Si-a tras o haina groasa peste tricoul alb, sifonat, si a iesit in strada...bazna si liniste. Ciudat. Il napadesc amintirile ca plantele cataratoare pe o casa parasita...singuratatea asta subconstienta...un om dependent de societate, ca de prafuri, se simte pierdut in bezna si liniste.
A invatat atat de mult tocmai pentru a pleca din oraselul lui de provincie unde, de Craciun, luminile decorative de pe starzi sunt de un galben ceausist, deprimant, a trecut prin tot felul de situatii pentru a ajunge, in sfarsit, sa aiba garsoniera lui in Bucuresti. Si acum sentimentul e acelasi...gol...
A cerut tigari si apa vanzatoarei de la non-stop-ul unde se vand pe aceleasi rafturi salam, tigari, ciocolata si prezervative...Prea intuneric ca sa vada ca asfaltul e ud...dar picuri mici de cer ii ating deranjant fata...chiar nu are o stare in care sa poatat gasi frumusetea acestei vremi...scotocese in buzunar dupa cheile de la scara...buzunarul descusut...cheile in captuseala aproape de capatul fermoarulei...nici nu sta sa gandeasca dar intre furie si tristete, dor de lume si poezie, e el...singurul care, desi atat de mic, e centrul universului.
Se decide totusi sa mai ramana in fata scarii, sa fumeze o tigara. Se fumeaza si la el in casa dar asa obisnuia tatal lui sa faca, si uneori mai iese si el sa fumeze in fata scarii, fara sa stie de ce. Nu l-a cunoscut prea bine pe tatal lui, niciodata nu au avut discutiile tata-fiu care ar fi trebuit, si acum e prea tarziu, e jenant pentru batranelul ala sa mai deschida astfel de subiecte cu fiul sau, care oricum, stie mult mai multe decat el.
O caldura nefireasca ii invadeaza mana...cu gandul la taica-su a terminat tigara fara sa isi dea seama...mai impinge inca o data mana prin crapatura din buzunar si reusescte sa apuce brelocul cheii de la scara...dar...n-ar urca totusi.
Nu suporta singuratatea, dar daca cineva ar veni sa ii ceara o tigara, i-ar trage una in maxilar...asta tre' sa fie si motivul pentru care fetele din cercul lui in considera un ''badaran romantic''. Nu a lasat pe nineni sa se apropie de el, mai mult de o noapte , fie noaptea aia repetata ciclic, odata la nu-s cate zile, dar nu si-a adus nimeni, niciodata, periuta de dinti, la el.
A fost una pe care o placea mai mult ca pe restu'.Una bruneta, micuta, care radea ca un copil bine hranit. Au incercat sa se iubeasca ...
Dupa o partida strasnica de sex, el a mers la dus si a vazut periuta ei pe policioara...inexplicabil, un exces de furie l-a facut sa sparga oglinda din baie..ei i-a spus ca a cazut, dar dupa inca o saptamana a incetat sa o mai sune.
I-au inghetat urechile si tot nu ar urca. Asa greu s-a urnit din casa si acum parca il tine ceva in loc... Ar pleca undeva, unde nu se inchid niciodata luminile, si sa nu fie lumini galbene, sa fie lumini care te mint ca e zi, si sa fie cald, sa nu ii inghete niciodata urechile...si....sa fie cu ea...cu o ea care sa fie ca el...sa stea ore in sir fara sa vorbeasca, sa se ignore in siguranta existentei reciproce...zambeste, si-a dat seama ca viseaza aiurea....ca o sa urce si o sa mai fumeze trei tigari, o sa faca un dus, fara teama ca ar vedea vreo periuta straina, o sa doarma....maine din nou munca...
Se gandeste ca nu e chiar rau, lui nu-i e teama sa-si implineasca visele, ii e teama ca trebuie sa fabrice altele...dupa...si la el in garsoniera e cald, si are si becuri ...multe.