ZULL - Reintoarcere in taramul pieirii


Dedic aceasta carte prietenilor mei, familiei mele, colegilor de birou si tuturor acelora care dintr-un motiv sau altul vor avea bunavointa de a o citi.
(Merita ☺)




PARTEA INTAI

-- Dicatura Sfanta a celor 5000 de ani--

"Cine ar fi crezut vreo data ca ai sa ajungi sa cunosti taine pe care inainte le negai din cauza ignorantei?"


- Ios-



"iata cerul", mi s-a spus.
"am creat un cer nou si un pamant nou
si o lume noua cu oameni noi din zahar ars,
iar acum te-ai nascut, noule Atlass,
ce nu-ti vei intinde vreodata aripa.
ridica-ti corpul ce nu va imbatrani vreodata
si primeste bolta cea noua pe umarul tau!"

asa mi s-a spus,
iar eu am raspuns
fara ca cineva sa intrebe:
"primesc!".

„cum ar fi daca in loc de cuvinte as scrie cu suflet?
iar pana as umple-o de durerea din el!
s-ar preschimba durerea-n soapte
si ar vorbi in culori de otel.

mii de fascicule de lumina bizara
s-au nascut intr-o singura clipa:
clipa in care am deschis sternul
spre a inmuia pana-n ispita.

m-au durut coastele?
fireste ca m-au durut, e doar in legea firii,
dar am simtit mai tare durerea
nascuta din lipsa iubirii!!!

absurdul e concret si concretul absurd,
iar pana s-a transformat in fiara
ce imi musca degetele, insetata de suflet
s-o pun in calimara?

pai daca as pune-o, mi-as salva poate degetele muscate
iar fiara s-ar transforma poate iarasi in pana
dar cu ce as mai scrie daca pana e fiara
si fiara cum e, o-innec in calimara?”




De multe ori m-am intrebat daca ceea ce am facut pentru lumea aceasta corespunde cu ceea ce am vrut sa fac, cu ceea ce ar fi trebuit sa fac. Am lasat-o oare intr-adevar mai buna, sau am creat o specie dependenta de o alta, care in curand va disparea? Ce se va intampla cu prima dupa disparitia celei de a doua? Se va adapta sau va disparea la randu-i? Este ea suficient de puternica incat dupa ce milenii la rand a trait intr-o stare de perpetua dependenta de cea de a doua sa se autointretina si sa se dezvolte?
Poate ca vor fi foarte multi care citind aceste randuri se vor simti jiigniti de asemuirea pe care am facut-o mai inainte. Acelora le spun ca nu au de ce. Intr-adevar, am reprezentat o specie. Am fost timp de mai bine de cinci mii de ani unicul reprezentant al unei specii care odata cu mine dispare.
Nu am simtit niciodata nevoia de a explica public ceea ce am facut pentru ca nimeni nu ar fi putut intelege. Ma intreb daca generatiile urmatoare, citinid jurnalele din arhiva, vor avea puterea interioara de a o face.
De-a lungul timpului am creat imaginea tiranului si m-am folosit de ea. A fost singura modalitate de a remodela totul. Numai un tiran ar fi putut refuza sutelor de generatii iluzia unei vieti linistite. Numai un tiran ar fi avut scuza perfecta de a nu se justifica nimanui.
Nu celor ce vor citi intai aceste pagini le spun, ci acelor generatii viitoare pentru care tirania celor cinci mii de ani va fi doar o pagina din istorie. Am suferit odata cu oamenii marunti. Suferinta lor m-a durut cum nu ar putea intelege decat cineva in locul meu. Si totusi a trebuit sa o fac. A trebuit ca de dragul omenirii, cateva sute de generatii sa indure o evolutie controlata. A trebuit ca de dragul omenirii sa renunt la omul din mine si sa devin ceea ce istoria va numi Zull Cel Groaznic.
Am iubit, am ranit si am fost ranit ca orice om, si, o zei, cat mi-am dorit iubirea, dar a trebuit sa renunt la iubirea egoista, personala, pentru iubirea speciei.
Razboiul atomic a fost doar pretextul. Daca nu ar fi fost el, cu siguranta ar fi fost altceva. Lumea devenise mult prea inchisa, departandu-se diametral opus de scopul initial.
Se spune despre mine ca sunt clarvazator, ca timpul nu imi ridica nici o piedica in a-l vedea asa cum a fost sau va fi. In acelasi timp sunt foarte multi care cred ca aceasta este doar o legenda, de care ma folosesc pentru a-mi crea imaginea de zeu. Mai am oare nevoie de asa ceva?
Desi groaznica, dictatura celor cinci mii de ani a fost necesara. Nu vad si nu am vazut niciodata timpul liniar. Cei care afirma curgerea liniara a timpului se insala.
Timpul nu a fost niciodata aliatul meu. Am vazut intotdeauna franturi de timp, o sumedenie de viitoruri posibile, fiecare durand o fractiune de secunda, din care am ales intotdeauna pe cel mai putin dureros pentru omenire, pe acela cu cele mai mici consecinte negative pe termen lung.
Am vazut singurtatea celor cinci mii de ani cu mult inainte de a redeveni Eoh, iar asta m-a speriat. Omul Zull nu era pregatit atunci pentru ea. Omul Zull iubea asemeni rebelului Ios si ca orice om, isi proiectase viitorul bazat pe sperantele si asteptarile sale. Omul Zull a trebuit sa renunte la om pentru a redeveni Eoh, spiritul.
Intotdeauna trezirea este dureroasa. Cei care au cunoscut-o pot confirma. Daca nasterea fizica in lumea aceasta se face prin durerile mamei, nasterea a doua, cea spirituala, trezirea, se face prin durerile proprii. Daca prima dureaza cateva ore, a doua dureaza ani, ani de singuratate, de intrebari si de raspunsuri, de esecuri si de incercari, de renuntari si de regrete urmate de alte renuntari, intrebari si asa mai departe.
Lumea in care m-am nascut nu a putut intelege ceea ce se petrecea dincolo de aparentele considerate realitate, motiv pentru care omul Zull a fost judecat si s-a vazut nevoit, la inceput, sa se revolte impotriva a ceea ce era. Va puteti imagina oare durerea pe care a simtit-o fiind prins intre doua lumi in care inca nu isi gasea locul? Va puteti oare imagina miliardele de intrebari care se nasteau si mureau in mintea acelui om? Intr-adevar, omul Zull a suferit.
Justifica asta oare suferinta miliardelor de oameni obligati sa traiasca in dictatura? Cu siguranta nu. Pentru ce a fost nevoie de aceasta dictatura? Pentru ce a trebuit ca omul Zull sa devina zeul Zull si sa traiasca mai bine de cinci mii de ani?
Stiind ca timpul meu pe aceasta planeta se apropie de sfarsit am devenit, poate, un pic nostalgic. Asa se explica aceste ultime randuri din Jurnalele Sfinte. Imagine contrastanta cu cea a tiranului, nu? Dar tiranul a fost la inceput om, iar cand omul a trecut s-a nascut zeul, din care omul nu a incetat nici o clipa sa existe. Tiranul a fost doar o imagine.
In timpurile ce vor urma, spiritualitatea isi va ocupa locul sau de drept in fiecare om si fiecare om, intr-un timp indepartat va fi constient de spiritul sau, ceea ce va conduce in final la eliberarea totala a acestuia din urma. Aceasta este mostenirea pe care o las omenirii.
S-ar fi putut ajunge aici si altfel?
Mi-am pus intrebarea aceasta de mii de ori inainte de a accepta suferinta miliardelor de oameni ce inca nu se nascusera. Nu a fost alternativa. Daca nu as fi fost eu, ar fi fost cu siguranta altcineva. Hido transformase deja omul intr-un nonom, intr-un servitor perfect al scopurilor sale, iar asta insemna suferinta spiritului, nu a trupului. De dragul spiritului, trupul a trebuit sa sufere.”

- Dupa cum stiti, aceste pagini au fost recent descoperite in arhivele Sfinte. Schimba ele cu ceva insemnatatea Dictaturii Sfinte? Cu siguranta nu. Rolul lor este nesemnificativ. Zeul a redevenit om in ultimele zile ale existentei Sale aici, iar omul a simtit nevoia de a se confesa unui preot nevazut, generatiilor urmatoare.
- Si totusi omul nu a disparut niciodata. Chiar El a spus-o in paginile recent descoperite, nu? Cum s-a impacat omul din El cu teroarea Dictaturii Sfinte?
- Omul nu a disparut niciodata, dar spiritul a fost intotdeauna mai puternic decat omul. Suferinta omului nu L-a impiedicat pe Zeu sa isi duca la bun sfarsit misiunea Sfanta.




Totul...
Atat de cuprinzator cuvant
Cu simplul rol de a trage linia dincolo de
Care nimic
Sens nu mai are.

Am invatat ca logica lumii este batuta
Si dincolo de ea este o alta logica mai
Plina
Este logica sufletului
Este logica fara logica, e nemurirea
Pierduta.

Am crezut ca am ajuns sa cunosc lumea
Sau macar sa ii fur din tainele atat de
Ascunse
Dar am aflat ca tainele nu erau de fapt
Taine,
Caci alte taine mai mari se inchid in
Camari nepatrunse.


Am uitat atunci de mine cel ce am fost
Si mi-am pierdut mintile lumesti
Si m-am inchis intr-o lume in care
Cunosti si iubesti.

Am pierdut omul din mine
Si m-am nascut a doua oara
Prin focul ce-n mine acum
Iubeste si zboara!

(Fragment din confesiunea lui Zull)
.




Capitolul Unu



Noaptea se ingana cu ziua. Cerul era deja rosu spre rasarit. Era o dimineata senina, care anunta o zi calduroasa. Dinspre desertul ce se intindea la apus se auzeau din cand in cand urletele coiotilor cu coama aurie, semn ca desertul se pregatea sa adoarma pana cand soarele avea sa apuna din nou.
Ascultase cantecul pe care il formau aceste urlete de atatea mii si mii de ori si de fiecare data il gasise fascinant, de parca niciodata nu fusese la fel de frumos.
In atmosfera se aflau atat energii pozitive, atrase de lumina ce se nastea, cat si energii negative, urmand noaptea ce se retragea inspre apus. Acest amestec de energii era extraordinar, muza pentru poeti, hrana spirituala pentru caulgari. Pentru el? Pentru el reprezenta doar echilibrul. Nimic mai mult.
Statea pe terasa privind inspre rasarit. Aerul era destul de rece, dar asta nu paruse sa il deranjeze vreodata. Inca nu isi imbracase uniforma ceremoniala. Contactul pielii cu firicelele de nisip aduse de vant ii facuse intotdeauna placere. Se simtea viu.
Stia foarte bine cum avea sa decurga dimineata. Se intampla la fel de mii de ani.
„Cat de mult mi-ar place o surpriza!”, gandi Zull. „De mii de ani se petrece acelasi ritual. Mereu si mereu, acelasi ritual .... Imi doresc sa se intample ceva. Ceva care sa fi scapat viitorurilor posibile, ceva in afara tuturor ... o surpriza.”
Cu cat trecuse timpul, cu atat surpriza devenise mai putin plauzibila si mai mult asteptata.
Trase cu putere aer in piept si dupa ce il tinu o vreme, ii dadu drumul cu zgomot. Repeta de cinci sase ori exercitiul si apoi intra in apartamentul sau.
Uniforma alba se afla deja pregatita de unul din majordomi. Era asezata in acelasi loc in care de mii de ani, majordomii o asezau.
„Macar daca vreunul din ei ar aseza-o pe scaunul de alaturi ...”, gandi Zull. „Macar daca intr-o dimineata, pantalonii nu ar fi calcati la dunga, sau franjurii umerilor ar fi incalciti unii in jurul altora ... Ar fi o surpriza.”.
Dar surpriza ar fi costat viata bietului majordom, asa incat, fiecare isi vedea de indatoririle ce ii reveneau atat cat putea de bine. In cazul unui esec, altcineva i-ar fi luat locul.
„Uneori cred ca am creat un teatru de papusi ...”, isi reprosa Zull. „Si atunci imi vine sa le dau drumul din frau si sa ii las sa gresasca.”. Apoi isi spunea ca gresala ar fi insemnat esecul misiunii. Nici chiar el nu avea voie sa gresasca. Cu atat mai mult el, iar daca ar fi ingaduit altora gresala, gresala lor ar fi insemnat gresala lui.
O bataie usoara in usa il rupse din gandurile de mai inainte.
- Doamne, Labalon asteapta in sala mare a palatului, dupa cum ai cerut.
- Il voi intalni imediat dupa ceremonialul sfintirii, raspunse Zull. Nu vreau sa fie vazut acolo. Va ramane in sala mare pana cand voi termina Sfintirea.
- Prea bine, Doamne!
Majordomul astepta semnalul zeului de a se retrage.
- Nu trebuie sa iti spun ca Labalon nu a fost astazi la palat, nu? intreba Zull.
- Labalon?! intreba majordomul mirat. Nu cunosc pe nimeni cu numele acesta, Doamne!
Zull incuviinta usor din cap si majordomul se retrase. Era cel mai batran si cel mai la curent cu tot ce se intampla in imperiu. Era singurul care stia de existenta lui Labalon si de misiunea acestuia. Tot el se ocupa de foarte multe din treburile imperiului, raportand regulat zeului. Ceea ce il asemuia celorlalti majordomi era faptul ca nici lui nu i-ar fi fost trecuta cu vederea gresala. Era la fel de imun la mania zeului, ca oricare dintre ceilalti. Se bucura desigur de unele avantaje, dar intelegerea nu era unul din ele.
„Krestass ....”, facu Zull. „Cel mai batran si mai intelept dintre toti, dar si el se apropie de timpul pentru a trece in lumea de dincolo in curand.„
Spera ca succesorul lui Krestass sa fie cel putin la fel de abil si de diplomat ca cel caruia urma sa ii ia locul. Era greu, dar existau deja alternative, daca nu cumva...
Refuza sa se gandeasca la urmare. Acest „daca nu cumva ...” avea consecinte foarte mari. Acest „daca nu cumva ...” presupunea sfarsitul misiunii, dar era oare lumea pregatita pentru acest „daca nu ...”?
Simtea sfarsitul si chiar il vazuse. Nu se temea de el, dimpotriva, il asteptase de prea multa vreme, pentru ca omul din el, cel insetat de pace si liniste sa nu se indoiasca.
„Mai e pana atunci!”, isi spuse si gandi ca mai avea multe de facut pana atunci.
Isi imbraca tacticos uniforma, avand grija ca in final sa arate impecabil, apoi cobori impreuna cu preotii care asteptau deja in anticamera.
Piata din fata Palatului Sfant era deja plina de oameni. Unii dintre ei, cei mai multi, asteptau Sfintirea, pe cand altii, ei bine, ei se aflau acolo spionand posibile fisuri in apararea zeului, iar el o stia. Asa fusese timp de mii de ani.
„Orice guvernare isi are opozitia ei”, ii spusese odata zeul lui Krestass, „si orice opozitie isi are rostul sau.”.
Stiind de prezenta opozantilor in multimea din piata, de fiecare data zeul avusese grija ca in multime sa se afle si membrii ai serviciilor secrete, gata sa actioneze la cel mai mic semn de revolta. Vazuse asta de prea multe ori pana acum, pentru a crede ca linistea nu era doar aparenta.
Iesisera deja pe terasa de la nivelul intai al palatului, cand mana si vinul au fost aduse de preotii Tainei.
Multimea tacu. Era incredibil, iar Zull, desi traise momentul de mii de ori, continua sa simta electrizarea care domnea in atmosfera in acel moment.
De la nivelul pietei se putea vedea masa pe care mana si vinul erau asezate de preoti. Zeul nu le atingea nici o clipa. Masa era inclinata catre piata, astfel incat toata lumea putea vedea ce se afla pe ea. Sub nivelul terasei, se afla un tobogan din marmura, care cobora pana aproape de nivelul pietei. Acesta se impartea la un moment dat in cinci sute de ramuri, iar oamenii se ingramadeau de-a lungul acestora.
Zeul isi aseza mainile de-asupra manei si vasului cu vin, fara a le atinge. Piata era plina de oameni, dar nu se auzea nici un zgomot. Amplificatoarele amplasate pretutindeni in piata faceau ca vorbele zeului, desi soptite, sa fie auzite de toata lumea prezenta.
- Doamne, din a carui bunavointa ne aflam cu totii aici, infaptuieste prin mine minunea!
Cateva clipe mai tarziu, vinul incepu sa se reverse din vasul in care fusese, iar mana sa curga. Se amestecau in canalul de marmura si ajungeau apoi in multime. Cata vreme zeul isi tinea mainile deasupra mesei, vinul si mana continuau sa se amestece si sa ajunga in multimea care se ingramadea sa guste din binecuvantarea zeului.
Urma efectul. Era suficient sa gusti din amestecul acela, pentru ca mai tarziu cu o clipa sa te simti patruns de pace si iubire. Orice urma de egoism disparea. Efectul era asemanator celui al drogurilor, strict interzise, de altfel.
De undeva de la distanta, un grup restrans de oameni privea spectacolul.
- Prin asta ii tine in frau, spuse Ios, iar ei se ingramadesc sa guste din drogul care ii tine legati la ochi.
Zorra privea doar multimea. Orice ar fi fost, era ceva unic.
- Va veni, insa, timpul in care vor fi liberi, cu adevarat liberi, continua Ios, mai mult pentru sine, sau voi muri incercand sa le ofer libertatea.
- Sa mergem, spuse Zorra, cred ca am fost depistati.
Intr-adevar, cativa oameni se indreptau inspre ei venind din directii diferite, iar asta nu putea insemna decat un singur lucru: serviciile secrete, pentru ca in afara agentilor, oamenii erau prea ocupati cu a gusta din binecuvantarea zeului, pentru a se gandi sa isi schimbe pozitia.
Zull ii vazuse de asemenea, dar nu daduse vreun semn ca ar fi fost deranjat de prezenta lor. Serviciile secrete isi faceau datoria. O roata in angrenajul atat de bine pus la punct, la fel ca si opozitia, de altfel.
Hotari ca era timpul ca Sfintirea sa se incheie. Isi ridica mainile de deasupra mesei, iar mana si vinul incetara sa curga. Multimea era insa mult prea drogata pentru a observa acest lucru.
„Labalon asteapta desigur”, isi spuse Zull. Timpul era intotdeauna pretIos in astfel de situatii si nu trebuia irosit. Orice clipa in plus petrecuta la palat, ar fi putut insemna moartea lui Labalon, iar acesta nu isi jucase inca ultima carte. Rolul sau era prea important pentru a fi tratat cu superficialitate si a permite gresala.
- Ma voi retrage, spuse Zull, lasand de inteles ca nu voia sa fie urmat de preoti.
Acestia inclinara usor din cap, semn ca mesajul zeului fusese inteles.
Labalon se ridica in picioare cand Zull intra in incapere.
- Doamne!
- Stai jos, Labalon, spuse Zull. Nu trebuie sa te ridici.
- Doamne, miscarea rebelilor devine din ce in ce mai puternica.
- Intotdeauna a fos puternica, Labalon si chiar daca intotdeauna a avut fluctuatii, niciodata nu am subestimat-o.
Zull se aseza la randul lui.
- Ios devine din ce in ce mai indarjit impotriva Ta, Doamne si lui i se alatura si alte grupuri opozante. Daca pana acum au actionat separat, acum isi unesc fortele.
- Te temi, Labalon? intreba Zull zambind.
- Nu, Doamne, incerc doar sa imi fac datoria.
Zull zambi din nou. Il iubea pe acest Labalon, care fara sa stie avea sa ajute la schimbarea lumii.
- Care este datoria ta, Labalon? intreba Zull.
Labalon era incurcat.
- Aceea de a te sluji, Doamne. De a incerca sa ii tin pe rebeli departe de Tine.
- Aici te inseli, Labalon, facu Zull amuzat.
- Nu inteleg. Nu mi-am facut pana acum datoria, Doamne? intreba Labalon.
- Cu varf si indesat, ii raspunse Zull, dar misiunea ta, este nu aceea de a-i tine la distanta, de asta se ocupa serviciile secrete, ci de a ii tine sub control.
Labalon parea din nou incurcat. Zull continua:
- Asta este ceea ce Krestass nu poate intelege. Am nevoie de opozitie si am nevoie ca ea sa fie tot timpul sub control. O guvernare fara opozitie risca sa isi piarda adevarata putere, sa se prabusasca in sine. Opozitia e simbiotul care curata guvernarea de propriile reziduri si nu ii permite sa putrezeasca. Am nevoie de tine pentru a o tine sub control, nu pentru a o tine la distanta.
Labalon se gandea la ceea ce domnul sau tocmai ii spusese.
Zull facu o pauza apoi continua:
- Ti-am cerut sa vii la palat azi, pentru ca am sa iti comunic informatii pretioase.
Cum Labalon continua sa taca, Zull continua:
- Ti-am cerut pana acum sa te infiltrezi in randurile grupului lui Ios. Ceea ce am sa iti cer acum va fi mai mult de atat. Ai sa il slujesti ca si cum mi-ai sluji mie. Slujidu-i lui, imi slujesti mie. Ai sa il asculti orbeste, indiferent ceea ce ti-ar cere. Absolut orice, fara exceptii.
- Dar, Doamne, asta ar insemna sa actionez impotriva Ta.
- Cum ai putea actiona impotriva mea, cand eu insumi iti cer sa faci lucrul acesta? Daca misiunea ta va fi sa ma ucizi, vei incerca din toate puterile sa o faci. Nu trebuie ca rebelii sa se indoiasca de loialitatea ta fata de cauza lor.
- Sa Te ucid?!, se mira Labalon.
- Nu ai s-o faci, fireste, dar pana la a ajunge sa o faci, iti vei da toata silinta de a o face. In plus, nu vei lasa nimic sa i se intample lui Ios. Il vei apara cu viata daca va trebui.
- Prea bine, Doamne, dar nu inteleg pentru ce atata interes fata de un rebel. In fond si la urma urmei nu este decat un conducator al opozitiei. Atata tot.
- Este mult mai mult de atat, Labalon, dar nu ai nevoie sa aflii mai multe. Important este sa retii ceea ce ti-am spus.
- Voi face voia Ta, Doamne.
- Bun, spuse Zull multumit.
Labalon dadea semne de agitatie. Se temea de timpul prea lung scurs la palat si de suspiciunile pe care avea sa le trezeasca in randul grupului, dar nu putea sa ii spuna asta zeului.
Zull observase agitatia crescanda a lui Labalon.
- E timpul sa te intorci la datoria pe care ti-am atribuit-o, Labalon.
Acesta din urma se ridica si dupa aprobarea tacita a zeului se indrepta spre iesire.
- E ultima oara cand ne vom vedea la palat, spuse Zull. Data viitoare va fi de altfel si ultima.




Capitolul Doi



Descoperire in arhiva imperiala datata cu mai bine de zece mii de ani in urma. Nu putem spune daca informatia continuta in aceste inregistrari a fost facuta sau nu publica la timpul in care au fost realizate inregistrarile. Din cate se cunoaste despre tirania dictaturii sfinte, avem motive sa credem ca publicului nu i-a parvenit niciodata aceasta serie de inregistrari pana acum. Se naste, firesc, intrebarea: „Ce rost au avut aceste inregistrari la timpul in care au fost facute?”.
Aceste descoperiri vor face cu siguranta obiectul studiului pentru preotii catolici maronii, ale caror concluzii le asteptam cu nerabdare.
Este evident ca dictatura sfanta inca ascunde pentru noi, generatiile de dupa sapte mii de ani de la incheierea sa, multe secrete. Zeul nu va fi vreodata pe deplin inteles, la fel cum dictatura sa va ramane pentru mult timp inca, plina de mistere.


