Prețul pe o carte de versuri e un non-sens, e simptomul absurdului într-o lume care amestecă valorile. Arta își selectează publicul pe alte criterii: sunt și oameni care, atunci când dau peste o poezie, o înlătură cu oroare, pentru că nu face parte din scara lor de valori. Sunt și oameni care închid automat radioul când difuzează muzică clasică. Cât de naiv era Enescu atunci când prevedea ca fiecare familie să aibă difuzorul permanent cu muzică clasică, nu lua în calcul și gusturile publicului.El simțea o dorință nesfârșită de a dărui, unii nu și pe aceea de a primi. Poezia e frumoasă doar ca dar, iar ca marfă de vânzare este slabă și fără de apărare. Prețul este crucea pe care o poartă o carte de versuri, umilire a ideii, înfrângere a spiritului, îngenunchere a iluminării. Poezia e un lucru gingaș, care aduce bucurie gratuită. Arta, dacă nu e gratuitate și joc pur, se asfixiază prin îndepărtarea de la sensul ei de origine.Ea este orice altceva decât materialitate: bucurie, frumos, binecuvântare. Artistul este prin definiție un dezinteresat, un pur, un aerian, o ființă de lumină care coboară pe pământ din câmpiile Elizee. Cea mai mare bucurie a lui Nichita era să împartă ce a câștigat cu săracii. Cioran avertiza pe tinerii care visează la cariera de scriitor să-și ia gândul de la formele materiale ale gloriei, mai exact spus, de la bogăție. Arta e un joc de iluzii, de răsfrângeri, un palat de raze. Este o eliberare a spiritului și un elixir al tinereții veșnice. A face artă echivalează cu a dărui un fulg de nea. Ea presupune generozitate pură, dezinteres total. Realism în artă? E o capcană bine disimulată. Să fim realiști în viață și artiști în artă. Să mergem spre esențe, de ce nu. Pentru cei care nu găsesc răgaz pentru a citi o poezie, eu continui să cred că arta ne ajută și în viață, pentru că este o baie de lumină, o încărcare a bateriilor, o alternativă fericită. Să rupem, însă, cu mitul artistului sărac și boem, rupt de lume. Trebuie o uriașă prezență de spirit ca să faci artă. Trebuie măcar o sămânță de genialitate: să fii stăpân pe mijloace, pe procedee, să creezi universuri paralele, ambigui, schimbătoare. Poezia presupune o disponobilitate creatoare, o prospețime a spiritului, o scuturare din inerție. Trebuie o extraordinară inteligență pentru poezie. Tehnicitate și inspirație deopotrivă, exactitate și fluiditate. Nu știm niciodată încotro ne duce inspirația, dar merită întotdeauna să ridici mănușa. Golgota artei se îneacă întotdeauna în lumină.