat Toma se aruncă cu fața în pătură și numără minutele pînă cînd individul îl atinse pe umăr:
-E gata pentru seara asta.Trebuie să fugim din nebunia asta cît de curînd!
-Îmi spui și mie ce se întîmplă?
-De o perioadă ceva mai lungă ești otrăvit încet dar sigur.E un gaz care acționează în timp asupra centrilor nervoși determinând paralizia , apoi moartea lentă, de fapt ideea e că te vei sinucide fără ca cineva de aici să fie vinovat.
Se auzi un zgomot pe coridor și tipul se vîrî sub pat făcîndu-i semn lui Toma să se întindă în pat imediat.Pașii se auziră o vreme apoi din nou liniște.
-Trebuie să plec! Þine pastilele astea , le iei din patru în patru ore.Ne mai vedem!
Dispăru la fel de silențios și Toma rămase uimit așteptînd parcă un semn.Înghiți pastila și o durere cruntă de cap îl lovi făcîndu-l să urle.Lumini și umbre se loveau de fruntea înfierbîntată și imediat căzu intr-un somn mortal.Cînd se trezi era lac de sudoare iar cămașa udă leoarcă.Se ținu de pastile în ciuda faptului că durerile de cap erau teribile și de la o vreme se resemnă.Salvatorul lui nu mai apăru 5 zile.....