- Aceasta discutie are loc azi, in ziua a treia de dupa sarbatoarea Trezirii, in gradina vestica a Palatului Sfant. Inregistrarea va fi facuta de catre societatea „Spiritul poporului” si apartine inca de pe acum in intregime zeului. Daca El va binevoi sa o faca publica, poporul pe care il reprezint va afla spusele Sale.

Specificarea datei si a locului, desi cu semnificatii enorme pentru cei de astazi, nu pare sa aibe vreo insemnatate pentru timpurile acelea.
Discutia s-a purtat exclusiv intre Zeu si Reprezentant.

¬- Doamne, in primul rand as vrea sa iti multumesc pentru rara onoare pe care ne-o faci de a vorbi despre Tine.
- Tot timpul vorbesc despre mine, numai ca in marea majoritate a timpului, nu sunteti in stare sa ma auziti si va pierdeti in cuvinte.
- Desi exista dovezi istorice care atesta indelungata Voastra Domnie, sunt inca unii care nu cred in natura Voastra Divina.
- Spuneti „unii”, dar „unii” sunt cei care cred. Daca ar fi invers, existenta mea pamanteana nu ar mai avea rost.
- Ma refeream la gruparile rebelilor, Doamne.
- Rebelii .... poate ca ei sunt singurii care cred cu adevarat. Cel putin ei stiu cui se opun, isi cunosc adversarul.
- Si totusi Vi se opun!
- Credinta lor este diferita de credinta pe care o promovez prin religie. Nu au nevoie de credinta dogmatica, atata vreme cat STIU. In plus, nu mi se opun mie, ca individ, ci regimului politic pe care l-am impus. Daca maine ar fi ca Zeul sa dispara, iar regimul sa se mentina, grupurile rebelilor si-ar continua activitatea.
- I-ati putea foarte usor elimina si totusi nu o faceti ...
- Pentru ce sa o fac? Imi servesc de minune fara sa stie si in plus, daca as elimina actualele grupari de rezistenta, cu siguranta s-ar naste altele si procesul ar reincepe.
- Nu reprezinta ei o forta care submineaza autoritatea sistemului?
- In primul rand, nu reprezinta o forta. De-a lungul timpului am avut grija ca miscarea acesta de opozitie sa fie tinuta sub control si sa se desfasoare intre anumite limite. Cand limita superioara este atinsa, intervin, dar rareori a fost nevoie sa o fac.
- Istoria a consemnat innabusirea rascoalelor din tinutrile Moriei si ale Calatisului. Masacrul de la Kaldun este de unul de referinta in aceasta directie.
- Mascarul de la Kaldun este un exemplu. Desi timpurile acelea pentru dumneata sunt antice, exemplul este viu.
- Este aceasta modalitatea prin care tineti masele sub control? Exemplul, vreau sa spun.
- Este una din modalitati, dar oamenii au tendinta de a se crede mai buni decat predecesorii lor, asa incat, din timp in timp, exemple noi trebuiesc date.
- Chiar daca situatia de moment nu o cere?
- Indiferent. Pentru oamenii obijnuiti, timpul este reprezentat de cei cativa zeci de ani pe care ii traiesc, pentru mine, insa, timpul are o alta valoare. Un exemplu provocat va tine in frau urmatoarele cateva generatii.
- Dar astfel se creeaza imaginea unui tiran, nu cea a unui Zeu.
- Nu am nevoie de imagine. Eu nu sunt imaginea zeului, ci Zeul Insusi. Hotararea mea este indiscutabila tocmai pentru ca nu este luata pe baza unor rationamente de moment, sub influenta impulsului ci pe baza indelungatei experiente de guvernare pe care o am.
- Timpurile si lumea se schimba, totusi, Doamne.
- Ai fi surprins sa aflii cat de ciclic este totul, dragul meu. Chiar daca forma de manifestare difera de la generatie la generatie, esenta este mereu aceeasi, iar parte din asta este meritul aparatului de guvernare pe care il conduc.
- Ai format o lume dupa chipul si asemanarea Ta?
- Asta o spune dogma. Nu dupa chipul si asemanarea mea ci dupa voia mea, iar voia mea a fost calauzita de nevoile omenirii. Am creat o lume care nu va mai putea iesi din vartejul evolutiei in care am condus-o. Am creat mecanismele pe baza carora lumea va continua sa evolueze si dupa disparitia mea fizica.
- Vorbiti de disparitie fizica, Doamne, de ... moarte, dar dogma afirma ca sunteti nemuritor.
- Nu am vorbit de moarte ci de disparitia fizica. Odata petrecuta, aceasta disparitie fizica, nu va ramane in urma mea nici un element care sa aminteasca de corpul acesta. Fenomenul mortii presupune imbatranire, degradare, descompunere, ori nu acesta va fi drumul in cazul meu. Sunt mult prea batran pentru a mai imbatrani. De mii de ani corpul meu a incetat sa se mai schimbe, iar cand miscarea in vartej se va petrece complet independent de mine, corpul va disparea. Necunoscand moartea, in sensul ei clasic, sunt deci nemuritor, iar dogma spune adevarul.
- Doamne, am tot vorbit de dogma, motiv pentru care as vrea sa te intreb daca tot timpul a fost la fel sau a suferit modificari.
- Daca nu ar fi fost tot timpul aceeasi, ar fi denotat inconsistenta, falsitate. Ar fi insemnat ca adevarul nu este absolut ci unul relativ, ori asta ar fi insemnat lipsa adevarului.
- Si totusi, de-a lungul timpului a capatat diferite interpretari.
- Interpretarile le-au dat oamenii si au fost generate de puterea lor de a intelege adevarul din ea. Linia a ramas insa aceeasi. Nu a fost vorba decat de oscilari de o parte si de alta a acestei linii.
- Indraznesc sa intreb daca aceste oscilari au fost la randu-le controlate, dar nu vreau sa trezesc mania Zeului.
Zeul rade, vizibil amuzat de reactia conlocutorului sau.
- Bineanteles ca si ele au fost controlate. Pentru a alunga orice urma de indoiala din mintea cuiva, absolut totul in aceasta lume a fost si este controlat. Miza este mult prea mare pentru a lasa totul la voia intamplarii. Chiar si dupa disparitia mea fizica, de care vorbeam mai inainte, totul va fi controlat prin legile miscarii pe care le-am creat pentru omenire. Odata intrata in vartejul evolutiei, omenirea isi va continua miscarea de rotatie si de inaintare purtata de vectorii evolutiei, iar miscarea dintr-un moment va genera vectorii care vor determina starea ei viitoare. Generarea vectorilor va fi controlata de insusi momentul pornirii evolutiei individuale a omenirii. Legea care genereaza lege. Singurul perpetuum mobile de speta intai.
- Doamne, vorbeam la un moment dat de imaginea tiranului nu a zeului, iar Voi mi-ati spus ca nu sunteti imaginea zeului ci Zeul Insusi. Grupurile opozante condamna tirania regimului Vostru, prin urmare, imaginea pe care o creati este cea a tiranului.
- Irelevant si complet lipsit de importanta in contextul pe care ti l-am prezentat mai inainte. Tirania este necesara.
- Recunoasteti tirania?
- Sunt primul care o afirma. Nu contest justetea miscarilor de rezistenta, daca ar fi sa vad lucrurile de la nivelul omului obijnuit. Ele sunt perfect firesti, pentru ca sunt generate de instinctul de conservare si supravietuire care exista in fiecare individ. Tirania este o piedica in calea libertatii personale, a manifestarii eului. Este deci firesc ca eul sa se revolte. Si totusi revolta nu se manifesta decat in cazuri sporadice, semn ca instinctul este mai puternic in unii decat in altii. Acesta este motivul pentru care am sustinut tacit aceste miscari. Din randul lor vor aparea spiritele care vor conduce lumea dupa disparitia mea, in mainile unora din ei imi voi lasa mostenirea.
- In biblioteca Sfanta se gasesc tratate politice ale unor timpuri imemoriale, de dinainte de Marele Raboi Atomic, iar intre acestea se gasesc cateva care afirma democratia. Nu credeti ca prin democratie s-ar fi putut obtine mai usor ceea ce ati urmarit?
- Nu. In nici un caz. In primul rand, democratia ar fi ucis miscarea de rezistenta, ar fi inmuiat-o, privand astfel omenirea de valorile ce vor rezulta din randul ei. Apoi, democratia nu a fost niciodata un sistem politic care sa sustina un program de durata. Prin simpla alternanta a guvernarilor, orice program cu bataie lunga ar fi fost compromis. Asta daca ne gandim la un program cu durata de cativa zeci de ani, dar daca luam in calcul miile de ani ale guvernarii Mele, pericolul alternantei guvernarilor este evident. Un astfel de program avea nevoie de continuitate, iar continuitatea putea fi asigurata doar prin totalitarism. In plus, pentru a forma un aparat de guvernare in sensul democratic as fi avut nevoie de mai multi indivizi care sa imi impartasasca viziunea, ceea ce nu ar fi putut fi posibil.
- Si totusi, Doamne, esti venerat de milioane de oameni. Membrii guvernarii Tale, iti impartasesc desigur viziunea.
- Preotii Consiliului sunt niste marionete, atata tot. Uneori ma intreb daca nu cumva programul guvernarii nu a creat niste pseudo-oameni, daca nu am format o armata de marionete, gata oricand sa isi sacrifice mizerabila lor existenta daca zeul ar cere-o. In nici un caz ei nu imi impartasesc viziunea. Nu neg existenta sporadica a cate unuia mai luminat care iese intrucatva din linia mediocritatii in care se scalda majoritatea, dar nici ei nu se apropie de viziune. Sunt singur din punctul acesta de vedere ... ca orice vizionar de altfel.




am pierdut omul din mine
si m-am nascut a doua oara
prin focul ce-n mine acum
iubeste si zboara!

Capitolul Trei



- Imi pare nespus de rau sa te pun in actuala situatie, Labalon, dar, intelege-ma, nu am ce face. Acuzatiile care iti sunt aduse sunt foarte grave, iar daca se vor dovedi adevarate ... Ei bine, daca se vor dovedi adevarate, asta va insemna ... .
Labalon incerca sa ramana calm. Orice urma de agitatie i-ar fi fost fatala. Acuzatiile care i se aduceau erau, intr-adevar grave. Stia foarte bine ca viata sa depindea de ceea ce avea sa urmeze, de felul in care avea sa se prezinte in fata judecatorilor sai.
Nu oferise niciodata motive cuiva sa se indoiasca de loialitatea sa. Isi indeplinise de fiecare data misiunile cu succes si urcase treptat, treptat in ierarhia gruparii de opozitie pe care o conducea Ios. Bineanteles ca asta atrasese dupa sine invidia unora, iar aceasta invidie era cea care il adusese acum in situatia de a fi judecat.
- Comandante, facu Labalon, fa ceea ce trebuie facut. Nu ma tem de moarte, fie ea si din cauza unor acuzatii false.
Ios nu reactionase nicicum la aflarea vestii ca Labalon fusese vazut la palat. Avea incredere in acesta, dar niciodata nu avusese incredere totala in cineva. Oricine putea fi o cartita infiltrata, chiar si Labalon.
- Vom vedea, zise Ios si parasi incaperea in care Labalon isi astepta in tacere judecata.
Nu era un om inalt, dar era suficient de puternic incat sa nu ii opuna rezistenta trei,patru flacai mai tineri. In incapere erau doi dintre camarazii sai, cu scopul de a-l tine sub observatie. Ar fi fost o nebunie sa incerce sa evadeze, iar el stia asta.
Se relaxa si se intinse pe patul din camera. Isi aseza mainile pe langa corp si isi incepu exercitiul mental. Daca intr-adevar fusese vazut la palat, ar fi putut pretexta ca fusese in misiune de recunoastere. Deseori luase initiativa in a tine sub observatie diferite parti ale palatului si de fiecare data raportase situatia comandantului sau. Nu ar fi avut sa trezeasca suspiciuni prea puternice. Dar daca cineva il vazuse la palat, insemna ca in interiorul acestuia erau infiltrati spioni. Primul sau gand fu sa il avertizeze pe Zeu, dar apoi isi spuse ca acesta stia desigur de existenta lor. Daca fusese vazut in curtea palatului, avea toate sansele sa scape, desi s-ar fi nascut intrebarea cum de avusese acces acolo. Daca insa fusese vazut intrand in aceeasi incapere in care intrase mai apoi Zeul, ei bine asta era o cu totul alta situatie, mult mai grava.
Se intreba apoi de cine fusese vazut. Daca era numai un martor, situatia putea fi redresata cu usurinta. Era cuvantul sau impotriva celui al paratorului, dar el avea avantajul artei Glasului. Invatase cu mult timp in urma, inainte de a fi trimis in aceasta misiune, tehnici de manipulare mentala, de strunire a energiilor care ii parcurgeau corpul si asa mai departe, iar acestea ar fi putut constitui acum un avantaj. Multumi mental Zeului pentru tot ceea ce il invatase.
Se gandi ca erau mai multi martori, dar apoi isi spuse ca Zeul nu ar fi ingaduit prea multi spioni la Palat, iar probabilitatea ca doi spioni sa riste sa fie vazuti impreuna era prea mica.
„Vom vedea!” isi spuse el.
In incapere intrara alti doi camarazi.
- E timpul, spuse unul din ei. S-au adunat deja in incaperea de dedesubt. Esti asteptat.
Labalon se ridica usor, isi aranja hainele si iesi insotit de cei patru barbati.
Intra in incaperea in care avea sa aibe loc judecata. In dreapta lui Ios se afla Zorra, iar in stanga se aflau doi Cititori. Se asteptase la asta si se pregatise pentru infruntarea cu ei.
Cititorii erau mutanti ale caror simturi depaseau cu mult pe cele ale unui om obijnuit. Fiecare din ei era diferit si putea sa isi acordeze energia dupa energia oricui, incrcand sa detecteze cele mai mici variatii. Orice minciuna, oricat de bine pusa la punct, era detectata de acesti Cititori, prin simpla determinare a fluctuatiilor energetice. Ezistau sute de energii care circulau prin corpul omenesc si ar fi fost aproape imposibil cuiva sa si le controleze pe toate. Labalon insa fusese instruit sa o faca. Ii luase ani de zile sa devina maestru in stapanirea acestor energii.
„Nu voi putea folosi Glasul ...” isi dadu el seama. Daca ar fi incercat sa o faca, Cititorii ar fi descoperit numaidecat schimbarea energetica.
Se temea sa gandeasca ceva, pentru ca stia ca orice gand ii era inregistrat.
Isi atinse usor, aproape nevazut punctul de sub lobul urechii stangi. Mecanismul se declansa automat, fara a fi nevoie ca Labalon sa faca vreun efort. Era rezultatul entrenamentelor.
Cititorii se uitara unul catre celalalt. Simtisera blocajul energetic al lui Labalon dar in acelasi timp puteau vedea prin el ca prin apa. Era blocat, dar nu facea nici un efort sa isi mentina blocajul. Puteau vedea toate frustrarile, bucuriile sau supararile acestui om. Ii puteau simti bataile inimii si curgerea sangelui prin capilare.
Labalon era calm. Simti incercarea Cititorilor de a descoperi pachetul mental cu privire la acuzatiile ce i se aduceau. Nu voia sa le permita insa accesul. Daca ar fi incercat sa ii blocheze, acestia ar fi devenit inca mai suspicIosi, asa incat singura cale de a nu le permite accesul era aceea de a le devia atentia prin devierea propriei atentii. Stia ca emotiile de moment descatusau energii foarte puternice, iar in spatele acestor energii isi putea ascunde, cel putin pentru o vreme adevaratele emotii.
Inca inainte de a intra in sala unde avea sa aibe loc judecata isi spusese ca trebuie sa isi constuiasca apararea energetica. Odata realizata starea energetica necesara, lucrurile aveau sa para cat mai naturale posibil si odata cu aceasta, Cititorii ar fi devenit din inamici, principalii aliati.
"Sunt nevinovat", isi spusese Labalon incercand autosugestia. "Nu am avut niciodata nimic de a face cu Imparatul. Il detest la fel de mult ca ceilalti. Sunt nevinovat."
Apoi isi dadu seama ca exercitiul incepuse sa functioneze. Adevaratul Labalon era undeva in fundal privindu-l pe acesta nou, fara insa a scapa controlul. Noul Labalon, rebelul, devenea din ce in ce mai revolatat de acuzatiile care ii erau aduse.
"Il detest!" isi spuse el din nou. "E tirania intruchipata, este exact opusul a ceea ce pretinde ca e! Este un zeu al intunericului, un tiran si atata tot, o monstruozitate, un accident al naturii, iar acest accident trebuie inlaturat!".
Labalon, cel din fundal era multumit. Trebuia sa lucreze acum putin la uimirea noului Labalon vis a vis de acuzatii si la revolta impotriva nedreptatii celor ce il acuzau.
"Am dat tot ce am avut mai bun in mine inca din momentul in care l-am cunoscut pe Comandant, iar acum ... ? Acum ma acuza ca as fi spion?! Este revoltator!
De atatea ori as fi avut ocazia de a trada si totusi i-am ramas credincIos, iar acum ma acuza?! Cu siguranta sunt infiltrati spioni ai tiranului intre noi, spioni care imi vor moartea.".
"Palatul, isi spuse Labalon cel din fundal. Trebuie sa imi creez apararea. Am fost la palat.". Facu o pauza, apoi rebelul continua: " ... dar am fost in misiune!!! Am cautat sa vad noua situatie a garzilor. Cu totii stiam ca in curand garzile se vor schimba, iar cineva trebuia sa afle noua situatie! Pentru asta ma acuza?!".
Atingerea usoara a punctului de sub lobul urechii facuse ca mecanismul sa se declanseze automat, iar adevaratul Labalon se retrase din nou in fundal lasand locul rebelului. Acum Cititorii puteau vedea clar furtuna energetica din Labalon determinata de indignarea acestuia.
"Este revoltat" gandi unul dintre Cititori.
"Si pare sincer" raspunse mental cel de al doilea.
"Ai observat schimbarea?" intreba primul.
"Desigur, numai ca nu inteleg ... Pentru o clipa am simtit blocaj energetic, pentru ca apoi sa vad prin el ca prin apa, iar ceea ce vad acum este total diferit de ceea ce am vazut la inceput."
"Era calm ..." spuse primul din nou.
"Si inchis!" completa al doilea.
"Crezi ca stie?"
"Despre noi doi? Probabil, sau probabil ca doar banuieste!"
"Atunci, blocajul a fost controlat?"
"Ma indoiesc!" raspunse al doilea Cititor. "Daca asa ar fi stat lucrurile, cum explici transparenta de acum?"
"Poate ca ai dreptate ... Vom vedea!".
Labalon cel din fundal pastra totul sub control. Daca ar fi permis rebelului sa preia controlul, aceasta ar fi putut duce cu siguranta la moarte.
- Am sa incep prin a spune ca acest proces este nu numai nejustificat ci, in primul rand, revoltator! Nu cunosc in intregime acuzatiile care imi sunt aduse, dar oricare ar fi ele, rolul lor nu poate fi acela de a face dreptate ci dimpotriva.
- Sentinta inca nu a fost pronuntata, spuse Ios, iar pana atunci esti considerat, dupa traditie, nevinovat.
Labalon, cel din fundal isi spuse ca afirmatia comandantului nu trebuia sa ii slabeasca vigilenta. Parea sincer si impaciuitor, dar la urma urmei, era un proces, iar o clipa de neatentie ar fi putut duce la moarte.
- Pentru ce atunci un om nevinovat este tratat ca un criminal, intreba Labalon.
- Ti s-a facut vreo nedreptate? intreba Ios iar tonul sau parea sincer si amenintator la adresa celor care ar fi indraznit sa ii fi provocat vreun rau lui Labalon.
- Acest proces este in sine o nedreptate, raspunse Labalon.
- Asta ramane de vazut, prietene, raspunse Ios. Pana atunci insa, va mai dura. Ai fost vazut la palat in imprejurari care ridica intrebari cu privire la onestitatea dumitale.
"E surprins ..." constata unul din Cititori.
"... dar nu si ingrijorat ..." continua celalalt.
" ... mai degraba curIos ...".
- Am fost pana acum la palat de nenumarate ori, comandante, iar de fiecare data m-am intors cu informatii cel putin utile. Vizita din zilele trecute nu a fost cu nimic deosebita de cele de dinainte.
- Asadar admiti ca ai fost la palat, constata Zorra.
Labalon il lasa pe rebel sa raspunda:
- Nu am negat nici o clipa acest lucru.
- Prea bine, spuse Ios. Cu ce informatii te-ai intors de la palat?
Rebelul raspune printr-o intrebare:
- Era nevoie de acest "proces" pentru a ma intreba asta, comandante?
Urmara cateva clipe de liniste, semn ca Ios astepta inca raspunsul.
- Prea bine, facu Labalon. Garzile au fost schimbate. Din cei noua oameni pe care i-am avut infiltrati in randul vechii garzi trei au fost desconspirati si ucisi, alti doi isi asteapta sfarsitul in temnitele palatului, unul a fost trimis in Anatolia impreuna cu alti zece camarazi, alti doi au ramas in continuare in detasamentele garzilor iar ultimul a fost promovat locotenent si i s-a dat in grija o grupa de zece oameni. Este insarcinat cu paza portii dinspre apus a palatului.
- Atata tot? intreba Ios.
- Ce altceva, comandante? In randul oamenilor noi inca nu am aflat cati sunt dintre ai nostrii. Schimbarea a fost facuta acum doua zile.
Urma o pauza scurta, iar apoi Labalon continua:
- Inca nu stiu care sunt acuzatiile care imi sunt aduse. Faptul ca am fost la palat? Ma indoiesc.
- Intr-adevar, afirma Ios, acuzatiile nu constau in vizita pe care ai facut-o la palat, dar au legatura cu aceasta.
- Nu inteleg, comandante ... facu Labalon asteptand in continuare un raspuns.
- Dupa cum stii, incepu Ios, avem spioni la palat, iar unul din ei pretinde ca vizita dumitale nu s-a rezumat doar la a aduna informatii despre garda.
"Acum e-acum!", gandi Labalon cel din fundal.
De ceea ce avea sa auda in urmatoarele clipe depindea viata lui. Daca intr-adevar informatorul il vazuse in preajma zeului.
- Ce altceva as fi putut cauta acolo? intreba rebelul pe cel mai natural ton de uimire.
"Pare surprins ..."
"... dar nu ingrijorat!"
Era a doua oara cand Cititorii notau asta.
Lumina care il inconjura pe Labalon isi schimba culoarea, trecand de la galbuiul laptos de mai inainte spre rosu inchis.
"... asteapta ...".
"... i s-a schimbat aura ...".
"... dar nu simt teama ...".
"... si totusi ceva e schimbat ...".
"... doar curiozitate, nimic altceva!".
Cititorii foloseau un aparat care le inregistra automat gandurile, facand posibila reluarea in orice moment a observatiilor pe care acestia le faceau.
- Asta asteptam sa ne spui dumneata, raspunse Ios.
- Comandante, zise Labalon, daca nu exista acuzatii, pentru ce aceasta mascarada?
- O, acuzatii exista, ii raspunse Zorra, dar am sperat ca nu va fi nevoie sa lungim aceasta poveste inutil.
- Ai fost vazut in anturajul tiranului, se decise Ios sa dea lucrurile in vileag.
Labalon cel din fundal deveni foarte incordat.
- Cum?! intreba uimit Labalon rebelul. Comandante, asemenea acuzatii sunt nu numai false, dar lipsite de orice temei. Cum as fi putut fi vazut in preajma tiranului si sa fiu totusi astazi aici? Doar daca ...
Urma iarasi o pauza. Linistea in incapere era totala.
- Doar nu crezi ca ... ? facu Labalon fara a termina intrebarea. Este revoltator! Dupa misiunile care mi-au fost incredintate si dupa felul in care le-am indeplinit de fiecare data, te indoiesti, comandante, de sinceritatea mea si de daruirea fata de lupta impotriva tiranului?
Ios nu ii raspunse imediat.
"... revolta este sincera ...".
"... unele din capilarele extreme au explodat ..."
"... tensiune ...".
- Spion?! intreba iarasi Labalon. Crezi ca sunt un spion al tiranului?!
- Dupa cum ti-am spus in inceput, asta ramane a fi dovedit. Pana atunci nu cred nimic, raspunse Ios.
Labalon cel constient cauta din ochi martorii. Trebuia sa existe martori care sa sustina asemenea afirmatii. In incapere era un singur om pe care nu il vazuse niciodata.
"Asadar au un martor!" isi spuse el. "Va fi cuvantul lui impotriva cuvantului meu!".
- Cine sustine aceste neadevaruri? intreba rebelul. Ar trebui sa verifici cu mai mare atentie, comandante, caci acela care seamana furtuna nu este unul pe care sa il tii aproape.
Ios facu un semn cu capul catre barbatul care pana atunci trecuse neremarcat, iar acesta se ridica in picioare.
- Vorbeste, spuse Ios, dar spre binele dumitale, sper sa nu te fi inselat. Acesta e omul pe care l-ai vazut la palat?
Strainul se apropie doi pasi de locul in care statea Labalon apoi spuse clar:
- El este, comandante! Pe acesta l-am vazut impreuna cu tiranul la palat, in sala armelor.
Labalon cel din fundal rasufla usurat. Stia de acum ca totul era fie o incercare din partea comandantului, fie o inscenare din partea celor care ii doreau pozitia alaturi de Ios. Nu fusese nici macar o clipa in sala armelor, nici singur, nici impreuna cu zeul sau. Nu putea prelua insa controlul in totalitate, pentru ca Cititorii ar fi observat modificarea energetica. Hotari sa conduca totul de la distanta.
Rebelul zambi usor.
- Comandante, nu stiu ce fel de om este acesta, nici caror interese serveste acum, dar cu siguranta iti pot spune ca este un impostor.
Parea calm, trist din cauza farsei care era convins ca i se inscenase, iar aparatul Cititorilor notase observatiile acestora.
Labalon cel din fundal hotari sa il incerce pe cel care statea la numai doi pasi de el.
- Spre a face lumina in aceasta farsa, comandante, in care parte a salii armelor am fost vazut, pentru ca se stie ca inca din quartalul trecut camera armelor este in renovare ...
Ios facu din nou un semn discret cu capul catre martor.
Acesta paru descumpanit pentru cateva clipe, iar Cititorii nu lasara neobservat acest aspect.
- Ce intrebare este aceasta? incerca strainul sa eschiveze.
Ios insa ii arunca o privire de gheata si ii spuse:
- Raspunde! Altfel, pe legea mea, esti deja mort!
- In, in partea centrala, sub cupola mare, se balbai strainul.
Labalon ii arunca acestuia o privire plina de compasiune si ii spuse:
- Nu stiu ce interese te-au determinat sa spui aceste neadevaruri, dar cu siguranta nu ti-ai indeplinit cu bine misiunea. Sala armelor a fost desfiintata, iar in locul ei se afla acum capela Sfantului Altar. Aceasta este inca una din informatiile pe care le-am adus de la palat.
Strainul se uita descumpanit cand la Ios cand la Cititori, cand in directia lui Labalon.
- Eu ... eu ..., incerca el sa banguiasca ceva.
- Ti-ai ales cu grija raspunsul, ceea ce denota ca ai fost un om inteligent, remarca Labalon, dar nu suficient de informat de catre cei care te-au impins spre moarte sigura.
Ios facu un semn catre cei doi barbati care statusera tot timpul in cadrul usii, iar acestia il incadrara numaidecat pe martor.
- Va fi lasat in viata doar atat ca va trebui. Aflati cine l-a trimis si cu ce scop, zise Ios.
- Ma voi ocupa eu de asta, spuse Zorra.
Ios se apropie de locul in care era asezat Labalon si spuse:
- Iarta-ma prietene, dar oricine in locul meu ar fi procedat la fel.
Labalon inclina usor din cap.
- Comandante, sa nu te mai indoiesti niciodata de credinta mea!


mi-am rotit privirea
si am vazut lucruri fara vre-un inteles,
caci nu intelegeam nici cine sunt eu ...
eu?! eu eram doar parte din tot ce vedeam,
iar El era zeu!

Capitolul Patru



- Doamne, am aflat despre un complot impotriva Voastra, spuse Krestas. Inainte de a intreprinde vreo actiune importanta in aceasta directie, am vrut sa Iti aduc la cunostinta existenta lui.
- Asta inseamna ca nu este un complot ca celelalte, spuse Zull, altfel sunt convins ca mi-ai fi spus despre el doar ca un raport al activitatii serviciilor secrete.
- Intr-adevar, Doamne. Sunt implicati chiar unii din preotii Inaltului Consiliu.
Zull isi dadu seama ca nu intrevazuse acest complot. Chiar daca intotdeauna fusese pregatit pentru acte de tradare din partea Consiliului, viitorul nu ii aratase niciodata acest complot.
Realiza ca era mai degraba bucuros de vestea pe care i-o daduse Krestas, decat sa fie ingrijorat. Era ... o surpriza.
- Constat ca ideea unui complot te amuza, Doamne, facu Krestas, dar daca pana si preotii actioneaza impotriva Ta, in cine ai mai putea avea incredere?
- Niciodata nu m-am increzut total in Consiliu, Krestas. Poate singurii de a caror consecventa si loialitate pe care o arata cauzei lor nu ma indoiesc au fost intotdeauna rebelii.
Krestas nu spuse nimic. Nu era prima oara cand Zeul isi afirma reticenta fata de loialitatea Consiliului. Daca pana acum condamnase intr-o oarecare masura pozitia Zeului fata de Consiliu, acum Krestas intelegea. Nu intelegea insa cum tradarea putuse veni chiar din randul preotilor.
- Puterea corupe, afirma Zull. Are darul de a incetosa privirea si de a atrage dupa sine dorinta unei puteri mai mari, iar de aici pana la tradare mai e un pas.
"Intr-adevar citeste gandurile" isi spuse Krestas.
- Poate ar trebui sa iti spun cine sunt cei implicati in complot, Doamne, zise el.
Zull il privi pret de o clipa, apoi spuse zambind:
- Mai bine nu!
Krestas era descumpanit intr-o oarecare masura. Incerca sa vada logica in hotararea zeului si apoi spuse:
- Atunci voi ordona servciilor secrete innabusirea grabnica a complotului.
- Dimpotriva, spuse Zull. Ai sa lasi lucrurile sa mearga inainte. Le vei tine desigur sub observatie, dar nu vei interveni cu nimic pentru inabusirea complotului.
- Nu inteleg, Doamne, dar, asa cum mi-ai spus de multe ori in tineretea mea, poate ca nu e nevoie sa inteleg, facu Krestas.
"Imi va lipsi" isi spuse Zull gandindu-se la apropiata despartire de Krestas.
- Tocmai tu, Krestas, ar trebui sa intelegi. Poate esti singurul care ma cunoaste indeajuns incat sa inteleaga de ce am luat aceasta hotarare.
- ... acest atentat trebuie sa aibe loc ?! intreba Krestas.
Zull rase cu pofta.
- Nu, Krestas, nu acesta e motivul hotararii mele.
- Atunci?! intreba Krestas mirat. Eu ma gandeam ca a venit timpul pentru un nou exemplu dat multimii.
"Cat este de sigur pe infaibilitatea zeului sau!" isi spuse Zull. "Nu pune nici o clipa la indoiala esecul oricarui atentat!".
- Ce doresc eu cel mai mult, Krestas? intreba el.
Ministrul era vadit descumpanit.
- Binele omenirii? intreba el iar apoi realiza ca raspunsese printr-o intrebare.
- Pentru asta m-am nascut, Krestas, dar in afara de asta?
Ministrul facu o pauza in care incerca sa treaca prin filtrul ratiunii informatiile pe care le stransese pana acum despre Zeul sau.
Zull zambi si spuse:
- O surpriza, prietene, o surpriza, iar acum, fara sa stii tocmai mi-ai oferit una.
Afirmatia de mai inainte a Zeului avu darul de a-i spori increderea lui Krestas in divinitatea careia ii servea. Cine altul in afara Zeului ar fi putut vedea intr-un atentat o surpriza? Cine altul ar fi putut lua drept surpriza periculozitatea unui atentat? Era intr-adevar indestructibil.
- Doamne, facu el, pentru noi, un atentat este o amenintare, pe cand pentru Tine este numai ... inca un episod.
- O, pericolul exista, dar asta face ca surpriza sa fie inca si mai mare, raspunse Zull.
- Atunci voi coordona inabusirea complotului, Doamne, facu Krestas, gandindu-se la siguranta Zeului.
- Nu si de data aceasta.
Raspunsul Zeului fusese scurt si nu admitea nici o alta discutie pe aceasta tema.
- Prea bine, Doamne, facu Krestas si dadu sa se retraga.
- Nu vei intreprinde nimic, Krestas, intari Zull, apoi spuse mai mult pentru sine: ... in sfarsit ... o surpriza.
Abia iesise din incaperea unde purtase discutia cu Zull si se gandea inca la pozitia acestuia fata de complot. Nu intelegea, dar isi spuse ca Zeul va fi stiind ce face.
"Eu?!" isi spuse Krestas. "Eu sunt doar un batran ce inca nu e pregatit sa lase lumea aceasta in urma!".
Isi aminti apoi ceea ce ii spusese Zeul cu mult timp in urma, pe vremea cand ii lua locul fostului ministru: "Fiecare dintre ministrii mei isi indeplineste cu succes misiunile. Toate, insa, in afara de una, ultima, aceea de a se retrage si de a accepta ca rolul lor in istorie s-a terminat!".
"S-a terminat oare rolul meu?" se intreba Krestas apoi zambi nostalgic. Avusese parte ca prim ministru al Zeului de multe aventuri si pericole. Fusese casatorit cu datoria fata de zeu si niciodata nu pusese altceva mai presus de aceasta. Se gandi apoi ca dintre toti supusii zeului el fusese poate cel mai norocos, pentru ca avusese ocazia de a-L cunoaste mai mult decat oricine.
"E mult mai batran decat mine, dar uneori nu ma pot abtine sa nu vad in el doar un tanar ce se lasa purtat de aventura. Ca acum de buna seama".
Apoi isi spuse ca singuratatea de mii de ani a zeului explica uneori aceste aventuri.
"Pentru noi, restul, bucuriile au o valoare, pe cand El ... omul din El a renuntat de mult la aceste bucurii marunte!".
Reveni apoi cu gandul la complot. Chiar daca Zeul ii interzisese cu desavarsire sa intervina intrucatva pentru impiedicarea complotului, lucrurile trebuiau tinute sub control.
"Cat de adanc merge tradarea?" se intreba Krestas. Cati altii sunt implicati si in cine sa aibe incredere?
In cazuri ca acestea cand luase hotararea innabusirii unui complot, actionase de cele mai multe ori singur. Cel putin pana constatase cine era implicat in complot.
"Sunt batran ..." isi spuse, "dar inca mai am energie. Inca mai pot fi de folos Zeului.".
Hotari ca si acum sa actioneze singur. Sau poate ar fi trebuit sa il coopteze si pe cel care urma sa ii ia locul in curand, pe Zorg. Ar fi fost o buna ocazie de a ii verifica acestuia capacitatea de implicare si de actiune, dar apoi isi spuse ca pana si el ar putea fi implicat in complot, caz in care nu ar fi deloc bine sa se increada in el.
"Sunt paranoic!" isi spuse. "Vad spioni peste tot si in oricine!".
Si totusi, aceasta "paranoia" condusese de cateva ori la descoprirea unor spioni infiltrati chiar in unele din cele mai inalte pozitii la palat.
Auzi pasi pe culoar apropiindu-se. Marmura care se afla pe toti peretii culoarului facea ca zgomotul sa se auda foarte clar. Judecand dupa ceea ce auzea, Krestas concluziona ca era vorba de un barbat tanar, nu foarte vanjos, dar cu un mers relativ grabit si apasat.
Culoarul conducea numai inspre apartamentele sfinte, asa ca cel care venea fusese de bunaseama chemat de Zeu.
Nu avu timp sa se intrebe cine era, pentru ca ridicand privirea il vazu pe Zorg apropiindu-se.
Primul lui gand fu ca zeul ii spusese sa nu intervina, urmand ca de misiunea aceasta sa se ocupe Zorg, dar apoi isi spuse ca tanarul Zorg era inca departe de a fi pregatit pentru o misiune intr-atat de delicata.
"Pentru ce atunci a fost chemat?" se intreba el, apoi isi spuse ca in agenda Zeului existau de buna seama si alte probleme care trebuiau rezolvate. Faptul ca tanarul Zorg fusese chemat putea foarte bine sa nu aibe ceva de a face cu atentatul despre care il instiintase pe Zeu.
Tanarul trecu pe langa Krestas inclinand usor din cap.
Desi era mai mult ca sigur ca el avea sa fie viitorul prim ministru, relatiile dintre cei doi se limitasera la cateva intalniri in compania zeului, in care discutasera chestiuni legate de schimbarea garzii si alte cateva lucruri nu tocmai vitale.
Zorg vedea in Krestas un inaintas, al carui rol avea sa il preia in curand, cu voia Zeului. Ar fi vrut sa poata discuta mai indeaproape cu acesta, dar Primul Ministru se dovedise adesea foarte ocupat, si in plus, Zeul nu o ceruse inca.
Trecu pe langa Krestas observand intrebarea din ochii acestuia, desi nu stia ce sa inteleaga. Probabil ca zeul avea sa ii vorbeasca despre asta.
Nu avu timp sa se gandeasca prea mult, pentru ca zeul ii deschisese deja usa.
- Te asteptam, intra, ii spuse Zull.
Zorg intra iar Krestas auzi usile masive inchizandu-se.
- Ia loc, ii spuse Zull tanarului.
Urma o pauza, apoi zeul continua:
- Cred ca te-ai inalnit pe culoar cu Primul Ministru ...
- Da, Doamne, si am observat ca era intr-o oarecare masura agitat.
- Observatia dumitale e corecta, Zorg si tocmai in legatura cu aceasta te-am chemat aici.
- S-a intamplat ceva, Doamne?
- Tot timpul se intampla cate ceva, glumi Zull.
- Atunci tind sa cred ca Primul Ministru avea motive sa fie ingrijorat, facu Zorg asteptand sa vada pentru ce anume fusese chemat.
- Ingrijorarea este intemeiata din punctul lui de vedere, dar de aceasta data, ingrijoarerea Primului Ministru nu imi este utila.
- Atunci este nefondata, spuse Zorg.
- Este cat se poate de fondata, tinere domn, dar nu imi este utila. Tocmai pentru asta te-am convocat.
Zorg statea in continuare in expectativa, pentru ca ceea ce auzise pana acum nu avusese darul de a-l lamuri. Dimpotriva: Primul Ministru avea motive sa fie ingrijorat, dar zeul credea ca ...
- Primul Ministru este convins de existenta unui complot impotriva Mea si, pe cum il stiu, va face tot ceea ce ii sta in putinta pentru a indeparta pericolul, chiar daca i-am cerut sa nu o faca.
- Nu este aceasta datoria Primului Ministru, aceea de asigura securitatea Zeului, inainte de toate?
Zull nu raspunse intrebarii viitorului Prim Ministru. In schimb hotari sa ii impartaseasca acestuia motivul pentru care il convocase.
- Misiunea dumitale va fi aceea de a contracara orice miscare pe care Primul Ministru o va face pentru impiedicarea complotului.
- Dar asta ar insemna sa fac jocurile complotistilor! se mira Zorg.
- Intr-o oarecare masura, facu Zull, dar ai grija, daca acestia vor observa lipsa rezistentei din partea noastra, atentatul e posibil sa nu mai aibe loc. Va trebui sa te misti cu mare bagare de seama. In plus, Primul Ministru nu trebuie sa afle despre misiunea dumitale.
- Doamne, Primul Ministru nu este genul de om caruia sa ii poti ascunde lucruri minore. Reteaua sa cuprinde de la ministrii pana la bucatari sau simpli cameristi.
- Iar dumneata va trebui sa fii suficient de dibaci incat sa nu se afle absolut nimic.
- Ma voi stradui, Doamne, dar nu pot fi sigur ca voi reusi, raspunse sincer Zorg.
- Atunci poate nu esti omul potrivit pentru a-i lua locul, spuse Zull apasat.
Tanarul pricepu mesajul din tonul Zeului: fie avea sa reusasca, fie ... Esecul ar fi insemnat nu numai ca nu avea sa fie numit Prim Ministru al Casei Sfinte, ci ar fi echivalat cu moartea tanarului. Se resemna si spuse:
- Voi face tot posibilul, Doamne!
Trecu apoi un timp fara ca vreunul sa zica ceva, iar in final intrevederea se termina.
Zorg saluta scurt si dupa ce primi acceptul Zeului, parasi incaperea.
"Imi aminteste de tineretea lui Krestas!" gandi Zull. "Aceeasi neancredere in propriile forte, aceeasi energie si aceleasi framantari."
Cu ani in urma, Krestas primise la randul sau o misiune similara celei incredintate acum tanarului Zorg si ca si Zorg, Krestas se dovedise a fi reticent cu privire la succesul misiunii. Orice s-ar fi spus, o astfel de incercare nu era deloc usoara. In fond, trebuia sa pacaleasca un intreg sistem a carui structura ar fi trebuit sa il faca de neinvins, dar numai asa, viitorul Prim Ministru putea dovedi ca era cel putin la fel de bun ca cel caruia urma sa ii ia locul.
- Asa vei face si in cazul meu? intrebase Krestas.
"CurIos, gandi Zull, Zorg nu a pus aceasta intrebare. E primul din linia de viitori Prim Ministri care nu se arata interesat de acest aspect. Fie nu a sesizat incercarea ca fiind cea din urma, fie a realizat inutilitatea intrebarii!".
Isi aminti apoi de Krestas. De buna seama Primul Ministru devenise suspicIos vazandu-l pe Zorg pe culoar.
"Va trebui sa ii alung orice urma de suspiciune" isi spuse Zull si apoi ii trimise acestuia vorba ca voia sa il intalneasca.
- Doamne, m-ai chemat, intreba Krestas ceva mai tarziu intrand in apartamenetle sfinte.
Zull il privi incercand sa citeasca in sufletul Primului Ministru.
"Cat e de batran!" gandi el. "Si totusi el nu vede lucrul acesta. Inca se considera in putere. Conservatorul din el refuza sa lase locul noului ... Se teme de nou. Cu totii ajung in punctul acesta mai devreme sau mai tarziu, dar nici unul nu realizeaza ca temandu-se de nou nu imi mai sunt la fel de folositori".
- Viitorul Prim Ministru se apropie de momentul in care isi va prelua noile sarcini ce ii revin, spuse Zull.
Krestas intelese ca tanarul avea sa fie incercat.
"Va fi acelasi gen de incercare ca si in cazul meu?" se intreba el si apoi isi aminti ceea ce ii spusese zeul cu ani in urma: "masculul alfa intr-o haita de lupi nu se alege, se naste cu calitatile necesare conducerii grupului, dar pana sa ajunga in fruntea haitei trebuie sa isi dovedeasca aceste calitati. Numai astfel isi va castiga supunerea grupului. Esti noul mascul alfa? Atunci va trebui sa dovedesti ca esti mai pregatit pentru binele grupului decat fostul conducator al haitei!".
- I-am incredintat misiunea din Anatolia, minti Zull. Se va ocupa de problema clonelor, fara ca cineva sa afle de misiunea lui.
- Dar eu am aflat deja, Doamne, facu Krestas. Tocmai mi-ai spus!
Urma o pauza, apoi Krestas intreba:
- Vrei sa il supraveghez?
- In nici un caz. Vreau doar sa fii pregatit pentru esecul misiunii sale.
Krestas era descumpanit:
- Va esua, Doamne?
Zull rase:
- Nu pot sti asta, Krestas, dar misiunea presupune multe riscuri. Am vrut doar sa te pun in garda, pentru a-l pregati pe celalalt. In cazul in care tanarul Zorg va da gres, Altares ii va lua locul.
- Prea bine, Doamne, facu Krestas, voi intreprinde toate cele necesare.

mi-ai lipsit ... si-mi vei lipsi mereu ...
din noapte se nasc zorii zilei
si focul din mine se naste la loc
mi-ai lipsit ... imi lipsesti ...
e un phoenix ce moare si renaste prin foc



Capitolul Cinci



Asa cum facuse odata, in urma cu aproape 5000 de ani, atunci cand se simtea nesigur, Zull incerca sa intre in starea de meditatie. Istoria comuna a planetei nu ii conferea linistea de care avea nevoie acum. Doar starea de spirit liber ar fi putut sa o faca.
Asadar se intninse pe spate, inchise ochii si isi incepu exercitiul de meditatie. La inceput ii fu destul de greu, dar in scurt timp, spatiul si timpul disparura si se afla singur la poarta dimensiunii ara pe care o parasise in urma cu 5000 de ani, zona tampon a dimensiunii Arra, mai exact, pentru ca legatura cu nivelul energetic al planetei nu ii permitea sa mearga mai departe.
Galbenul, Portocaliul si Rosul i se alaturara in scurt timp.
"Misiunea ta se apropie de sfarsit. Hido va fi inlantuit din nou pana la Reconstructie, dar totul depinde de acum de tine. E faza critica a misiunii tale", ii spuse Galbenul, "dar asta o stiai deja. Cu ce te putem ajuta?".
"Simpla voastra prezenta si influentele energetice pe care le resimt din dimensiunea Arra, imi sunt suficiente. Am venit sa ma incarc!", raspunse Eoh.
"Nu zabovi prea mult", ii mai spuse Portocaliul, "cu cat vei zabovi mai mult, cu atat iti va fi mai greu sa te intorci in dimensiunea energetica a pamantului, si trebuie sa te intorci!".
"Stiu", raspunse Eoh, "ma intorc!".
Despartirea de zona tampon a dimensiunii ara il duru la fel cum il duruse cand plecase ultima oara, dar trebuia sa plece.
Voia sa isi revina dar nu putea inca.
"Pentru ce?" se intreba Eoh.
Simtea pe langa armonia Arrei influente negative, furtuna energetica.
"Nu ai sa reusesti niciodata!" auzi Eoh o voce soptita, aproape suierata, venind de undeva din dreapta sa.
"Ai ucis lumea si ai transformat-o cum nici eu nu as fi putut-o face mai bine!" spuse aceeasi voce dar venind de undeva din stanga.
"Vei fi prins pentru eternitate in dimensiunea Pamantului, la fel ca noi" se auzi o alta voce asemeni primeia.
Sunetele pareau ca il inconjoara, venind din toate directiile. Linistea Arrei disparu complet fiind inghitita de acest vacarm.
"Liniste!" ordona Eoh.
Erau spiritele inchise in dimensiunea Terrei, spirite decazute a caror lumina se pierduse de mult.
Eoh era portocaliu, iar portocaliul putea comanda acestor spirite, astfel ca la comanda sa, toate incetara, retragandu-se in soapte de nemultumire.
"Eoh, stii foarte bine ca ai ratat misiunea!".
Stia ca oricat ar fi comandat ACESTEI voci sa inceteze, ar fi fost zadarnic, pentru ca aceasta voce era ... Hido.
Nu trebuia sa se lase influentat.
"Misiunea mea inca nu s-a terminat, Hido".
"Ai transformat omenirea intr-o turma de oi ascultatoare, intr-un mecanism pe care il controlezi dupa bunul tau plac".
Urma o pauza apoi vocea urla intr-un uragan de furie:
"Cu ce esti tu mai bun ca mine?".
Eoh stia ca orice discutie cu Hido ar fi fost inutila. Cazuse cu mult timp inainte ca el sa fi fost macar albastru si odata cu caderea uitase Arra, uitase Vocea.
"Eu am incercat sa ii fac mai buni, pe cand tu ai facut exact contrariul! Eu le-am oferit oamenilor Adevarul, pe cand tu ii tii in bezna Necunosterii! Cu ce esti tu mai bun ca mine?".
Eoh cauta urma energetica a corpului si incerca sa redevina Zull, insa ceva nu ii permitea intoarcerea in corp. Nu se temea. Acest lucru nu putea decat sa insemne ca trebuia sa il infrunte pe Hido.
"Stii bine ca nu este deloc asa" spuse el intr-un tarziu. "Tu te-ai folosit de oameni!".
"Iar tu te folosesti de mine pentru a-i batjocori!" raspunse Hido.
"Eu le voi oferi din nou ceea ce le-ai luat tu, Hido. Le voi oferi autodeterminarea!".
"Am vazut!" il batjocori Hido. "Le oferi autodeterminarea invatandu-i sa stea mereu cu captele plecate in frica! Ce autodeterminare poate fi asta? I-ai condus spre adevarata pierzare!".
"Pentru a putea sa isi croiasca singuri soarta va trebui sa scot din ei si ultima urma a semintelor tale!", raspunse Eoh.
"Hahahahaha" rase Hido si apoi continua: "chiar crezi ca va fi posibil asa ceva? Ceea ce le-am dat eu oamenilor nu le va putea fi luat vreodata, indiferent de cate alte milenii ii vei schilodi!"
Urma iarasi o pauza, dupa care Hido spuse:
"Va trebui sa le ucizi spiritele pentru a-i face sa uite!".
"A trebuit sa le ucid o parte din spirit!", raspunse Eoh, "acea parte pe care ai contaminat-o tu!".
"Intotdeauna voi avea control asupra lor!" urla Hido. "Ar trebui sa stii asta!".
"Intotdeauna ti se va PERMITE sa ai control asupra unora din ei!", il corecta Eoh. "Si chiar si asa, nu vei mai putea avea control TOTAL. Vei fi lasat sa ii controlezi doar in masura in care le va fi utila interventia ta!".
Zull isi reveni. Fara sa stie de ce, era nervos. Apoi isi dadu seama ca Hido isi lasase amprenta energetica asupra sa. Va trebui sa se purifice din nou.
Apoi isi aminti de oameni, motivul existentei pamantene de acum si simti ca iar ii creste nevelul adrenalinei. Se linisti insa, spunandu-si ca starea de ura nu-i este caracteristica.
Cum oare reusise Hido sa ii transforme pe oameni in ceea ce devenisera acestia cu putin inainte de razoiul atomic? De unde plecase oare totul? Pentru oameni, acele timpuri erau inexistente, erau legende pe care unii le credeau, iar altii le ignorau, luandu-le ca simple fantezii. Dar el? El stia! Fusese acolo cand se intamplasera toate. Fusese acolo cand Hido renuntase la lumina pentru iluzia iubirii lumesti. Fusese acolo, alaturi de Asai cand armatele aroilor se infruntasera. Fusese acolo, pe campia Arrares, cand Hido isi pierduse pentru eternitate lumina si frumusetea. Fusese acolo, da, fusese acolo.
Oamenii ... motiv de bucurie si de chin in acelasi timp.
Isi aminti clipa in care Asai fusese trimis impreuna cu Hido in dimensiunea Pamantului, pentru a observa evolutia tinerelor fiinte umane. Curand aveau sa devina suficient de curate pentru a putea gazdui esentele energetice ale aroilor, devenind ei insisi in parte aroi. Isi aminti apoi de faptul ca unii dintre aroi se aratasera atrasi de frumusetea oamenilor, mai mult decat le fusese permis prin Lege, si curand si Hido li se alaturase, si curand, si Hido cazuse.

Sunau din trambiti ingeri de lumina si-n sunet de viori cantand iubirea,
se bucura tot Universul, caci iata, se nastea "trairea".
Nu se stiau lumini in noapte, caci insasi noaptea nu era, nici zi,
cum nu erau nici "rau" nici "bine", nici timp, nici verbul de "a fi".

Fusese liniste adanca, in vidul fara de simtire,
ce-acum prindea incet fiinta si se misca din amortire.
Iar ingerii cantau durerea celui ce nu stiuse intristarea,
celui cazut in lanturi de ispita, cel carui rai urma sa-i fie marea.

Din departari-nainte nestiute, veneau acum reflexii de lumini,
ce anuntau ca a-nceput miscarea, in zorii-abia nascutei firi.
"E minunat!", isi spuse Creatorul, "e-ntocmai cum ar trebui,
el singur a ales uitarea, pentru iluzia-de-a iubi!

De-acum va fi o lume noua, tot ce-i ascuns se va ivi,
tot ce e inca in uitare, nascut va fi!"
Asai vazand cum se nastea minunea, isi spuse-ncet, in al sau gand:
"Nu-i oare pretul mult prea mare, merita el osanda pe Pamant?".

Si-astfel zicand cu sufletul indurerat,
porni din valea plansului de fiere si merse-n fata Celui Necreat.
"Asai, te asteptam, priveste! Nu-i totul, totul minunat?
Nu este GANDUL mai presus de fapta? Iar fapta gandului, fara pacat?"

"O, Doamne, vorbele acestea, demult imi pare ca le stiu!
Nu oare Hido-asa-mi spusese, pe muntele-i cel din pustiu?"
"Intocmai!", spuse Creatorul, "si nu-n zadar ti le-am rostit ..."
"Asa-i de greu acest pacat? Pacatul lui, de-a fi iubit?

Nu-i oare cale inapoi? Nu-i oare nici un chip ca Hido, aici-napoi sa fie-adus?
Parinte, toate-Ti sunt-nainte, ziua lui Hido a apus?"

"Iti simt si-ti inteleg durerea, dar stai o clipa, una doar,
si de-ai sa cerci sa vezi esente, din noapte-ncet ele-ti apar!
Se poate PIERDE ce nu E? Se poate STINGE ce-i NESTINS?
Se poate oare sa CUPRINZI ce-i NECUPRINS?"

"Dar, Doamne, nu-nteleg o vorba, ce e NESTINSUL, NECUPRINS?"
"Este ce e, este fiinta a tot ce-a fost, focul nestins!
ACELA care pururi arde, fara a face vre un rau,
ACELA care dand se da, caci totul, totul e al SAU!"

"Hido-i al sau?!""Acum te-apropii! Continua, nu te opri!"
"Nu ar putea sa-si fie sursa, este in Tine orice-ar fi,
cum toti suntem numai in Tine, cum tot ce E este al Tau,
iubirea este doar o forma, cum forma sunt "bine" si "rau",

cum forma sunt tot ce-am vazut, cum forma sunt luciri de stele.
Sunt toate pentru ochi de orb asemeni gandurilor mele!
O, e minunat si minunat ma simt, Parinte!
Si gandul meu acum tresalta, iesit din noaptea din-nainte!

Cum am putut sa fiu eu orb, sa nu vad suflul Tau in toate?
Hido e dus, dar dus nu e, caci Tu esti pururi peste toate!".
Asai statu in loc o clipa, uimit de ceea ce vazuse.
Totul era de-acuma nou, dar vechiul inca nu trecuse.

Era o sfera-nchisa-n alta sfera, era un cer peste alt cer,
era si totusi nu era o era cum nu erau aripile-i de fier.
Privi atunci intaia data, spre aripile-i de argint
si le vazu topite-n ceata, de focul sfant.

Erau si nu erau aripe, zbura si totusi zborul era vis,
nu se stiuse pan-atunci asemeni Celui ce-ntai facuse scris
un univers in nemiscare, un univers de stele ca statui,
un univers fara de viata, un univers al nimanui.

Si totusi iata ca acum, cand Hido a uitat sfintirea,
prin "moartea" lui cazand de-a pururi,
a dat intai lumii rotirea.

"O, Doamne sfant, al meu Parinte, mi-e sufletul ingreunat ...
Si lipsa lui de langa mine, ma doare, Doamne, ne-ncetat."
Apoi Asai plecand privirea, spuse incet, ca pentru sine:
"Eu eram el, iar el ca mine

si tot ce-am fost nu vom mai fi, el a uitat pururi lumina
si a uitat ce-i "a iubi".

Cum l-am lasat? ... Daca alaturi eu i-as fi stat in ceasul greu,
poate ca azi era aicea, nu-n locu-n care il stiu eu!"

"Asai, nu-ti chinui-n zadar simtirea, nu poti-napoi sa il aduci,
Hido e frate cu nefirea, iar mortii sai sunt fara cruci!"
"Dar, Doamne, oare cum nu-l plangi? Lumina lui s-a stins pe veci!
Am inghetat de-asa uimire cand i-am zarit ochii cei reci!

Cum a putut uita Lumina, cum a uitat tot ce-a iubit?
Mi-a arat ce-nseamna "ura", pe munte cand l-am intalnit.
Ura! Ce rece sentiment, ce gol; si totusi Hido l-a-ndragit,
era o lipsa de iubire, ... de negandit!"

"Ti-a aratat, spui, ura ..., negresit
ca Hido este-acum o umbra, o umbr-a celui ce-a iubit.
Dar moartea lui inseamna viata, iar viata e mult mai presus, decat eternitatea moarta slavita-n forme ca de fus.

Ce a-nsemnat eternitatea? Poti oare spune cum a fost,
cand timpul nici nu se nascuse, cand totul era fara rost?
Priveste-acum minunatie, e viata Asai, intelegi?
Viata noua care duce la mii de ani, tu oare-i vezi?"

Asai statea fara graire.
"Nu te lasa prada simtirii, el a trecut, jertfit pe-altarul firii!
Din voi doi unu-avea sa cada, dar care, jur ca n-am stiut.
V-am dat asemeni lui si tie, tu ai urcat, el a cazut!

De ce era musai ca unul sa fie-n noapte-ntemnitat?
Pentru ca viata e o lupta si veti lupta neancetat.
Iar cand aceasta noua era in Mine iarasi va cadea,
cand tot ce-acum se naste, moare si Hido se va lumina.

Si-atunci uta-veti amandoi ca v-ati nascut a mia oara,
si nu-ti simti cum aripi noi, crescand din nou au sa va doara.
Si veti fi iarasi amandoi, identici cum ati fost si-acum
si iarasi unul va sa caza pentru un inceput de drum."

"A cata oara-i asta, Doamne?", spuse Asai ca naucit,
"a cata oara-i cand din noapte, aflu intai c-am mai trait?"
"Asai, Asai, nu-ti lasa gandul s-alunece pe cai de noapte,
a cata oara... nu mai stiu, cate-s in lume-acuma soapte?"

"De ce?", mai intreba Asai, "de ce uitam crearea firii,
de ce ne stingi ca stele-n noapte, de ce ne iei iubirii?"
"Daca ati sti ce-nseamna noaptea, de bunaseama n-ati cadea,
dar unul trebuie sa cada, fara sa vrea.

Daca din voi n-ar cadea unul, nimic nu ar evolua in veci,
caci totul e in echilibru cladit in frigul noptii reci.
Si ce nevoie-ar fi sa mearga-nainte viata daca tot
ar fi lasat sa stea in noapte, si n-ar fi foc?"

palatu-i gol, pierdut pe stanca-n noapte,
si numai eu, revin mereu ca o stafie,
din lupte care poate nu mai sunt
spre a-mi urla singuratatea stravezie.



Capitolul Sase



In sala mare se adunasera deja preotii Inaltului Consiliu. Majoritatea erau uimiti de intalnirile din ce in mai dese pe care Primul Ministru le convoca in ultimul timp.
- Unii dintre noi au si alte probleme de rezolvat in afara sedintelor, se plansese unul din preoti, iar pentru multe din ele este uneori necesar sa ne deplasam in teritoriu. Cum am mai putea face asta cata vreme, o data la doua-trei zile suntem convocati in sedinta?
- Sunteti preoti si ministrii ai Zeului, replicase Krestas, iar guvernul are sa se schimbe in curand. Consider mai mult decat necesare aceste intalniri, pentru a-mi forma o imagine clara asupra a ceea ce voi lasa urmasului meu. Cei care din diferite motive nu vor participa la majoritatea sedintelor vor fi considerati ca dand dovada de lipsa de respect si vor fi tratati ca atare.
In cursul sedintelor avusese grija sa tina sub observatie reactiile ministrilor, iar pana acum isi formase deja o parere despre implicarea fiecaruia in complot. Principalul suspect era Bartta, ministru al economiei si raspunzator de probleme religioase. Erau desigur si alti cativa preoti implicati, dar cea mai mare parte a atentiei lui Krestas se indrepta spre Bartta.
Era oarecum nelinistit, deoarece atentatul pe care il pusese la punct impotriva preotului esuase. Cel insarcinat cu uciderea acestuia fusese ucis, iar cadavrul disparuse fara urma.
"Afurisitele astea de servicii secrete, gandi Krestas, nu sunt in stare nici sa ucida o vrabie, daca le-ai oferi-o legata pe o tava!".
Apoi isi spuse ca esuarea atentatului putea insemna ca preotii aflasera deja de implicarea lui Krestas in aceasta problema, dar asta ar fi atras dupa sine o
modificare subtila a reactiilor preotilor fata de Primul Ministru, ori asa ceva nu se intamplase inca.
Sedinta de guvern era pe cale sa inceapa, cand in sala isi facu aparitia Zeul.
Un murmur de uimire umplu sala.
- Pentru ce va mira prezenta mea la o sedinta a guvernului? intreba Zull. Nu este oare guvernul meu? Nu sunt eu oare capul acestui guvern?
- Doamne, rar ne faci onoarea de a participa la sedintele noastre, spuse unul din preoti.
- Pentru ca pana acum, am fost unul si acelasi cu Primul Ministru, in ceea ce priveste relatia cu ministrii mei.
Zicand aceasta, Zull accentua ultima parte privindu-l pe Krestas pe sub sprancene.
"Stie!" gandi acesta. "Ceea ce inseamna ca uciderea ofiterului insarcinat cu asasinarea lui Bratta a fost opera Sa, indiferent daca a actionat direct sau nu!".
Isi dadea seama ca incalcase un ordin direct al zeului, chiar daca o facuse din dorinta de a-l proteja, ori asta ar fi putut insemna moartea. Isi spuse ca era oricum pregatit oricand sa moara pentru zeul sau.
Zull se apropia incet de capatul mesei unde se afla Krestas.
Se aseza apoi in locul care ii era rezervat. cand nu participa la sedinte, locul ramanea gol, pentru ca desi nu era fizic prezent, zeul era pretutindeni.
"Un nou exemplu" isi spuse Zull. "Fara sa vreau, sunt nevoit sa dau un nou exemplu. Si ce exemplu va fi!" se amuza Zull.
Linistea se asternuse in incapere.
- Va rog, spuese Zull, incepeti. Timpul este scurt si de buna seama, aveti si alte treburi mai importante.
- Doamne, lua cuvantul Krestass, ca de obicei ne bucura prezenta Voastra Augusta.
Cu totii stiau ca acest lucru nu putea sa insemne decat ca sedinta avea sa fie una tensionata.
Zull zambi si inclina usor din cap:
- ... ca de obicei ...
Schimba tonul, devenind aproape dur si spuse:
- Incepeti! Am o executie de facut mai tarziu!
Un murmur umplu incaperea. In agenda publica a zeului nu figura nici o executie. Preotii Inaltului consiliu ar fi trebuit sa stie despre asta, dar nimeni nu primse nici o informatie oficiala in aceasta directie pana acum.
- Doamne, spuse Krestass, nimanui nu i-a fost adus la cunostinta ca va fi o executie astazi!
- E ... o surpriza, Krestass, facu Zull, zambind strengareste. Stii doar cat imi doream o ... surpriza.
Schimba din nou tonul si spuse:
- Inainte de a delecta publicul, as vrea sa incepem odata sedinta aceasta.
Krestass isi reintra in atributiile de Prim-Ministru si deschise oficial lucrarile consiliului.
- In numele Zeului, declar deschise lucrarile sedintei speciale de azi, patru hanuar din al patru miilea optsutepatruzecisisaptelea an al Sfintei Domnii.
Preotii Consiliului deschisera fiecare mapa din piele cu inscriptia Sfintei Case pe care o avea in fata.
Krestass nu stia cum sa ocoleasca adevaratul motiv pentru care convocase sedinta. Nu se asteptase ca Zeul sa participe.
"Unde mi-o fi fost capul? se intreba el. Stiam ca Zeul nu doarme niciodata. Am imbatranit, iar acum, din cauza mea, nu voi apuca sa ma bucur de zilele batranetii!".
- Situatia din Anatolia devine din ce in ce mai neplacuta, incepu el.
Preotii se aratara nemultumiti:
- Situatia din Anatolia este de mult pe ordinea de zi a fiecarei sedinte. Nu cred ca acesta este motivul pentru care ati convocat aceasta sedinta in regim de urgenta, domnule Prim-Ministru. Sau poate aveti informatii noi!
Krestass nu stia cum sa raspunda. Cautase un motiv de care sa se agate, dar ii era imposibil sa continue astfel.
Ah, daca zeul nu ar fi venit! Ar fi ordonat in plen serviciilor secrete arestarea suspectilor, iar zeului i-ar fi fost adus la cunostinta ceva mai tarziu ca atentatul a esuat.
- Am sa va spun eu pentru ce a cerut in asa mare graba Primul Ministru aceasta intrunire a Consiliului, spuse Zull rupand tacerea care se lasase.
Krestass il privi stiind ca soarta ii fusese pecetluita.
- Primul Ministru si-a depasit atributiile, nesocotind un ordin direct al zeului sau. Singurul motiv pentru care inca nu a fost executat este ca, fara sa stie, mi-a oferit o surpriza. Dar sa revenim la motivul acestei sedinte extraordinare, facu Zull.
Ochii tuturor celor prezenti se indreptau acum spre Zeu.
- Cardinale Bratta, tuna Zull, esti acuzat de tradare si de sfidare a Sfintei Case. Pacatul dumitale va fi pedepsit pe masura. De asemenea, toti cei pe care i-ai dus in ispita, vor fi la randu-le pedepsiti.
Bratta cauta din priviri o cale de scapare, dar isi dadu seama ca orice incercare ar fi fost inutila. Serviciile secrete, desi invizibile, erau prezente. Se ridica in picioare si spuse:
- Am crezut in cauza Ta, Doamne cum nimeni nu a crezut, in tineretile mele. Si multa vreme am continuat sa ma amagesc gandindu-ma ca natura Voastra Celesta este de ajuns pentru a va conferi drepturile pe care le aveti, dar, si aici Bratta ridica tonul si batu in masa mare de fag, pe legea mea, nu exista fiinta mai diabolica si mai perversa decat Tine in intreg Universul.
Un alt murmur umplu incaperea. Bratta continua:
- Poate nu azi, sau maine, dar intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat, cineva se va gasi, cu siguranta, sa sfarseasca Dictatura si opresiunea si sa redea oamenilor ceea ce este de drept al lor, ceea ce Tu le-ai furat si le negi. Blestemata fie ziua in care Cerul a permis nasterea Voastra.
- Cardinale, te asigur ca acel timp va veni, cand zeul se va intoarce acasa, printre ai sai, lasand lumea curata si pregatita pentru calatoria sa infinita pe calea evolutiei, dar, spre nefericirea dumitale, acea clipa nu este acum.
- Cardinale, spuse Zull dupa o pauza in care nimeni nu indrazni sa scoata vreun sunet, spre lamurirea acestei adunari, explica tuturor cum voiai sa iti duci la bun sfarsit atentatul?
Bratta tacu, dar Zull continua:
- Poate unii dintre domniile voastre, facu Zull adresandu-se Consiliului, nu ati aflat de pumnalul din diamant de acrolit calit in focul din muntii Harai.
Dumitale, Cardinale, iti voi acorda sansa la care ai visat.
"E nebun?!! gandi Krestass. Pentru ce acest spectacol? Ar trebui sa il aresteze numaidecat si sa nu riste!".
- Stii cum se nasc legendele, domnule Prim-Ministru? intreba Zull.
- Prin exemple, raspunse tot el cateva secunde mai tarziu. Asa ca ii vom lasa Cardinalului Bratta sansa de a deveni un erou sau de a alimenta o legenda, legenda infaibilitatii zeului.
Spunand acestea, Zull isi dezbraca tunica si descheie nasturii camasii albe pana sub piept. Scoase apoi un pumnal din maneca dreapta a tunicii si i-l oferi lui Bratta.
- Loveste Cardinale, spuse el relaxandu-se. Convinge-te de ineficienta unui atac fizic asupra mea. Credeam ca am dat destule dovezi in aceasta privinta pana acum, dar poate e timpul pentru un alt exemplu.
Cardinalul era gatuit de furie. Printre dinti spuse:
- Daca nu fizic, atunci altfel, dar pana la urma cineva tot iti va veni de hac. Monstruozitatea din tine va fi distrusa intr-o zi!
Lui Krestas nu ii venea sa creada ca auzea asemenea vorbe din gura unui ... preot. Isi spuse ca ar fi trebuit sa observe mai de mult schimbarea din Bratta si se mustra in gand pentru ca nu o facuse.
Zull intinse mainile in lateral, la nivelul umerilor asteptand lovitura Cardinalului.
"Pentru ce face asta, se intreba Krestas. Pentru ce nu il omoara numaidecat si sa terminam odata cu amenintarea aceasta?".
Bratta nu mai avea nici o speranta, dar stia ca daca nu ar fi lovit, ar fi fost ucis pe loc. Asa ... Asa, ar fi avut aceeasi soarta, numai ca ar fi murit incercand.
Lua pumnalul si lovi cu sete in pieptul zeului.
Pumnalul se sfarama in mii de cristale minuscule de indata ce atinse pieptul acestuia.
Krestas privea naucit integul spectacol. Chiar daca credinta in zeul sau mergea pana la fanatism, nu putuse sa nu se intrebe pret de o clipa ce se va intampla: se va feri Zeul din calea loviturii, sau ...
Fara sa vrea, isi tinu respiratia pret de cateva clipe, rasufland apoi usurat, vazand ca pumnalul se dovedise inofensiv Zeului. Ar fi putu despica cu usurinta chiar trunchiul unui arbore de bandas si totusi se facuse farame la impactul cu corpul zeului. Se simtea dezarmat in fata acestei noi dovezi a invulnerailitatii zeului.
Intreaga asistenta era fara cuvinte. In sala domnea o liniste profunda, intrerupta doar de zgomotele ce veneau de afara.
Zull se afla in continuare cu mainile intinse la nivelul umerilor.
- Cardinale, facu el intr-un tarziu, efortul ti-a fost, dupa cum vezi, zadarnic.
Se intoarse apoi catre cei aflati in spatele sau.
- Printre voi, se afla unii care impreuna cu Bratta au complotat si au dorit ... eliberarea.
Pe fetele unora se putea citi ingrijorarea, agitatia. Ar fi vrut sa fuga, sa iasa din sala in care asistasera la groaznicul eveniment. Stiau insa ca nu le-ar fi fost permis. Serviciile secrete erau deja alertate si orice miscare ar fi fost zadarnica. Sperau insa ca zeul sa nu fi aflat de implicarea lor in complot. Si apoi, Bratta ... poate ca se grabise. Nu, cu siguranta rezultatul ar fi fost acelasi, numai sa nu o fi facut acum, nu cand nu exista nici o portita de scapare pentru ei, ceilalti.
- Martiriul, spuse Zull, creaza sfinti si eroi. Pentru cei care doresc incetarea Dictaturii Sfinte, veti deveni de buna seama eroi si amintirea va va fi elogiata ca cea a unor sfinti, dar cu ce va va servi aceasta fiind ... sau mai bine spus ... nefiind.
Cei care se simtisera direct vizati de spusele Zeului incepura sa tremure, fara sa-si dea seama ca tremuratul ii dadea de gol, daca mai era nevoie de vreo dovada impotriva lor.
Krestas isi reveni in atributiunile sale de Prim Ministru si spuse:
- Doamne, cei vinovati vor fi descoperiti si pedepsiti in cel mai scurt timp.
Riscase, dar asta era datoria serviciilor secrete.
Zull se intoarse catre el, fara a se deplasa insa din locul in care statuse cand Bratta lovise cu pumnalul din diamant.
- Nu va mai fi nevoie, domnule Prim Ministru! spuse el rece.
Krestas aproape ca paralizase. "Domnule Prim Ministru"?. Atat de formal si atat de rece, fara vreo urma de implicare personala, fara nimic uman in acel ton atat de categoric.
- Am aflat de mica dumitale incercare de dejucare a atentatului, continua Zull.
Krestas nu inraznea nici sa respire. Incerca sa spuna ceva, dar laringele nu ii mai functiona. Simti o durere cumplita la nivelul gatului si avu impresia ca ii iesise un fel de grohait, dar nu era convins ca intr-adevar vre-un sunet iesise din el. Isi asumase acest risc in momentul in care hotarase sa treaca peste ordinul Zeului de a nu se implica.
- Din fericire, ceea ce treuia sa se intample, s-a intamplat, spuse Zull mai cald, iar asta se datoreaza dibaciei viitorului Prim Ministru.
"Viitor" remarca Krestas. Ar fi putu spune "noul", ceea ca ar fi insemnat ca trecerea a fost deja realizata, ca rolul sau se terminase fara drept de apel.
In acea clipa, din umbra isi facu aparitia Zorg. Observase intregul spectacol de la distanta fara a-i fi observata prezenta.
Tanarul inainta cativa pasi, ramanand in continuare la distanta fata de locul in care se aflau ceilalti.
- Ancheta voastra, spuse Zull adresandu-se lui Krestas, nu a fost completa, domnule Prim Ministru.
"Din nou domnule prim ministru, gandi Krestas. Din nou formal".
Aproape ca nici nu sesizase acuza ascunsa din spusele zeului. Cu alte cuvinte, vechiul conducator al serviciilor secrete se dovedise a fi mai putin abil decat cel care urma sa ii ia locul, chiar daca avusese la dispozitie un intreg aparat, pe cand cel de al doilea, poate doar cativa oameni. Cum reusise?
La un semn al Zeului, Zorg inclina din cap si in aceeasi clipa din spatele perdelelor visinii se ivira ca din eter alti ofiteri ai serviciilor secrete care se indreptara spre grupul de preoti din mijlocul salii.
"Nici de aceasta nu am stiut!" remarca surprins Krestas.
Fara alte ordine, ofiterii proaspat aparuti incadrara fiecare pe cei despre care Zorg aflase ca erau implicati in tradare.
Unii dintre preoti, plecara capul si se lasara purtati fara impotrivire, pe cand altii cazura in genunchi si cerura iertare zeului. Ofiterii stiau insa ce aveau de facut si eliberara sala.
Evenimentul se petrecuse. Aveau sa se cunoasca in curand urmarile.
"Orice eveniment genereaza urmari" ii spuse odata Zeul lui Krestas, "iar urmarile sunt de cele mai multe ori dincolo de puterea de a le pastra sub control a celor ce au generat evenimentul. In general omul se supraestimeaza, crezand ca a acoperit toate posibilele urmari ale unui eveniment, ca este pregatit pentru ele. Atentia umana este insa plina de lipsuri, limitata, si tocmai unele din urmarile care i-au scapat pot duce la distrugere, la aparitia unui nou eveniment care genereaza la randu-i urmari, urmari ce nu fusesera initial luate in calcul."
"Nici chiar Tu nu poti controla in intregime evenimentul?" intrebase atunci Krestas.
"Pentru mine perioada in care urmarile evenimentuli se fac simtite este infinit mai scurta decat pentru oricare dintre voi, astfel ca importanta lor este infinit mai mica. Pentru mine, adevaratele evenimente sunt cele pe care le provoc eu insumi. Imi doresc o surpriza, un ... eveniment!".
Acum Krestas astepta urmarile.
Dupa ce zeul se retrasese in apartamentele sale, Krestas fusese intr-o continua stare de expectativa. Se astepta ca din clipa in clipa sa fie chemat in aprtamentele sfinte.
Cand intr-un final Zeul o facuse, Krestas lasa in urma orice speranta de a se mai intoarce vreodata in locuinta sa. Zeul nu aratase mila si nu avea sa o faca nici acum. Greasala trebuia pedepsita.
Intrase in apartamentele Zeului convins fiind ca era pentru ultima oara.
- Toata lumea se asteapta sa vada urmarile atentatului, spuse Zull, asa ca nu ii vom lasa prea mult timp sa astepte.
Krestas nu indrazni sa spuna ceva.
- Bratta va fi executat public, impreuna cu cei implicati care nu au cerut iertare.
Krestas stia prea bine ca nici ceilalti nu aveau sa fie crutati, dar pe masura ce timpul trecea fara ca zeul sa se pronunte cu privire la soarta acestora, Krestas incepuse sa isi puna intrebari.
Ca pentru a veni in intampinarea acestora, Zull se pronunta intr-un tarziu:
- Ceilalti vor fi dusi in desert si lasati la voia Sortii.
Urma o alta pauza, timp in care Krestas astepta sentinta zeului in ceea ce il privea pe el. De buna seama urma sa fie pronuntata una.
- De indata ce vei fi aranjat detaliile executiei vei incepe pregatirile pentru deplasarea in Moria. A sosit momentul pentru schimbarea Primului Ministru, iar ceremonia se va desfasura, ca de obicei, acolo.
"Asadar va fi o ceremonie!" gandi Krestas, uimit de decizia Zeului. Era in continuare in expectativa, pregatit sa accepte orice decizie a Zeului vis a vis de viata sa.
- Sunt convins ca vei aranja totul asa cum ai facut-o de multe ori pana acum, spuse Zull lasandu-i sa inteleaga ca intrevederea luase sfarsit.
- Asta e tot, Doamne?! intreba Krestas mirat.
- Pentru moment ... spuse Zull.
Asadar amenintarea nu trecuse. Ofta in gand si se pregati sa iasa.
- Ai gresit de doua ori, ii spuse Zull in momentul in care Primul Ministru atinse dispozitivul de manevrare a usilor.
Se simti paralizat. Nu stia daca sa isi continue drumul sau sa ramana la dispozitia Zeului. Acesta continua:
- In primul rand mi-ai negat surpriza, nesocotind un ordin direct, iar in al doilea, investigatiile dumitale s-au dovedit a fi incomplete.
Erau acuzatii, dar zeul nu pronuntase inca vreo sentinta.
- Pentru indelungatul timp in care ai fost imaginea Mea in fata lumii, prima gresala iti va fi iertata, un act de clementa, daca vrei. A doua, insa trebuie sanctionata, pentru ca vizeaza siguranta sistemului.
Krestas tacea in continuare.
- Ceremonia schimbarii Primului Ministru se va desfasura in cea mai mare graba, de indata ce va fi cu putinta. Planuisem sa aibe loc abia in quartalul urmator, dar ineficienta de care ai dat dovada, dublata de succesul tanarului Zorg, ma determina sa o grabesc.
- Prea bine, Doamne, indrazni sa ingaime Krestas asteptand urmarea.
- Iti vei trai ultimele clipe ale vietii dupa cum vei dori, spuse Zeul.
Lui Krestas aproape ca ii dadura lacrimile. Era un favor pe care Zeul nu il facuse decat in alte doua cazuri din indelungata sa domnie, cei doi fosti Prim Ministrii ramanand pentru totdeauna in istoria din arhivele sfinte.
Pleca incet capul pentru a-si ascunde emotiile.
Zull insa continua:
- Cred ca ai o executie de pus la punct, domnule Prim Ministru.
De data aceasta, apelativul i se paru lui Krestas tota diferit de cel de dimineata. "Primul Ministru" era acum un titlu care atarna destul de greu in balanta istoriei..




Capitolul Sapte



Labalon era ganditor. Tocmai aflase despre viitoarea calatorie in Moria a suitei regale cu ocazia schimbarii Primului Ministru. Misiunea care ii fusese incredintata de Zeu cerea implicarea totala in activitatea rebelilor, ori pentru acestia, viitoarea calatorie ar fi putut insemna o posibilitate de a obtine ceea ce doreau.
"Sa le spun sau nu?" se intreba Labalon. Nu ar fi vrut sa o faca, pentru ca astfel avea sentimentul ca actioneaza impotriva Domnului sau, dar in acelasi timp, daca nu ar fi spus ceea ce stia, mai devreme sau mai tarziu, rebelii ar fi aflat oricum despre calatorie, iar atunci, tacerea lui ar fi ridicat alte suspiciuni.
Dupa seria de executii publice care urmase atentatului de la palat, se asternuse o relativa liniste. In randul rebelilor fusesera diferite opinii. Unii considerau ca acum era cel mai bun moment pentru un atac asupra tiranului din cauza forfotelii de la palat, pe cand altii erau de parere ca un atac acum nu ar fi fost altceva decat o incercare sinugigasa, datorita inaspririi conditiilor de siguranta de la palat.
Ios luase hotararea de a astepta. De multe ori, acest gen de hotarare se dovedise a fi fost cel mai bun.
"Rabzi un ceas, traiesti o viata!" spusese adesea comandantul rebelilor.
Hotarise intr-un final ca cel mai bine ar fi fost sa spuna comandantului tot ce stia, iar acum astepta ca acesta sa il poata primi pentru a-i da vestile.
- Comandante tocmai am primit vesti de la unul din spionii din palat, spuse el cand Ios il primi.
- Daca vestile au vreo legatura cu atentatul, raspunse Ios, nu ma intereseaza. Am hotarat ca acest subiect nu mai merita discutat.
Labalon se apropie doi pasi de comandant si ii spuse:
- Odata cu schimbarile de dupa atentat va avea loc schimbarea Primului Ministru.
Interesul lui Ios crescu dintr-o data:
- E o supozitie, Labalon?
- E o certitudine, comandante. Peste cincisprezece zile este planuita calatoria in Moria unde va avea loc ceremonia schimbarii.
Lui Ios aceasta calatorie in Moria nu ii suna a ceva curat.
- De obicei schimbarea Primului Ministru a fost anuntata si premearsa de mare pompa, spuse el. Ce anume a detereminat schimbarea atat de rapida, de data aceasta?
- Nu stiu, Comandante, dar cu siguranta schimbarea se va produce la timpul despre care ti-am vorbit.
Ce-i drept si Labalon se intrebase de ce atata graba, dar isi spusese ca probabil din cauza atentatului. Probabil Zeul dorea ca prin schimbarea Primului Ministru sa lase de inteles ca de acum, garda este inca mai puternica decat in trecut.
- Esti cu capul in nori, observa Ios.
- Ma gandeam la cum am putea profita de aceasta schimbare, minti Labalon, incercand in acelasi timp sa afle intentiile comandantului sau.
- Vom incerca sa profitam de pe urma acestei calatorii, raspunse Ios.
Brusc realiza ca drumul spre Moria trecea prin Defileul Dracului.
"Defileul Dracului?!" se intreba Ios, surprins de revelatia pe care o avusese. Nimic nu putea inlesni mai mult un atac asupra garzilor regale.
Defileul se intindea pe o lungime de mai bine de treizeci de kilometri bahieni, ceea ce echivala cu de doua ori si jumatate circumferinta orasului sfant. Avea locuri destul de largi, dar erau si cateva trecatori foarte inguste. Aproape ca nu ii venea sa creada. Era capcana perfecta in care nici macar nu trebuise sa il atraga pe tiran. Intrase de buna voie.
Redeveni lucid si ii spuse lui Labalon:
- Aranjaza in cel mai scurt timp o intalnire cu ceilalti! Trebuie sa ne coordonam miscarile si sa ne unim fortele.
"Ceilalti" insemna comandantii altor grupari de opozitiei asemeni celei pe care o conducea Ios. Desi existau legaturi stranse intre aceste grupari, rareori cazusera de acord asupra strategiei miscarii de opozitie. Cel mai mare rol in aceasta il avusesera dintotdeauna spionii Zeului. Opozitia era necesara si trebuia intretinuta, dar nu i se permisese niciodata sa devina puternica.
Labalon stia ca intalnirea de care avea sa se ingrijasca nu va produce rezultate deosebite de cele din trecut.
Parasind incaperea, o intalni pe Zorra.
- Pari ingandurat, ii spuse femeia comandantului intrand in sala.
- Mai degraba surprins, facu acesta. Labalon mi-a adus niste vesti care ne-ar putea fi utile ... chiar foarte utile.
Zorra stepta o clipa si cum Ios nu ii dadu vreo alta informatie, continua:
- Stii bine ca sunt din fire foarte curioasa. Imi vei spune despre ce anume este vorba, sau va trebui sa il intreb eu insumi pe Labalon?
Ios vedea mental scena atacului, asa incat raspunse cu greu:
- Nu am inteles. Despre ce vorbeai?
- Nici macar nu imi acorzi atentie, facu femeia imbufnata. Te-am intrebat despre ce e vorba.
- Despre schimbarea Primului Ministru, ii raspunse Ios.
Vestea schimbarii o uimi si pe Zorra.
- Inca nu s-a anuntat nimic public, spuse ea.
- Unul din informatori l-a anuntat pe Labalon. Palatul vuieste tot.
- Atunci inseamna ca vor incepe pregatirile.
Ios privea in departare pe fereastra.
- Se pare ca nu vor fi nici un fel de pregatiri, spuse el. Schimbarea se va petrece in mai putin de douazeci de zile.
Zorra deveni la randu-i ganditoare.
- Nu ii sta in fire, spuse ea. De obicei schimbarea e premearsa de saptamani de petreceri publice.
- Si de pregatiri ale serviciilor secrete, completa Ios.
- Ce vrei sa spui? intreba tanara femeie.
- Drumul spre Moria trece prin Defileul Dracului, raspunse Ios. Timpul pana la schimbarea Primului Ministru este scurt, astfel ca serviciile secrete nu vor avea suficient timp sa acopere intreg defileul, iar asta inseamna ca putem actiona. E o capcana in care tiranul a intrat singur.
Zorra il privi pe Ios si pret de o clipa nu mai vazu in el comandantul. Isi dadu apoi imediat seama si reveni la realitate.
- Ceva nu imi place, totusi, la aceasta schimbare, spuse Ios fara a continua.
- Ceva in mod anume? intreba Zorra.
- Nu tocmai! E mai mult un presentiment.
- Atunci poate ca nu ar trebui sa ne aruncam cu capul inante, facu Zorra.
- Cu capul inainte?! intreba Ios mirat. Niciodata nu am fost adeptul actiunii de moment, pentru ca o actiune pripita poate fi fatala. Desi schimbarea Primului Ministru nu imi inspira incredere, trebuie sa recunosc ca este o oprtunitate pe care nu trebuie sa o lasam sa ne scape. Si in plus, niciodata nu m-am ghidat dupa ceea ce am simtit. Ratiunea s-a dovedit de cele mai multe ori cea mai buna arma. Intr-o miscare de rezistenta nu e loc pentru poeti. Daca vom ajunge la concluzia ca este oprtunitatea perfecta pentru un atac, atunci atacul va avea loc.
Se auzi o bataie usoara in usa si in incapere intra Labalon.
Tusi usor si apoi spuse:
- Comandante, cred ca ar fi util sa aflam noua situatie a garzilor.
- Voi avea nevoie de tine, Labalon. Vei merge sa inspectezi de la distanta palatul sfant. Trebuie sa aflam in ce masura garzile au fost schimbate si noul lor efectiv. De asemenea, incearca sa aflii daca oamenii nostrii mai sunt in pozitiile de dinainte.
- Voi pleca numaidecat! raspunse.
Zorra nu impartasea increderea pe care Ios o arata fata de Labalon, desi nu avusese pana acum motive sa se indoiasca de acesta. Intuitia feminina ii spunea in schimb sa fie circumspecta.
- Voi pleca singur? intreba Labalon, desi stia ca oricum vor fi cateva perechi de ochi care il vor supraveghea in permanenta de la distanta.
- Discretia trebuie sa fie totala! ii raspunse Ios.
- Prea bine, mai zise Labalon si parasi incaperea.
Zorra si Ios ramasera singuri.
- Nu cred ca ar trebui sa te increzi prea mult in acest Labalon, zise Zorra.
- Neancrederea ta ne-a salvat pielea de mai multe ori pana acum, ii raspunse Ios care invatase sa ia in considerare semnele de neancredere ale Zorei, dar Labalon este cu noi de doi ani si in acesti doi ani, nici macar o singura data nu mi-a dat motive de neancredere, dimpotriva, a raspuns asa cum trebuia sa raspunda la toate incercarile la care l-am supus. Si in plus, tocmai a fost “procesul”.
- Eu zic sa ai grija! Nu ii incredinta sarcini prea importante, ca de buna seama acum. Crezi ca e intelept sa ii incredintezi doar lui misiunea de a supraveghea palatul?
- Cate o data ma uimesti, Zorra, sincer! ii raspunse Ios, chiar crezi ca as lasa o asemenea sarcina doar pe umerii unui singur om? Vor fi inca o duzina de necunoscuti in piata palatului. O parte din acestia au aceeasi misiune ca si Labalon, iar o parte au misiunea de a-i supraveghea pe cei dintai. Ma crezi copil?
- Uneori chiar am impresia ca esti numai un copil! raspunse Zorra, desi stia ca aceste cuvinte aveau darul de a-l irita pe Ios. Dar nu e cazul acum.Ios era mult prea preocupat cu privire la schimbarile care se faceau acum la palat pentru a se simti atacat de cuvintele zorei. "daca monstruozitatea stie cate ceva din ceea ce se intampla la nivelul grupurilor de opozite, nu avem nici o sansa. fir-ar!".
Zorra dadu la o parte perdeaua si privi fara tinta afara. zgomotul strazii o fascinase intotdeauna. il gasea linistitor. gandurile ei se indreptau catre ceva ce stia ca nu are voie sa gandeasca. asta pentru binele luptei lor. dar cand isi piedea concentrarea pentru cateva momente, se trezea din nou dusa in acea lume ireala, in care nimeni nu auzise de Zull, in care oamenii isi duceau existenta fara regulile stricte impuse de dictatura zeului, in acea lume, in care ar fi putut iubi si ar fi putut fi iubita. "prostii", isi spunea de fiecare data,"lumea e reala, trezeste-te, fetito, altfel ai sa te trezesti intr-una din temnitele tiranului. asta in cazul in care nu te omoara pe loc, pentru a-i servi drept exemplu! ah cat il urasc! cum poate sa isi spuna zeu? mai degraba demon, nu zeu!".
Ios parca i-ar fi citit gandurile caci spuse:
- cate o data am impresia ca luptam zadarnic. maleficul din el nu poate fi invins decat prin malefic, dar daca ne-am scalda in aceeasi mocirla ca si el, ma tem ca lupta noastra ar fi zadarnica. am fi asemeni lui. "zeitatea" a murdarit totul in lumea asta, si asa destul de oropsita si bolnava. il intalnesti peste tot, prin toate ungherele lumii asteia. cred ca defapt in asta consta natura lui de zeu, pentru ca alfel se comporta ca un demon. batranii spuneau inca din antichitate, ca lumea a fost lasata prada lui Hido, vechiul nume atribuit stapanului dimensiunii garr, dar niciodata pana acum Hido nu s-a facut simtit mai puternic. desi a interzis orice alta religie in afara propriei religii, pe care o considera unica religie de inspiratie divina, e reprezentantul raului. simplul fapt ca isi spune zeu e o blasfemie.
- nu ai sa crezi, dar gandeam exact acelasi lucru! ii spuse Zorra, dar lucrul acesta nu o mai mira de mult. li se intampla foarte des sa gandeasca la fel. pana la detalii.
- de parca asta ar fi o noutate...., zambi Ios.se cunosteau dintotdeauna practic. copilarisera impreuna si inca din adolescenta hotarasera sa isi dedice existenta luptei impotriva tiranului. nu avusesera adolescenta. indelungata experienta comuna ii facuse ca uneori sa se confunde in ganduri.
"da", gandi Zorra si iarasi se pierdu in lumea viselor.
- crezi ca daca ne-am fi nascut inaintea tiranului am fi avut o viata normala? intreba ea.
- iarasi visezi? intreba Ios zambind, apoi reveni: poate, cine stie?
evita raspunsul desi stia foarte bine in ce sens pusese Zorra intrebarea. nu voia sa ii alimenteze in nici un fel visele si sperantele care in final s-ar fi dovedit a fi desatre. asta nu pentru ca i-ar fi fost indiferenta, ci pentru ca nu era timp pentru asa ceva. daca era cu ceva de acord in ceea ce-l privea pe zeu, atunci acest ceva ar fi fost neimplicarea sentimentala in relatia cu ceilalti. "in momentul in care te apropii de cineva, devii vulnerabil si iti indrepti cea mai mare cantitate de energie catre acea persoana, ori acum avem nevoie de toata energia de care dispunem. in alte timpuri.... cine stie.....".
- ai dreptate, spuse resemnata Zorra, nu e timp de visat! apoi aduga in gand "nici macar noaptea nu mai e pentru vise. ciudat cum un vis frumos se poate transforma intr-un cosmar, numai pentru ca te chinuie atunci cand te trezesti la realitate".
de multa vreme avea un vis care incepuse sa o obsedeze. la inceput isi spusese "macar in vis", dar mai tarziu incercase sa alunge visul, numai ca visul se incapatana sa o bantuie ca o fantoma a unei lumi trecute, pe care nu o cunoscuse vre-o data. la inceput nu voise sa isi recunoasca nici macar ei ca era indragostita de Ios, dar visul o facuse sa admita iubirea imposibila pe care i-o purta comandantului ei. poate ca intr-o lume fara tiranie i-ar fi impartasit iubirea, dar acum nu era timp pentru iubire. acum era timpul pentru actiune.
bataia din usa o facu sa revina la realitatea inconjuratoare.
in clipa urmatoare in camera intra unul din spionii trimis de Ios pentru a-l supraveghea pe labalon.
Ios il intreba fara cuvinte, cu un semn scurt al capului. iscoada raspunse la fel, iar Ios intelese ca labalon isi indeplinise cu succes misiunea.

"Memoria planetei este imensa. Daca ati putea-o accesa, ati fi surprinsi de ceea ce ati gasi acolo. V-ati regasi trecutul, stramosii si tot ceea ce nu vreti sa va amintiti despre voi insiva. Ati fi coplesiti intr-o singura clipa, iar in acea clipa v-ati pierde mintile! Bucurati-va ca sunteti inca orbi!"



Capitolul Opt



Portocaliul trimitea unde energetice foarte puternice, iar el le simtea efectul benefic. Inca nu se luminase complet, desi soarele rasarise de ceva vreme.
Se lasa purtat de emanatiile energetice ale portocaliului. Simtea ceva, dar nu putea spune cu exactitate ce insemna acel ceva. Era un avertisment si totusi nu era. Simtea pericolul, dar acesta era necesar. Ar fi putut oare sa il indeparteze? Avea asta legatura cu sfarsitul anuntat in urma cu secole?
Intrebari carora le cauta acum raspuns.
Spatiul isi modificase coordonatele, iar timpul incetase sa existe. Se afla intr-o dimensiune atemporala, in care nu existau decat alternative. Ceea ce istoria consemnase de-a lungul timpului, in dimensiunea aceasta era un etern prezent. Trecut, prezent si viitor in aceeasi clipa, nonexistenta.
Singuratatea incetase sa existe si fusese inlocuita de miliarde de urme energetice, contopite intr-una singura, dar din care fiecare isi putea face simtita prezenta, la cererea sa. Imparati, dictatori, tarani, generali, tradatori, sclavi erau cu totii amestecati in acel ... tot cu experientele si amintirile lor, din care el crea o plasa uriasa de paianjen, in punctele careia erau alegeri, optiuni, lectii cu privire la ce era de facut.
Plecand de la ceea ce deja exista, putea continua plasa, creand scenarii, urmand ca in cele din urma sa il aleaga pe cel mai bun pentru omenire.
Desfacu trecutul, il combina cu prezentul si incerca sa observe viitorurile posibile sub indrumarea portocaliului.
Toate aceste viitoruri convergeau catre acelasi punct, dincolo de care stia ca omenirea va fi trecut de perioada critica, intrand pe drumul autodetrminarii, punctul in care existenta sa pamanteana nu mai era necesara omenirii.
Incerca sa detalieze viziunea. Initial percepea doar franturi de vorbe, strigate, bazait de lasere, alte strigate, apoi liniste.
"Acesta va fi sfarsitul?" se intreba Zull.
O vreme vizunea paru ca se limiteaza doar la ceea ce percepuse mai inainte, dar apoi, din lumina laptoasa se nascura imagini, scene succedandu-se rapid si parca legatura, fara a auzi insa ceva. Vazu uniformele albe ale garzilor sale patate de sange si noroi, sfasiate de aschii.
Apoi din nou liniste.
"Asadar asa se va sfarsi! Voia Vocii faca-se!" spuse Zull si crezu ca viziunea s-a sfarsit.
Ceva insa nu il lasa sa revina din dimensiunea in care intrase. Era ca si cum ar fi cautat zadarnic o portita prin care trbuia sa iasa.
Vazu atunci o imagine cunoscuta: ceva care aducea cu corpul sau. Desi corpul era distorsionat, era totusi corpul lui. Apoi il vazu si pe celalalt: tanar, inca neancrezator in lumea spiritelor, in destinul sau.
Propriul corp disparea treptat, in timp ce tanarul crestea si odata cu el, omenirea intreaga.
Stia ca acest viitor era incert. Trebuia sa existe si alternativa. Chiar daca stia ce presupunea aceasta, trebuia sa o vada. Daca ar fi incercat sa se smulga viziunii, portita ramanea inchisa pana cand viziunea era consumata total.
Urma iarasi o perioada de liniste, fara viziune, apoi se dezlantui alternativa: suflete incomplete inchise intr-o dimensiune in care Hido le slutea dupa bunul sau plac, miliarde de entitati prinse in eternitatea atemporala in uitare de sine.
"Acum a inceput cu sfarsitul" isi spuse Zull. Apoi se vazu impresurat de portocaliu, parasind dimensiunea Terrei, asteptand la randul sau o eternitate in singuratate.
Succesiunea imaginilor si a sunetelor fu de aceasta data foarte violenta. Aproape ca simtea durere in intreaga sa fiinta spirituala.
"Am vazut alternativele ..." spuse el. "Care este incercarea?".
Imaginile disparura pentru a lasa loc unui fond de culoare albastru deschis. Urma o clipa de liniste, apoi se auzi un vajait ce crescu aproape instantaneu in intensitate. Se vazu stand in fata tanarului de mai inainte. In jur erau fum, cadavre, stanci cazute. Scena era una statica, de parca toate personajele care participau la alcatuirea ei se oprisera in pozitia in care fusesera surprinse.
Incerca sa recunoasca locul si isi dadu seama ca era Canionul Dracului.
Asadar aici avea sa aibe loc incercarea. De momentele acelea depindea soarta omenirii?
Dintr-o data, totul se puse in miscare. Il vazu pe Labalon cazand, in locul tanarului, apoi pe acesta apropiindu-se si ... Imaginea ingheta din nou. Se parea ca erau doua imagini suprapuse. Acestea se departara in lateral una fata de cealalta, incat Zull vedea acum doua imagini identice, acelasi moment din care urmau sa apara insa, doua viitoruri posibile.
Imaginile incepura sa se miste simultan. Intr-una din scene, tanarul scotea din haina pe care o purta, un cutit. In cealalta scena, un laser. Apoi Zull avu senzatia ca el insusi se dedubleaza, in asa fel incat simti concomitent urmarile celor doua scenarii. In acelasi timp, cutitul si fascicolul laser ii atinsera corpul. Laserul fu absorbit instantaneu de catre invelisul energetic al corpului, pe cand cutitul reusi sa zgaraie putin pielea pe umarul stang.
Desi zgaraietura era minora, Zull simti o usturime cumplita si in aceeasi clipa isi dadu seama ca pe lama cutitului se afla esenta de migdale in amestec cu praf obtinut din ceremita. Otrava se raspandi rapid in intreg organismul, iar Zull pricepu atunci ce era cu corpul diform pe care il vazuse mai inainte si stiu ca aceasta era calea de urmat.
In cealalta varianta, dupa ce caldura fu absorbita, actiunea instinctiva de aparare a organismului, il transformase pe tanarul de mai inainte intr-un simplu morman inert.
Orra isi terminase de indeplinit sarcinile ce ii reveneau ca preoteasa a lui Zull in cadrul templului si se pregatea sa se retraga in camera ei. Fusese o zi lunga, dar nu mai lunga decat celalte. Isi indeplinea indatoririle fara carteala, ba chiar cu un zel rareori intalnit.
"Am ales sa slujesc zeului meu nu pentru bogatie ci din iubire pentru el!", spusese orra in urma cu cativa ani. "Cum poti sa spui asa ceva?", o intrebase cel care isi proiectase viata alaturi de ea, "zeul tau e departe de a fi un adevarat zeu. E un tiran, un despot, un dictator care se ascunde in spatele unei religii care neaga divinitatea, unicul zeu!". "Taci!", ii raspunsese Orra, "chiar daca nu il intelegi, nu inseamna ca ai dreptul sa vorbesti asa! Il iubesc, desi nu stiu de ce, ma atrage intr-un fel cu totul inexplicabil, de parca as fi vrajita. Nu ai cum sa intelegi asta!". "Dar tu intelegi, orra?", o mai inrtrebase acesta. "Nu, dar imi este suficient ceea ce simt cand ma gandesc la el!".
Acum era o preoteasa, si desi trecuse ceva timp de cand venise la palat, era la fel de entuziasmata ca in prima zi. Trecu pe culoarul care despartea templul de camerele preotilor. Peretii de sticla ai culoarului dadeau spre una din gradinile interioare ale palatului.
Intoarse capul spre gradina si il vazu pe zeu stand sub unul din copacii care ii placeau atat de mult.
"Nimeni nu il poate intelege", gandi Orra, "Nici macar eu. Daca as trai o viata in situatia lui, m-as simti cea mai singura fiinta din univers, iar el a trait sute si sute de vieti, a vazut lumea schimbandu-se si a schimbat lumea. Cred ca singuratatea lui nu are masura. A uitat probabil cum e sa nu fii singur. Nu il iubesc cum o femeie iubeste un barbat. Nici nu as putea, pentru ca el este mai mult decat un barbat, iar eu nu sunt nici macar o femeie. Castitatea si regulile templului mi-o interzic. Il iubesc intr-un fel tainic, ii iubesc sufletul."
Apoi prividu-l cum statea in gradina isi spuse: "cred ca la vremea cand a fost om, ca si noi, a suferit mult. Se vede in ochii lui uneori. Oare a stiut in ce situatie se va gasi peste cinci mii de ani?". Gandurile i se indreptau in totalitate catre Zull si pierdu pentru moment legatura cu realitatea inconjuratoare. Se oprise langa geamul care dadea spre gradina, dar uitase complet ca se afla acolo si ca zeul ar fi putut-o vedea foarte usor daca s-ar fi uitat in directia ei. De-o data se auzi strigata:
- Orra, coboara, te rog, in gradina si alatura-mi-te pentru o vreme!
Se simti ca si cum ar fi fost brusc trezita din somn. Nu fusese intentia ei de a-l deranja pe zeu din meditatie, dar acum era prea tarziu. Vru sa spuna ceva dar isi dadu seama ca ar fi fost in zadar. Isi continua drumul pe culoar ca si cum s-ar fi indreptat spre camera ei, dar in loc sa coteasca stanga, cum facea de obicei, coti dreapta si ajunse la liftul care asigura accesul in gradina interioara. Intra in lift si apasa butonul pentru coborare.
In scurta vreme ajunse in gradina si se indrepta spre locul in care se afla Zull.
- Nu am vrut sa te deranjez, Doamne, zise ea cand ajunse langa el.
- Nu m-ai deranjat, orra, ii raspunse cald Zull. Voiam oricum sa trimit dupa tine mai tarziu.
Orra ramanea tacuta in fata zeului.
- Orra, se apropie sfarsitul!, ii mai spuse el.
- Ce sfarsit, Doamne? se sperie Orra.
- Sfarsitul meu si al tiraniei!
- Dar tu esti vesnic, Doamne, ii raspunse Orra. Nimeni nu te poate distruge.
- Si totusi sfarsitul e aproape orra. Am vazut asta. Misiunea mea pe pamant se apropie de sfarsit.
- Desigur ca tu vezi asta, Doamne, in alti termeni decat ar fi in stare oricare dintre noi. Pentru tine o suta de ani inseamna o clipa din viata noastra.
- Nu, Orra, nu va trece mult si voi parasi dimensiunea pamantului ... pentru totdeauna....
- Pentru asta ai vrut sa ma chemi?, intreba Orra.
- Da, raspunse Zull. Voi face calatoria spre Moria, iar dupa aceasta calatorie, nimic nu va mai fi la fel. Voi avea nevoie de tine.
- Dar, Doamne, eu sunt tot timpul in slujba ta, ii raspunse Orra.
- Ai sa vezi, ii mai spuse Zull. Maine am sa plec spre Moria, iar peste patru zile ma voi intoarce.
- Asa de repede?, intreba Orra, caci de obicei schimbarea Primului Ministru dura cateva zile. Si mai e si drumul de sase zile pana acolo.
- Nu voi ajunge in Moria, ii spuse Zull zambind cald. Va avea loc un atentat.
Orra facu ochii mari.
- Cu siguranta serviciile tale secrete il vor putea inlatura la timp. Ei cunosc totul, incerca sa spuna Orra.
- Nu stie nimeni despre atentat. Cel putin nimeni in afara celor care il planuiesc si a mea, ii mai spuse Zull si zambi din nou.
- Daca stii despre atentat, ajunge sa spui serviciilor secrete despre posibila lui aparitie si totul va fi bine, insista Orra si se simti usurata.
- Nu, Orra, nu am sa le spun si nu ai sa spui nici tu nimanui nimic. Acest atentat trebuie sa aibe loc. Fara el, omenirea ar avea de suferit.
- Nu inteleg nimic din ceea ce spui...., isi exprima Orra buimaceala.
- Nici nu ai putea.... , ii raspunse Zull si in aceeasi clipa ii paru rau ca ii scapase gandul de mai inainte.
Orra se multumi, ca de obicei, sa nu insiste asupra lucrurilor pe care nu le intelegea.
- Pana la moarte, Doamne!, ii raspunse ea sincer.
- In viata aceasta nu voi cunoaste moartea. Trecerea mea in lumea Arrei se va face altfel, se confesa Zull.
Orra iarasi nu intelegea si stia ca ceea ce spusese zeul nu fusese pentru urechile ei, ci mai mult o marturisire a zeului catre el insusi.
"Acum cateva minute ma aflam pe culoar intrebandu-ma cat de singur se poate simti, iar acum ma aflu aici cu El si stiu ca nu vom mai petrece mult timp impreuna. E ciudat. Totul e ciudat."
Ii veni sa planga, dar nu stia care era motivul.
Zull simti trairea Orrei si ii spuse:
- Nu trebuie sa te intristezi, Orra, nimic nu e permanent, nici chiar eu.
Orra incerca sa se adune si ii raspunse:
- Stiu Doamne, dar gandul ma sperie.
- Pe mine ma speria gandul a inca cinci mii de ani pe Pamant, ii spuse Zull. Imi e dor de casa. Maine voi pleca spre Moria. Maine va fi inceputul sfarsitului.
- Iarasi ma intristezi, Doamne, zise Orra.
- Vino acum, trebuie sa mergem, ii zise Zull si plecara impreuna spre ascensorul cu care coborase femeia. Te voi conduce pana la camera ta.






Capitolul Noua



- Iti pierzi mintile, ii raspunse Ios dur. acum nu vorbesti tu, Zorra alaturi de care am hotarat sa luptam pentru binele poporului. acum esti o alta Zorra. poate ca ar fi mai bine sa stai o vreme departe de toate astea. se pare ca te-au ajuns!
- cuuum???, il intreba Zorra indignata, vrei sa ma inlaturi dupa ce am trecut prin atatea?
- nu vreau, dar s-ar putea sa fiu nevoit!
Zorra era furioasa. ochii ii scanteiau foarte puternic si aratau acum dispretul pe care il avea in aceste momente fata de Ios.
- nevoit? urla Zorra, nevoit de ce?
- nu de ce, ci de cine!!! de tine Zorra. sunt comandant iar rolul meu este printre altele acela de a ma asigura ca avem intotdeauna oamenii cei mai pregatiti pentru ceea ce avem de facut. ori revii cu picioarele pe pamant, ori continui sa traiesti in lumea ta, cum faci acum si atunci nu imi lasi de ales.
Zorra incerca sa spuna ceva, dar furia o inneca. iesi din camera furioasa si tranti usa dupa ea. la scurt timp intra in camera labalon. Avea vesti:
- Tocmai am aflat noutati care s-ar putea sa te intereseze, ii spuse el lui Ios.
- ce fel de noutati, labalon, bune sau rele?, intreba Ios convins fiind ca nimic nu putea fi bun in zilele acestea.
- bune , ii raspunse labalon.
vru sa isi continuie vorba, dar Ios il opri mirat:
- ce poate fi bun? m-as mira sa-mi spui ceva care intr-adevar sa fie de bine. uimeste-ma!
Labalon ii povesti despre esenta de migdale si planul atentatului.
- Chiar crezi ca amestecul de migdale si praf de ceremita se va dovedi otravitor? intreba Ios.
Labalon primise prin filiera de spioni amestecul impreuna cu ordinul Zeului de a-l oferi tanarului comandant. "Amestecul este singura otrava la care tiranul este vulnerabil!" fusese mesajul care trebuia sa insoteasca "darul".
Ios zambi si spuse:
- Orice altceva s-a dovedit ineficient. Daca si acesta se va dovedi la fel, cel putin ceilalti il vor exclude. Cum nu avem o alta solutie, trebuie sa incercam orice.
"Ceilalti" observa Labalon. "Nu ia in calcul un viitor atac pe care sa il conduca. A renuntat la speranta de a supravietui acestui atac!".
- Anunta vestea Consiliului, ii ordona Ios lui Labalon. Pregatirile vor incepe numaidecat. Daca informatia este solida, nu avem timp de pierdut.
Labalon saluta scurt si iesi.
Zorra reintra in camera.
- E adevarat? intreba ea cuprinsa de aceeasi emotie pe care o incercase si Ios la aflarea vestii. Ii trecuse complet supararea de mai inainte.
- Cat stii tu, atat stiu si eu, ii raspunse Ios, aproape la fel de rece cum ii vorbise in urma cu ceva timp. Totusi, nu putem ignora posibilitatea ca stirea sa fie adevarata.
Zorra era prea entuziasmata insa, pentru a se lasa doborata de atitudinea aproape glaciala a comandantului ei. Continua:
- Pierdusem orice speranta de a mai ajunge la el si acum vine el la noi ... si in plus, otrava … nu trebuie sa ratam aceasta oportunitate.
- Linisteste-te Zorra, ii spuse Ios, inca nu avem confirmarea; si chiar si asa, va trebui sa fim foarte precauti.
- niciodata nu poti fi entuziasmat de ceva, nu? il intreba aroganta Zorra. esti mult prea rece pentru a te lasa prada unei emotii. sau cel putin asa vrei sa pari. ma intreb uneori daca nu m-am inselat in ceea ce te priveste.
- cineva trebuie sa isi pastreze sangele rece in orice conditii, iar acel cineva sunt eu. daca nu as fi facut-o, am fi fost demult in temnitele palatului sau atarnand in vre-o piata publica plini de ciori deja satule de atatea cadavre in descompunere.
- te-ai bucurat vre-o data de ceva in viata ta? il mai intreba Zorra, desi stia prea bine raspunsul.
- demult! eram numai un copil insa. viata asta nu este pentru bucurii ci un taram al pieirii.
- si atunci pentru ce lupti daca nu crezi in existenta bucuriei? pentru ce sa inlocuiesti un sistem al tristetii cu un alt sistem al tristetii?
- nu cred ca este momentul sau modul cel mai adecvat de a aborda aceasta problema acum, ii raspunse Ios.
- esti morbid uneori, stiau asta? il mai intreba Zorra, si iti dai si altora din morbiditatea ta. ii atinge fara sa bage de seama.
- Zorra, pentru ce vrei sa ne certam? nu sunt oare suficienti inamici in afara nostra? pentru ce vrei sa fim inamici unul altuia?
intrebarea fusese sincera, desi stia motivul . era mereu acelasi.
- eu vreau sa ne certam?, intreba aceasta foarte mirata, tu ai fost cel care a ridicat securea razboiului acum cateva ceasuri si acum ma intrebi pentru ce vreau sa ne certam??? atitudinea ta a avut darul de a alunga din mine orice urma de buna dispozitie pe care o aveam. cand am intrat mai inainte in camera eram aproape euforica, dar m-ai adus iarasi in faza de nervi. eu sunt de vina? eu ma cert? cate o data chiar nu te cunosc deloc. cred ca nimeni nu te cunoaste! nici chiar tu!
- nu este timpul pentru bucurii inca! ii raspunse apatic Ios.
- te rog!, zise Zorra, daca ar fi dupa tine, niciodata nu e timpul pentru nimic. vom ajunge sa dam coltul din lumea asta si ne vom da seama ca nu am trait deloc viata. dupa tine, nu e timp nici pentru asta nu?
atacul zorrei il surprinse pe Ios.
- Zorra, vru el sa spuna ceva, dar femeia i-o lua inainte:
- m-am saturat pana peste cap de teoriile tale "profunde" care nu se deosebesc cu nimic de ideile propagate de tiran. poate nu iti dai seama, dar uneori am impresia ca lupti pentru a-i lua locul. te-ai potrivi de minune in locul sau.
- nu am sa iau in considerare ceea ce ai spus mai inainte, zise Ios, si am sa pun totul pe seama supararii tale.
- suparare, pentru ce as fi suparata? pentru ca esti un las?
- nu inteleg, raspunse Ios desi avea impresia ca stia deja unde vroia sa ajunga Zorra. mai incercase pana acum de cateva ori, dar de fiecare data se oprise in pragul usii. avea sa mearga pana la capat acum? daca da, eliberarea i-ar fi prins bine.
- sigur ca nu intelegi, sau te prefaci ca nu intelegi! esti un las pentru ca te ascunzi in spatele mastii de mare comandant, vesnic preocupat de interese care justifica sacrificii marete, atat din partea altora cat si din partea ta. esti un las pentru ca te temi sa traiesti si te ascuzi in spatele pretextului oferit de grija perpetua de a nu gresi ca si comandant. esti un las pentru ca fabrici argumente care sa nu lase nici o sansa vietii. ceea ce e mai rau e ca nu esti singurul care sufera din cauza lasitatii tale! si mai esti un las si pentru ca ....
venise momentul. avea sa o spuna? avea sa isi goleasca sufletul complet sau avea sa renunte ca si pana acum. ochii lui Ios se marira si astepta continuarea.
- pentru ce Zorra? intreba el calm.
... pentru ca te temi sa iubesti ...!
raspunsul fusese dat de o alta Zorra fata de cea care tunase si fulgerase mai inainte, era o Zorra obosita, aproape daramata.
- chiar crezi asta? intreba Ios foarte calm la randul lui. cearta trecuse.
- nu stiu, raspunse Zorra, uneori asa cred! intre noi sunt cuvinte nespuse, cuvinte care...
nu apuca sa isi termine ideea pentru ca Ios o intrerupse brusc:
- avem nevoie de cuvinte?
- poate ca da ..., uneori, ... poate ca da!
Ios isi spuse ca poate nu era momentul, dar altceva nu gasi de spus, decat :

cuvintele raman cuvinte,
si nu s-ar cuveni nicicand,
cuvintele nespuse prin cuvinte,
sa-ntunece o inima, un gand ...

erau versuri din poezia populara, demult interzisa de legea artelor. Zorra o cunostea la randu-i, si gasi de cuviinta sa raspunda printr-o alta strofa a aceleiasi poezii:
si totusi prin cuvant
se hotaraste-a lumii soarta,
cuvinte au deschis ori zavorat
a sufletului poarta!

poezia continua :

ne pierdem in cuvinte,
ce inainte de-a fi spuse mor,
ne pierdem in ganduri,
ce-n suflete dor.

in camera se asternuse linistea. Zorra plangea incet, iar Ios era pentru prima data de foarte multa vreme tacut, visator.
"cum ar fi fost daca...?", apoi isi alunga iute starea de visare si redeveni cel de dinainte:
- hai Zorra, trebuie sa mergem sa discutam in consiliu ce avem de facut!
- Te urasc, ii spuse usor Zorra, acum mai mult ca oricand....!
- stiu, ii raspunse Ios, mi-am asumat acest risc. acum revino-ti, avem treaba! timpul e scurt si trece iute. chiar nu avem timp de vise.
Zorra nu ii raspunse. se ridica doar anevoie de pe scaunul pe care statuse asezata si se feri cand Ios vru sa o apuce de mana, in drumul ei inspre usa. se intoarse incet inspre el si ii spuse:
- Nu vei sti niciodata ce inseamna sa iubesti!





Capitolul Zece



Inca inainte de primele ore ale diminetii rebelii se comasasera de o parte si de alta a raului care strabatea defileul, in zona pasului Kernel. Se stransesera in jur de opt sute, dar locul stramt le conferea destul avantaj. Nimeni nu se gandea la propria existetna.
Reusita atacului era mai presus de oricate existente marunte.
Se luminase de cateva ore. Un sunet ce imita cocosul de munte se auzi in mod repetat,la intervale foarte scurte. Convoiul imperial intrase in defileu.
Avea sa mai treaca inca aproximativ o ora pana cand primii oameni din convoi isi vor fi facut apariatia la intrarea in pas. Acestia erau cei care aveau misiunea de a deschide drumul si de a se asigura ca nu exista primejdii.
Cerul se arata mohorat si statea sa ploua. Intreaga atmosfra respira tristete.
Carul regal era incadrat de garzile personale ale zeului. In spatele carului regal se aflau actualul si viitorul Prim Ministru. Mergeau pas la pas, fara a scoate insa vreun sunet. Desi mergeau unul langa altul de mai bine de trei ceasuri, nu schimbasera pana acum nici macar doua vorbe.
Zull privi pe fereastra carului regal si vazu muntii: cenusii, cu varfurile infipte intr-un cer negricIos care anunta ... furtuna.
"Furtuna!" gandi Zull amuzat.
Vazuse scena atentatului in detaliu. Stia ca in numai cateva zeci de minute totul se va fi petrecut. Avangarda convoiului intrase deja in defileu, asa ca nu mai era mult pana la acel moment.
"Inca un metru si apoi inca unul si inca unul ..." gandi el. "Cu fiecare metru castigat misiunea mea se apropie de sfarsit!".
De-o data, un sunet violent il trezi din gandurile de mai inainte.
"A inceput?" se intreba el surprins. "E inca prea devreme. Viziunea mi-a aratat atacul in defileu, dar pana cand carul va ajunge acolo, mai e!".
Incepuse sa ploua marunt, iar ropotul amplificat al ploii pe acoperisul carului regal ii paruse lui Zull sunet de obiecte masive lovind carul.
Se dumiri imediat si constata ca sentimentul de mai inainte avusese darul de a-l face sa intre in alerta.
"O surpriza ..." isi spuse el si apoi se gandi la sentimentele pe care le incercase.
S-ar fi putut spune ca fusese speriat. Pentru o fractiune de secunda reactionase inconstient, cautand solutii ... solutii pentru a iesi din impas. Desi atacul trebuia sa aibe loc, cu tot ceea ce decurgea din el, instinctul de aparare se dovedise a fi mai puternic decat vointa.
"Va trebui sa imi controlez instinctul cand va sosi momentul!" isi spuse Zull. "Otrava trebuie sa intre in corpul acesta pentru a termina ceea ce trebuie terminat si a incepe lumea noua!".
Zgomotul se inteti, semn ca incepuse sa ploua de-a binelea.
Ios parea ca nu e afectat in mod direct de ploaia care cadea ca un brici. Dimpotriva, o gasea cum nu se putea mai binevenita, caci facea ca defileul sa fie foarte alunecos. Cand se va fi ajuns la lupta directa, acest lucru avea sa fie un imens avantaj.
Un alt sunet de cocos se auzi, dar mult mai aproape.
Atat Ios cat si Labalon intoarsera capul spre dreapta, in josul muntelui, spre intrarea in trecatoare. Avangarda convoiului isi facuse aparitia.
Ios duse mainile la gura si imita sunetul unei ciocarlii. Era semnul ca nimeni sa nu se miste. Incepea asteptarea carului regal. Curand acesta avea sa isi faca si el aparitia, iar atunci ...
Ploaia isi reduse din intensitate, dar continua sa cada. Carul regal intra in stramtoare.
"Inca putin" gandi Ios, iar cand carul ajunse in pozitia dinainte stabilita, Ios imita sunetul uliului pasaresc si se dezlantui infernul.
De pe versantii muntilor ce strajuiau defileul incepura sa cada stanci. Acestea antrenau in caderea lor alte stanci si trunchiuri de copaci, smulgandu-i din radacini sau rupandu-i pur si simplu. Lasere incepura sa bazaie trimitind fascicolele luminoase in diferite directii, fara a avea vreo tinta.
Apoi se asternu linistea.
Vazduhul defileului era plin de frunzis ce se asternea peste cadavrele celor ucisi asemenea unei ninsori verzi. Continua sa ploua, dar nimanui nu parea ca ii mai pasa de asta. O parte din cei care supravietuisera atacului se retrasese in padure pentru a pregati o contraofensiva, in vreme ce cealalta parte ramasese langa car pentru a asigura protectia zeului. Tanarul viitor Prim Ministru fusese ucis. Krestas, desi ranit, impartea ordine in stanga si in dreapta.
Zull il privea si pentru o clipa revazu in el tanarul energic care fusese odata. Reveni apoi instantaneu la realitatea atacului. In aceasi clipa se auzi un chiot si de pe versantii muntilor incepura sa curga rebelii. Automat, garzile se stransera in jurul zeului lor.
Acesta privea intregul spectacol cu un calm naucitor. Soldatii pusera aceasta pe seama infaibilitatii zeului, iar acest lucru le dadu oarecum curaj.
Alte lasere incepura sa zbarnaie si valea se umplu de urlete, fum si miros de carne arsa. Armata retrasa in padure cazu in spatele rebelilor, prinzandu-i pe acestia ca intr-un cleste. Nici unul nu avea sa scape. Numarul lor se micsora pe masura ce timpul trecea, ca si cel al garzilor din fata carului regal, de altfel.
Ios se afla la numai cativa pasi in fata lui Zull, iar langa el se afla Labalon.
"Cu bine, Labalon" spuse Zull mai mult pentru sine. "Ne vom revedea in Arra curand!".
Labalon zarise arma indreptata spre Ios si se grabi sa il acopere pe acesta, preluand fascicolul ucigas. Mai avu timp doar pentru a arunca o ultima privire zelui inainte de a muri.
Ios scoase din haina cutitul si lovi cu putere in pieptul zeului. Cutitul se sfarama asemeni celui din diamant al lui Bratta, dar reusise sa strapunga pielea zeului.
In clipa urmatoare simti o lovitura foarte puternica in zona cefei si isi pierdu constiinta. Era ultimul dintre rebelii ce participasera la atac.
Camasa zeului incepu sa se inrosasca incet. Otrava intrase in organismul acestuia.
"S-a petrecut!" isi spuse Zull inainte de a observa surprinderea pe chipul celor prezenti.
- Esti bine, Doamne? intreba Krestass vizibil socat de sangele care inrosise camasa alba a zeului.
- Nu-ti face griji pentru mine, Krestass. Ceea ce trebuia sa se intample, s-a intamplat. Adunati mortii si ingrijiti ranitii!




Capitolul Unsprezece




Zorra se afla inca in camera in care Ios poruncise sa fie tinuta pana cand se va sti ce s-a intamplat in urma atentatului. garzile plecasera, dar ea inca nu isi putea reveni. statea pur si simplu asezata. nu se putea citi nici un fel de traire pe figura ei. Privirea ii era indreptata undeva departe, dincolo de peretii camerei, dincolo de zidurile cetatii, dincolo de palatul sfant si de monstruozitatea care inca o data se dovedise a fi indestructibila.
ar fi vrut sa planga. isi dorea sa planga, dar nu putea.
intreaga planeta disparuse. pana si ea.
"Ios a murit ...", gandi Zorra intr-un final. "a murit ...", repeta ea, incapabila sa isi continuie gandul. de-o data simti ura crescand in ea.
- de ce nu m-ai lasat sa mor si eu cu tine?????, urla Zorra deznadajduita. apoi continua, ca si cand Ios ar fi fost in fata ei:
- ai crezut ca ma protejezi? impotriva a ce ai vrut sa ma protejezi: impotriva tiraniei careia acum i s-a adaugat povara singuratatii?
incepuse sa planga.
- as fi murit de mii de ori mai bucuroasa alaturi de tine, decat sa traiesc fara tine ... te urasc!!!!!
ultimul strigat ii sfasie pieptul si izbugni intr-un hohot de plans care ii zgudi corpul cu putere.
planse apoi o vreme, lasand aerul rece al serii sa intre in camera prin fereastra deschisa, aducand cu sine frunze si adieri saline. se gandea la tot ceea ce vrusesera sa faca in vremurile de demult, la visele lor, care acum erau pentru totdeauna naruite. ce ar mai avea in lumea asta de facut? apoi isi spuse ca Ios ar dojeni-o daca ar auzi cum gandeste.
"fruntea sus", i-ar fi spus el, "nu luptam pentru vreunul din noi, ci luptam pentru copii de azi si de maine". il cunostea dintotdeauna, dar de acum va trebui sa traiasca fara el. singuratatea o impresura si o sufoca.
aerul rece ii facu bine si o aduse cat de cat cu picioarele pe pamant.

**********

Ios inca nu intelegea ce se intamplase. Totul se petrecuse atat de repede, incat pierduse efectiv firul lucrurilor. Il vedea inca pe Labalon plonjand in fata sa si oprind astfel fascicolul ucigas ce ii era adresat. Isi aminti apoi ca reusise sa introduca putin din esenta de migdale in venele tiranului. Apoi nimic. Doar intuneric. Acum era inconjurat tot de intuneric.
"Am murit?", se intrebase el cand isi revenise in simtire. Apoi incercase sa rememoreze ultimele clipe de care isi amintea. uitase cu desavarsire de atentat. Apoi, incet-incet, amintirile incepura sa ii revina. pana la un punct, insa. Amintirile se estompau brusc la momentul in care introdusese otrava in corpul lui Zull.
"A murit tiranul?", se mai intrebase apoi Ios, si gandul ii dadu un sentiment de nespusa bucurie, facandu-l sa uite de intunericul din jurul sau.
Apoi, cand incercase sa se miste si constata ca era legat de banca umeda din lemn, intelese ca atentatul esuase, ca tiranul era inca in viata. Bucuria de mai inainte se transformase atunci brusc in ura impotriva sortii.
"Incredibil", gandi Ios, "pana si esenta de migdale s-a dovedit ineficienta. Am ratat poate ultima ocazie de a-l ucide. Merit sa mor!".
Apoi isi dadu seama ca era inca in viata, ca era defapt un prizonier.
"Pentru ce nu m-a omorat?", se intreba el, stiind ca niciodata pana atunci nu se auzise ca vreunul din rasculati sa fie luat prizonier. Toti fusesera transformati in exemple pentru ceilalti. Exemple prin moarte.
"Poate ca vrea sa organizeze o executie publica", isi spuse apoi, dar nu se temea de moarte. Gandul ca esuase il facea sa fie furIos pe el insusi. Merita sa fie dat drept exemplu.
Se si vedea in piata sfanta, pe un esafod, cu calaii abia asteptand sa ii smulga incetisor carnea, ingrozind publicul.
"Cine va mai gresi, ca mine sa pateasca!", se auzea el strigand multimii.
Urma sa fie martirizat.
Intunericul din celula, faptul ca era legat fedeles si nu se putea misca, zgomotul ritmic al unor picaturi care cadeau de undeva din tavanul celulei in baltoaca de dedesubt, apa al carei miros infect ii umpluse plamanii, toate acestea il faceau sa nu se simta deloc in siguranta.
"Sunt oare singur in celula asta?", se intreba el.
Incerca sa spuna ceva, dar nu obtinu decat un sunet nearticulat si in clipa urmatoare scoase un urlet de durere. Gatul ii ardea.
"Ce mi-au facut oare?", se gandi el, apoi isi spuse: "nu conteaza, oricum sunt pierdut. Nu am sa le dau satisfactia de a ma vedea ingenunchiat!".
Era inutil sa isi concentreze privirea, oricum nu ar fi vazut nimic in intunericul celulei. De-o data un gand ii incolti in minte: "e oare intuneric, sau mi-au scos ochii? Sa fie asta cauza pentru care nu vad nimic altceva decat intuneric?". Isi simtea totusi ochii, atat cat putea sa simta ceva in afara usturimii ingrozitoare a gatului si a caldurii care ii ardea fata, asa ca renunta repede la ultimul gand. Incerca sa isi concentreze atentia asupra auzului pentru a putea determina daca era singur in acea incapere sau nu. Indelungile exercitii de concentrare a atentiei pe care le facuse de-a lungul timpului il ajutara acum sa descopere ca era intr-o camera nu foarte mare, undeva sub nivelul solului, dar nu reusi sa isi dea seama daca era singur cu adevarat sau mai era cineva in camera. Cineva care pastra o liniste de mormant.
Nu avu insa prea mult timp pentru a-si pune intrebari, caci in clipa urmatoare, auzi un zgomot, undeva la acelasi nivel cu incaperea, dar ceva mai departe. Atentia i se incorda la maxim: zgomot de pasi lenti care se apropiau. "Probabil persoana e batrana si cantareste o tona", isi spuse Ios judecand dupa faptul ca pasii erau mai mult tarsiti pe podeaua care din cand in cand tremura sub greutatea respectivului. Vibratiile cresteau in intensitate, iar zgomotul devenea din ce in ce mai clar. "cara ceva", isi spuse Ios, "sau mai bine zis trage ceva dupa el...".
Pasii incetara. individul se oprise undeva in apropierea celulei si judecand dupa directia din care venea zgomotul, Ios banui ca acolo trebuie sa se afle usa celulei.
Intr-adevar, din directia aceea se auzi un zgomot de metal scrasnind pe metal si usa celulei se deschise. Nu era foarte multa lumina afara, dar Ios reusi sa deosebeasca in cadrul usii o silueta. Omul era mai degraba slabut decat foarte solid, dar intr-adevar, cara ceva. Nu putu sa isi dea seama ce.
Omul intra in celula si se apropie de el.
Ios vru sa ii spuna ceva, dar simti din nou focul care ii mistuia coardele vocale si din nou fu nevoit sa urle de durere.
- Nu are rost sa incerci sa vorbesti, ii spuse omul pe un ton calm si impartial. Ti s-a administrat o substanta tocmai pentru a asigura linistea. Efectul va mai dura trei-patru ceasuri, dupa care, depinde de tine daca vei fi supus aceluiasi tratament sau nu.
Omul trase inauntrul celulei obiectul pe care il carase dupa el. Ios recunoscu un sarcofag.
"Probabil isi inchipuie ca or sa ma sperie", isi spuse el, "si ca o sa vorbesc, tradandu-mi prietenii ramasi in viata. Ei bine, se insala, eu deja am murit!"
- Nu e pentru tine, spuse omul parca ghicind gandul lui Ios. Tu inca mai ai de asteptat pana sa scapi de aici.
Omul mai facu doi pasi si continua:
- E pentru fericitul care a avut nesimtirea de a crapa inainte de a stoarce de la el tot ceea ce aveam nevoie, privand astfel publicul de un spectacol pe cinste.
"Deci mai era cineva in celula!", isi spuse Ios. "Si probabil de la el venea mirosul asta infect. Curand am sa ii urmez. Sper ca nu a spus prea multe!".
Ios incerca sa isi intoarca privirea, urmarindu-l pe intrus, dar ii era imposibil sa isi miste capul.
Omul continua adresandu-se lui Ios:
- Trebuie ca esti ceva om important, cata vreme esti singurul care a fost adus in viata din defileu.
Se auzi un zgomot surd. Cadavrul fusese rasturnat si pus in sarcofag. Omul cel slab isi trase o clipa sufletul iar apoi continua:
- Zeul insusi a spus ca vrea sa iti vorbeasca. Tare nesabuit mai trebuie sa fi fost. Am auzit ca ai incercat sa il ucizi.
Apoi pufni si spuse:
- De parca nu ar fi fost si altii inaintea ta.... si apoi, cu ce sa il ucizi, cu esenta de migdale??? Chiar daca e interzisa, nu inseamna ca e letala!
Prinse bine de franghia cu care fusese legat sarcofagul si iesi din incapere inchizand dupa sine usa grea. Alt zgomot de metal pe metal, si pasii care de data asta se departau.
Iarasi intuneric.
Gandul ii zbura dintr-o data la Zorra. Resimti o durere aproape fizica. Probabil ca Zorra il credea mort. Nu era departe de adevar, dar inca nu murise. Inca mai respira.
"Am sa mor in curand", gandi Ios, "si inca nu i-am spus cat de mult o iubesc! Ce ciudata e viata asta: as fi putut sa i-o spun de atatea mii de ori pana acum, dar de fiecare data am considerat ca nu e momentul, ca nu ar fi cel mai bun lucru de facut, iar acum cand stiu ca peste cateva ceasuri voi muri as da orice doar sa o mai vad o data si sa apuc sa-i spun ca o iubesc inainte de a muri. Tare ciudat...".
Simti ceva urcand incet pe piciorul sau drept. Din cauza starii de incertitudine pe care i-o genera intunericul si clipocitul cauzat de eterna picatura ce lovea podeaua, Ios nu era in stare sa isi dea seama despre ce era vorba. Ar fi putut fi o furnica, la fel de bine cum ar fi putut fi un sarpe. Simturile sale erau ascutite la maxim si de aceea tot ceea ce simtea era amplificat pana dincolo de cotele obijnuitului.
Senzatia se propaga din ce in ce mai sus pe piciorul sau si la un moment dat trecu de zona bazinului si incepu urcusul pe piept. Lui Ios ii era clar ca nu era o furnica. Nu putea sa isi dea seama despre ce animal era vorba, dar banui ca era un sobolan iesit din vreuna din gaurile zidurilor celulei. Cum isi pierdusera ceea ce le fusese sursa de hrana timp de cateva zile, sobolanii erau in cautarea alteia.
Animalul ajunsese deja la nivelul umerilor, iar acum Ios ii putea simti putoarea si miscarea de adulmecare a mustatilor. Ii simtea ghearele mici, dar ascutite, bine infipte in carnea lui.
De-o data, animalul musca cu sete din partea dreapta a gatului lui Ios. Sangele tasni violent in afara.
Urletul de groaza si durere al lui Ios avu darul de a speria animalul care isi abandona indata noua sursa de hrana, dar Ios stia ca sobolanul se va intoarce mai tarziu, si mai mult ca sigur ca nu se va intoarce singur. Alti sobolani simtisera mirosul de sange si cu siguranta aveau sa vina in cercetare.
Rana il ustura mai mult decat il durea. Era ca o nota ce se incadra perfect in simfonia durerii generale pe care o simtea.
"Am sa mor ca un sobolan, mancat de sobolani", gandi Ios, incercand sa simta alte eventuale incercari de atac ale agresorilor imblaniti. Nu ar fi putut sa ii impiedice cu absolut nimic sa ii manance picioarele sau mainile, caci nu avea nici un mijloc de aparare.
Era legat fedeles.
In intunericul celulei Ios auzi forfota. Animalele se miscau pretutindeni in jurul sau. Curand aveau sa se infrupte din el. Nu dura mult si primul sobolan musca dintr-unul din degetele piciorului stang. Apoi altii. si altii. Piciorul stang deveni in scurt timp izvor de sange, carne sfasiata si durere acerba. Tipetele din ce in ce mai disperate ale lui Ios se topira dintr-o data intr-un lesin.

"oare este cu adevarat tiranul care se arata? asa a fost dintotdeauna, sau dincolo de lipsa totala a compasiunii si vreunui sentiment uman sunt ascunse adanc trairi din cele mai puternice?"
(fragment din cugetarile Zorrei)




Capitolul Doisprezece



Dimineata se arata innorata. Aerul era plin de microorganisme invizibile ochiului liber, care misunau pretutindeni. Le urmari o vreme, apoi isi spuse ca a venit timpul pentru purificarea energetica. Inainte, insa, voia sa respire din aerul rece al diminetii. Se ridica si merse la fereastra. Privi in zare cu ochii de muritor si se gandi ca pentru cineva care nu putea sa vada dincolo de aprente, acest spectacol al diminetii ar fi parut de buna seama mult mai putin atragator.
"E totusi frumos!", isi spuse Zull.
Brusc avu o senzatie de "deja vue".
"Deja-vue?!!!", se mira el. "Nu am mai avut senzatii din astea de dinainte de razboiul atomic ... ce inseamna oare asta?".
In clipa urmatoare realiza, insa, ca nu era un "deja vue" clasic, ci doar una din amintirile trecutului, trezita de senzatia provocata de aerul rece.
"... si era si ea ...", apoi zambi.
"Ea"... Nu se mai gandise la "ea" de o eternitate. "Ea" era de buna seama demult uitata in negura timpului de descendentii directi pe care ii produsese.
"Ironic!", gandi Zull. "Tocmai unul din descendentii Malenei va contina ceea ce am inceput eu."

**************************************************

Inca nu se aratase Soarele, dar Zull era deja treaz. Era treaz de mai bine de doua ore. In ultimul timp nu mai putea dormi. Malena dormea linistita. Nu simtise cand Zull se ridicase din pat si mersese pe veranda. De mult nu il mai simtea.
Zull isi aprinse o tigara si mintea lui umana ii zbura catre cele intamplate in seara trecuta. Se certase din nou cu Malena. Si se certasera urat. "Unde oare vom ajunge", se intreba Zull, "nu pot sa o invinui numai pe ea, dar uneori am senzatia ca suntem ca apa si uleiul".
"O iubesc?", se intreba Zull, dar apoi isi raspunse singur: "fireste ca o iubesc, ce intrebare idioata, numai ca uneori cand ne certam am impresia ca nu este deloc persoana care am crezut-o a fi. Are darul de a ma face sa uit cat o iubesc si atunci imi pun mereu aceasta ntrebare. Dar este oare suficient?". Incetase sa isi mai puna problema daca Malena il iubea. Era convins ca da. Cel putin in aceeasi masura in care si el o iubea. "Doamne, gandi Zull, de ce nu ne putem vedea linistiti de existenta noastra mizera? De ce trebuie ca pe langa mizeriile vietii sa ne mai punem in suflet si alte mizerii?". De multe ori isi pusese aceasta intrebare, dar de fiecare data, dupa ce se certau, Malena avea darul de a-l face sa uite de toate supararile de pana atunci. Era suficient sa o vada zambind si toata supararea si nemultumirea se duceau intr-o clipa. Apoi zambeau amandoi si se impacau. Traiau astfel de aproape sase ani.
La inceput, erau doi copii, isi puneau sperantele in vise pe care inca le credeau realizabile prin minuni care vor fi facute de dragostea lor. Dar cu timpul vazusera ca puterea dragostei de a face minuni se limiteaza la a le oferi cat da cat motive sa continuie sa viseze. Si visau in continuare.
"Daca am putea-o lua de la inceput, gandea Zull, cu siguranta nu am mai face aleasi greseli, si am fi mult mai uniti!". Apoi isi spunea: "asta e numai o amagire fara rost, am face altele, poate mult mai mari!" Si se multumea cu situatia actuala.
Termina tigara si respira cu sete aerul diminetii. Aerul rece ii umplu plamanii si il facu sa resimta o oarecare durere in coaste.
"Trebuie sa ma las de fumat", gandi Zull, dar dupa aceea scoase inca o tigara din pachetul pe jumatate gol. Fuma destul de mult si in ultimul timp, mai mult ca niciodata.
Trase un fum lung, privind cerul care incepea sa se inrosasca spre rasarit. "Inca o zi", gandi Zull, "cine stie ce ne va aduce ea...., poate alte certuri, poate impacarea, poate ....". Isi lasa gandul sa se piarda in eter, asemeni noptii care incepea sa devina o amintire.
Incepusera sa se aprinda lumini ici-colo, dar lumea inca dormea obosita.

"Dormi lume, atat de-obosita,
Dormi lume, al meu univers,
Dormi lume si somnul sa-ti fie,
Indulcit de durerea din ultimu-mi vers!"

Soarele rasarise deja si pasarile incepusera sa isi cante in triluri bucuria de a intampina o noua zi. "E asa de frumos", gandi Zull, "de-ar fi si lumea asa!".
Ceasul suna umpland camera de un zgomot puternic. "Sa-l opresc?", se intreba Zull, "sau sa o las sa se trezeasca singura?". Nu mai fu insa nevoie, caci zgomotul inceta brusc, semn ca Malena se trezise.
- Mmmmm ... , asa bine am dormit, zise aceasta, dar inca nu se ridicase in capul oaselor. Tu ce faci, iar te gandesti la nemurirea sufletului? glumi ea.
- Iar nu am putut dormi, raspunse sec Zull fara a mai adauga si altceva.
- Mai esti suparat? intreba Malena, facnad pe vinovata. Hai, vino incoace, il chema ea pe Zull, si saruta-ma de buna dimineata!
Zull nu putea rezista de obicei farmecului Malenei, cu atat mai putin in acea dimineata in care vocea ei i se parea mai frumoasa decat tot spectacolul oferit de rasaritul Sorelui. Incerca sa faca pe suparatul, desi stia ca nu avea nici o sansa in fata Malenei. Ii trecuse deja supararea.
- Sa-mi termin tigara si vin!, ii raspunse el pe un ton nu foarte diferit decat cel pe care ii vorbise pana atunci.
- De ce iti place mereu sa ma contrezi si sa ma bazai doar de dragul de a ma bazai? intreba Zull. Mereu ajungem sa ne certam si mereu spunem ca nu ne vom mai certa, dar tot ne certam!
- Oooo, suntem inca morocanos? intreba Malena in gluma.
- O sa imi mananci zilele pana la urma, zise Zull.
- Asta daca nu mi le mananci tu mie intai, ii raspunse Malena.
Adevarul era ca isi cam mancau unul altuia si zilele si nervii, dar nici unul nu dadea semne foarte mari ca s-ar fi saturat.
Totul era acceptabil. Totul pana cand se iveau situatii in care latura spirituala din ce in ce mai dezvoltata a lui Zull iesea la iveala. Malena nu intelegea trairile bizare ale lui Zull si nici nu le putea accepta. Acum era cat de cat bine, dar fusese o perioada in care crezuse ca Zull innebunise si ca va innebuni si ea odata cu el.
Era perioada in care Zull incepea sa devina constient de natura reala a lumii, iar pentru omul care isi cladise un sistem de valori si care se vedea pus in situatia in care acest sistem de valori era complet daramat, nu fusese usor. Se simtise debusolat si cautase la inceput sa gaseasca similitudini intre cele doua sisteme, dar acestea nu existau. Ii luase foarte mult timp pana sa inteleaga acest lucru.
Logica, pe care pusese atat de mult accentul pana atunci era batuta, fara nici o substanta. Principiul cauzei si al efectului pe care il intelesese si in care gasise explicatia superficiala a felului in care se dezvoltase lumea devenea nu numai inutil ci complet in afara noului sistem, era negat prin insasi natura acestui nou sistem.

ploua incet
si ploaia imi mangaie fata plecata
iar pasii mei calca amintirea pierduta
a trandafirilor de alta data.

parfumul lor
amestecat cu mirosul de ploaie de vara
imi starneau amintiri ce pan-atunea
taceau
dintr-o alta viata fugara.

candva imi placeau,
poate ca inca imi plac trandafirii
dar le simt azi parfumul
din amintiri de-alta data
de cand zburam pe-aripa iubirii.

azi nu mai zbor
si parca durerea e tot amintire,
parca din sufletul meu s-a rupt o farama
si calc amintirea a celui ce-am fost
robit de iubire!

e liniste si linistea
a-nceput sa devina uitare
iar uitarea a-nceput sa devina lumina
si lumina se schimba-n impacare
iar impacarea uitarii-i senina.

Aceste lucruri, aceste cautari launtrice de a intelege ii macinasera lui Zull nervii si energia. Si o data cu el, Malena suferea.
Motivele suferintei erau insa cu totul altele, dar suferea si ea. In ea lupta launtrica nu se ducea ca in cazul lui Zull care se afla in situatia de a se adapta ambelor sisteme si de a accepta nesimilitudinea acestora, ci intre dorinta ei de "normalitate" si "anormalitatea" pe care o vedea manifestandu-se in Zull.
Iubirea pe care i-o purta o facuse sa indure toate aceste framantari si motive de chin launtric.
Timpul trecuse si Zull se acomodase intrucatva la noua lui situatie, si observand ca Malenei nu ii face placere sa il auda vorbind despre aceste lucruri, incercase pe cat posibil sa nu le mai aduca in discutie. Incercase o vreme sa faca abstractie de toate aceste trairi, tocmai pentru a nu ii face rau Malenei, dar trairile erau peste vointa lui. Din cand in cand se manifestau vizibil si atunci Malena isi amintea de episoadele in care Zull fusese, dupa opinia ei, nebun. Se inchidea, devenea irascibila si gasea motiv de cearta in orice.
De multe ori Zull incercase sa ii explice ca ceea ce se intampla cu el este perfect natural, ca nu are motive sa fie ingrjorata, dar toate aceste lucruri o speriau pe Malena, care uneori parea total refractara.
De felul ei era o fire lucida, rationala, poate prea rationla uneori, iar lucrurile care nu puteau fi explicate prin ratiune, desi existente, ii erau nu numai de neanteles, dar si de neacceptat. Refuza sa accepte posibilitatea ca aceste lucruri, aceasta dimensiune de netagaduit a lumii exista.
"Se va obijnui si va sfarsi prin a accepta", gandise Zull si gandul acesta il facea sa aibe speranta ca el si Malena vor putea convietui fericiti. "Trebuie doar sa ii acord timp sa inteleaga!". Numai ca timpul trecuse, iar Malena nu isi schimbase cu absolut nimic atitudinea fata de latura spirituala a existentei.
Il accepta pe Zull pana in dimensiunea in care era omul pe care il cunoscuse inainte. Cand se trecea aceasta granita, nu mai era Zull, era altceva, iar Malena nu voia sa aibe ceva de a face cu acest alceva. Parea imuna la tot ceea ce spunea sau facea acest alt Zull.
In dimineata aceasta totul parea normal, totul parea sa aibe o curgere lina, dar asa era oare?
In seara trecuta se certasera ingrozitor din aceeasi cauza din care certurile lor deveneau din ce in ce mai dese si mai aprige: faptul ca Zull nu putea face abstractie de trairile extrasenzoriale, care de o vreme incoace incepusera sa creasca din puct de vedere al fregventei si al intensitatii.
- Azi o sa intarzii, spuse Malena, am mult de lucru si o sa stau peste program.
- O sa imi fie dor de tine, ii raspunse Zull. Sa nu stai mult.
- Mincinosule! l apostrofa ea zambind.
Luara micul dejun si pleca fiecare la treaba lui.

**********

Lumea parea ca se destrama in jurul lui. Nici a doua dimensiune, nici altceva nu erau in stare sa ii ofere un punct de sprijin in acele momente. Se asteptase ca intr-un moment dat, Malena sa ii spuna ca s-a terminat, ca nu mai poate accepta situatia si crezuse ca era pregatit pentru acest moment. Acum avea confirmarea ca se inselase.
In urma cu doua zile Malena ii spusese ca este prea mult pentru ea, ca indiferent de ceea ce simte pentru el, nu putea trece peste anumite asteptari ale ei de la viata: "Vreau o viata normala, alaturi de un om normal, nu langa cineva care noaptea se cearta cu demonii si care ma face uneori sa ma intreb daca e intreg la cap. Vreau liniste, iar tu nu mi-o poti oferi. Vreau pentru copii mei o viata normala!".
Si cam asta fusese totul. "Stiam ca e posibil sa se intample asa ceva", isi spunea Zull, "dar lipsa ei ma doare, cum nimic altceva nu ar putea sa ma doara. Va trebui sa invat sa traiesc fara ea".

haddes

am auzit iarasi luntrea venind catre mal
si stiam ca va sa-mi aduca alte umbre-ale vietii
asa c-am tacut si-am deschis iarasi poarta
spre taramul tristetii.


sunt singur pe tronul de marmura rece
si sceptrul mi-i greu, in mana de gheata,
cate umbre au trecut prin poarta durerii,
de cand stau si astept
o speranta de viata ...


cerber isi pleaca un cap in tacere
obosit e si el, iar serpii stau moi,
se uita cu-n altul
spre-un suflet ce-n noapte
osandit pe vecie, se face strigoi.



e liniste moarta, si-n linistea grea
se-aud numai lanturi, tarate pe dale
iar zgomotul lor cu mirosuri de viata
mi-amintesc oarecum de pleoapele tale.

erau moi si-n tacere
cand le lasai peste ochii-ti de mare
starneau furtuni de traire in mine
iar astazi te-astept privind in departare.

e noapte si frig in taramul din care
nicicand nu s-a-ntors cineva printre vii,
dar noaptea si frigul ar fi lumina si viata
daca tu-ntr-un tarziu ai sa vii!

Dar ea nu avea sa mai vina vreo data inapoi, iar el stia asta. Incercase de prea multe ori sa o aduca inapoi iar ea incercase la randu-i de prea multe multe ori sa accepte.

**************************************************

Incerca sa caute urma energetica a celei care in urma cu mii de ani fusese Malena. Semnatura energetica ii parveni, dar era altceva. Malena era prezenta in acea semnatura, dar pe langa ea mai erau si alte cateva sute de personalitati. Sa fi incercat sa o separe pe Malena din multitudinea personalitatilor care ii parvenise ar fi fost similar cu a incerca sa separi atomii unui element si sa alegi doar unul dintre ei. Separat insemna ceva, insemna Malena, o existenta pamanteana arhaica. Luata in ansamblul personalitatilor pe care Zull le simtise, era parte dintr-un intreg pentru care Malena nici nu existase mai mult de o fractiune de secunda.
Spiritul evoluase de buna seama si Zull simti in acea semnatura amprenta lumilor in care avusese loc evolutia. In unele vietii, existenta avusese loc pe Pamant, in altele, spiritul vazuse lumi despre care omenirea nu aflase inca.
Duse mainile la spate si se intoarse pe calcaie.
"Adio, Malena!".





Capitolul Treisprezece




Deschise ochii. Lumina puternica aproape ca il orbi.
"Unde sunt?" se intreba Ios.
Incepu sa isi aminteasca treptat. Isi aduse aminte de atentat. Apoi revazu mental celula si intunericul groaznic. Resimti muscaturile repetate ale sobolanilor. isi aduse aminte ca nu putea vorbi. Incerca sa scoata un sunet. De data aceasta reusi fara nici o problema. Era in continuare legat, dar se afla intr-o camera aerisita, plina de lumina. Nu intelegea ce se petrecea. Incerca sa isi simta piciorul stang, dar tot ce obtinu fu o senzatie de usoara mancarime, o senzatie difuza.
In aceeasi clipa, cineva ii vorbi. Era o femeie.
- Zeul regreta nespus episodul cu sobolanii, spuse femeia, in curand se va asigura ca totul va fi cum era inainte. Pentru moment nu simti mare lucru, dar sobolanii aia te-au sfartecat pana aproape de sold.
- Unde sunt?, intreba Ios, de data aceasta cu voce tare.
- Intr-una din infirmeriile palatului sfant, ii raspunse binevoitoare femeia. Zeul va veni sa te vada.
- Nu vreau sa vad pe nimeni, ii raspunse barbatul taIos.
- Vrerea zeului e lege, ii mai spuse femeia.
- Nu si pentru mine. Nu il recunosc drept zeu, continua Ios pe acelasi ton glacial, desi femeia nu ii facuse nimic, ba dimpotriva, se aratase foarte binevoitoare fata de el.
"Nu inteleg de ce nu m-au lasat acolo, sa ma manance sobolanii", gandi Ios, "probabil nu i-as fi fost de nici un folos mort. Cel putin nu inca.". apoi lua seama la camera in care se afla. Contrasta vadit cu celula in care statuse mai inainte. Se auzeau pasari.
Femeia iesi din camera, apoi se intoarse si vorbi iar:
- Zeul vrea sa te vada imediat. I-am trimis vorba ca ti-ai revenit.
- Ti-am spus ca nu vreau sa vad pe nici un zeu.
- Din fericire pentru tine, El vrea. Daca nu ar fi vrut-o ai fi fost deja mort.
- Sunt mort oricum, spuse mai mult pentru sine Ios.
Asteptarea zeului il facea sa fie nervos. Avea sa afle cand si cum va muri. "Dar pentru ce sa iti dai atata osteneala pentru un rebel, daca vrei sa il folosesti doar ca exemplu?", se intreba Ios.
Usa se deschise, iar Zull intra in infirmerie. Merse pana langa patul in care se afla Ios, se aseza pe cel de langa si spuse femeii:
- Lasa-ne!
Femeia iesi numaidecat din incapere.
- Am cerut sa fim singuri, pentru ca am ceva de vorbit cu tine, incepu Zull.
- Hai sa terminam odata teatrul asta ieftin, i-o reteza scurt rebelul, stim cu totii ca in curand voi atarna in piata "sfanta". Ce rost are acest spectacol?
- Labalon a murit aparandu-te din ordinul meu, spuse Zull. Daca te-as fi vrut mort, ai fi fost deja. Exemple au fost din belsug de-a lungul timpului, mai ales recent, asa ca nu pentru aceasta te-am crutat in defileu.
- Otrava isi va face efectul, spuse Ios, trebuie sa si-l faca. Vei muri in curand platind astfel un pret prea mic pentru mileniile de dictatura si ingradire.
- Otrava isi face intr-adevar efectul, dar nu asa cum credeai, ii raspunse calm Zull. Pana la clipa finala mai este inca mult timp. Mult mai mult decat te astepti.
- Ce vrei de la mine?, intreba Ios.
- Acelasi lucru pe care il vrei si tu de la mine...
- Adica?, intreba Ios incurcat
- Sa renunti la modul de a vedea lucrurile.
- Niciodata! Am fost gata sa mor pentru acest "mod de a vedea lucrurile". Inca sunt.
- Spre deosebire de ceea ce crezi, nu vei muri. Depinde de tine, insa, daca vei trai toata viata in intuneric sau daca vei cauta lumina. Nu ma astept ca trecerea ta sa fie brusca, ar fi o utopie, dar ea trebuie sa se produca. Nu pentru mine, nu pentru tine, ci pentru generatiile care inca nu s-au nascut.
- Vorbesti de parca ai vrea intr-adevar binele omenirii, spuse Ios pe un ton ironic.
- Nu ai puterea sa intelegi acum acest lucru, dar exact asa e.
- Am crezut ca nu pot fi mai dezgustat decat am fost pana acum, dar ai reusit sa imi dovedesti contrariul, spuse iarasi rebelul.
Zull statu o clipa apoi continua:
- Esti convins ca altii au murit din cauza tonului pe care l-au abordat. Daca ar fi fost garzile in aceasta incapere, te-ar fi omorat fara sa imi ceara acordul, dar am nevoie de tine. Lumea are nevoie de tine.
Apoi schimba brusc tonul. Ceea ce avusese de transmis fusese transmis.
- Nu te voi mai vedea pana cand nu vei cere tu sa ma vezi, pana in clipa in care vei incepe sa te convingi, dar intre timp, ramai prizonierul meu. In camera care ti s-a pregatit vei gasi toate jurnalele mele. Singura modalitate de a intelege este sa le citesti. Alta optiune nu ai. Vei fi izolat complet, iar altceva in afara de jurnale nu vei avea. Daca vei citi, te vei apropia de adevaratul tau scop, daca nu, viata ti se va parea o eternitate. Vei fi lasat sa traiesti, dar intr-o singuratate totala.
Ios vru sa mai spuna ceva, dar privirea lui Zull ii ingheta orice vorba. In clipa in care isi reveni, Zull nu mai era in incapere.
"Ce vrea oare de la mine?", se intreba Ios. "Probabil are nevoie de informatii pentru a distruge complet rezistenta si isi inchipuie ca le va putea obtine de la mine.". Apoi isi spuse: "este imposibil sa nu aibe suficienti spioni incat sa stie tot ceea ce are nevoie sa stie. Mi-a spus ca Labalon si-a dat viata pentru mine, din ordinul lui. Bineanteles ca asta poate fi doar o capcana pe care mi-o intinde, dar ma nedumireste de unde ii stia numele. era numele conspirativ, nicidecum adevaratul sau nume. De unde il stia? Sa fi fost oare, intr-adevar, Labalon spionul infiltrat in organizatia noastra? Atunci ar fi avut nenumarate ocazii de a ne distruge si totusi nu a facut-o, dimpotriva. Este posibil ca altcineva sa fi fost defapt spionul, iar acesta sa ii fi furnizat tiranului informatii din interiorul grupului. Da, asta trebuie sa fie explicatia.".
Totusi "explicatia" nu il multumea. Faptul ca Zull spusese numele de "Labalon" il facea sa se intrebe cat de multe stia defapt tiranul. Inventarie in gand cine ar fi putut fi spionul dintre cei apropiati lui Labalon, dar nu gasi un raspuns multumitor. Ideea ca spionul ar fi fost insusi Labalon incepea sa se inradacineze din ce in ce mai mult si in acelasi timp sa il intrige. Pentru ce ii salvase viata cu pretul propriei vieti?
Bineanteles ca nu credea o iota din spusele tiranului cum ca ar fi vrut defapt binele omenirii.
"Pentru ce?". Asta era intrebarea care il macina pe Ios. Pentru ce il crutase? Pentru ce nu il omorase inca?
Era prea slabit pentru a putea gandi. Nu se vedea traind toata viata intre patru pereti, dar nici imbratisand ideile tiranului. Trebuia sa scape. Trebuia sa evadeze, dar pentru asta ii trebuiau forte. Avea nevoie de un plan de actiune.
Inca nu isi simtea piciorul stang. Trimise comanda de ridicare a piciorului catre creier, dar rezultatul fu zero. I se spusese ca piciorul ii fusese practic descarnat de sobolanii din temnita, dar el nu simtea nimic. Ca si cum nu l-ar mai fi avut. Incerca sa se ridice, dar nu putu. Corpul ii era acoperit de la brau in jos, asa ca nu putea sa si-l vada. incerca sa isi atinga piciorul stang cu mana, dar mainile ii erau legate in lateralul patului, asa ca nu reusi.
Avea nevoie de timp. Era sleit. Inchise ochii si isi imagina ca era undeva, intr-un timp in care lumea era cu adevarat libera, intr-un timp in care nimeni nu auzise de Zull.
Acum isi putea permite sa viseze. Acum avea nevoie de vise pentru a se alimenta cu energie. In scurt timp adormi.
Cand se trezi, era deja seara.
Deschise ochii si constata ca nu se mai afla in aceeasi incapere in care adormise. Probabil ii fusesera administrate sedative, pentru a nu opune rezistenta la mutat, caci nu simtise nimic. Mainile nu ii mai erau legate, si constata ca se putea ridica in sezut. primul lui gand fu sa isi vada piciorul, care acum incepuse sa ii transmita senzatii de durere. Isi dadu seama ca incepea sa dispara efectul calmantului care ii fusese administrat.
Isi descoperi partea inferioara a corpului, nu fara o oarecare strangere de inima. Piciorul stang, sau ce mai ramasese din el, ii era introdus intr-un fel de tub din material plastic transparent. In interior se vedeau o sumedenie de fascicole de lumina de diferite culori, asemanatoare unuor arcuri electrice intre suprafata interioara a tubului si piciorul descarnat aproape in totalitate. Fascicolele de lumina isi modificau pozitia si intensitatea.
Ios putu sa observe ce mai ramasese din piciorul sau stang si se ingrozi. Femurul era vizibil de la jumatatea coapsei in jos, asemeni tibiei si peroneului, toate intr-un amestec de carne, sange si cheaguri innegrite. Sobolanii ii smulsesera trei degete.
Se detasa de propria persoana si i se facu greata. Voma.
Ii lua un timp sa isi revina. Apoi isi aminti ca tanara femeie de dimineata ii spusese ca totul va fi facut la loc. Probabil tubul acela si fascicolele de lumina ii reconstruiau musculatura, venele si capilarele, plecand de la informatia din ADN. Era acelasi procedeu care era folosit in obtinerea clonelor mature, soldati pregatiti sa se reantoarca in taramul din care aparusera mai devreme cu o clipa.
Din nou se nastea intrebarea "pentru ce?". Care era rostul ostenelii pe care si-o dadeau cei de la palat pentru el? Desigur ca respectau niste ordine, ordinele imparatului, dar care motivul pentru care un atentator era tratat in acest fel? Totul i se parea ireal lui Ios, dar important era faptul ca in curand avea sa poata merge din nou pe propriile picioare. Pana atunci mai era insa mult.
Usa camerei se deschise si intra o femeie. Ios o recunoscu pe tanara de dimineata.
- Probabil iti este foame, ii spuse aceasta.
Ios nu se gandise pana acum la mancare, dar constata ca intr-adevar, ii era foame.
Femeia veni pana langa pat. In mana dreapta tinea un cos din nuiele. Puse cosul pe masuta de langa pat si din el scoase o paine, unt si un termos cu ceai.
- Cata vreme vei coopera, ii mai spuse femeia, vei fi tratat cat se poate de bine, dar ospitalitatea zeului nu este neconditionata.
- Poti oare cumpara un om? intreba Ios, apoi continua: eu nu sunt de vanzare. Nu am cerut nimic din toate astea.
Apoi isi aminti de piciorul aflat inca in reconstructie si se gandi ca poate ar fi mai bine sa para mai maleabil. Cel putin pana se va fi vindecat.
- Daca asa vrei sa vezi lucrurile, raspunse femeia care era clar ca fusese instruita pentru a se ocupa special de el, atunci nu o sa beneficiezi foarte multa vreme de ospitalitatea si bunavointa Domnului. Un om in situatia dumitale nu ar supravietui nici doua luni. Cangrena ti-ar manca piciorul si mai tarziu ai muri. Ar fi pacat, nu crezi?
Tonul femeii fusese categoric, dar in acelasi timp foarte bland. Inspira incredere.
Ios isi aminti ca femeia nu descuiase usa cand intrase, ceea ce insemna ca usa nu fusese incuiata. Lucrul acesta il mira in prima faza, dar isi dadu seama ca ar fi fost oricum inutil sa fi incuiat usa. Abia daca se putea ridica in sezut, daramite sa fuga.
Hotari sa para ca intra in joc.
- Mi s-a spus ca aici voi gasi ceva de citit, spuse el.
- Intr-adevar, raspunse femeia si apasa pe unul din butoanele care erau pe marginea patului in care se afla Ios.
In clipa urmatoare, din tavanul fals cobora un ecran pe care aparu Zull. Era numai o inregistrare.
"Sunt convins ca ai acceptat sa citesti doar din convingerea ca astfel iti vei castiga timpul necesar sa te refaci. Esti convins ca necitind, nu vei mai beneficia de reconstructia piciorului, de patul confortabil in care te aflii acum sau de masa pe care ti-o ofer. Stiu asta, dar este un inceput. Nu ti-am cerut sa memorezi, nu te voi supune nici unui test. Pe masura ce vei citi, vei vrea sa aflii mai mult. Acesta iti e destinul!"
Ecranul se retrase apoi in tavanul fals.
- Mananca acum, ii zise femeia.
Ios manca, si in timp ce manca se gandea la faptul ca Zull ii anticipase reactiile:
"Imi va fi greu sa ies de aici, dar voi iesi. Trebuie sa ies!". Apoi, gandindu-se la cele ce vedea acum isi spuse: "ce contrast izbitor intre viata plebei, total lipsita de tehnologie si viata la palat, unde tehnologia sufoca!".
Dupa ce termina de mancat femeia ii spuse:
- Primele carti ale jurnalului sfant, in forma originala, s-au deteriorat, dar exista in format electronic.
- Sa inteleg ca voi fi nevoit sa le ascult?, intreba Ios.
- Nu esti nevoit sa faci nimic, raspunse femeia zambind, depinde doar de tine.
"De parca as avea de ales! Cu cat incep mai repede, cu atat am sa termin mai repede" gandi Ios si spuse:
- Bineinteles. Sa-i dam drumul!
Femeia apasa un alt buton si din tavan cobora un alt ecran. Acelasi Zull privea prin ecranul monitorului drept in ochii presupusei audiente.
"Veti afla lucruri pe care poate nici nu le-ati banuit despre cel care a condus lumea aceasta timp de cincii mii de ani. Veti afla scopul si mijloacele prin care am considerat de cuviinta sa actionez pentru a-l atinge. Acest jurnal, impreuna cu ceea ce am incercat sa fac sunt mostenirea pe care o las lumii. In momentul in care acest jurnal va fi facut public -si va veni si ziua aceea- domnia celor 5000 de ani se va fi incheiat, iar lumea va fi pregatita pentru o noua etapa in evolutia sa. Nu am trait nici o clipa cu iluzia ca cineva ar putea intelege”.





Capitolul Paisprezece




Zull se afla in gradina palatului impreuna cu Orra, care in ultimele trei luni nu se despartise decat arareori de zeul ei. Schimbarea fizica incepuse sa devina din ce in ce mai evidenta, chiar si pentru cei care aveau acces zilnic la zeu.
Odata cu inceputul metamorfozei, Zull isi pregatise retragerea din viata politica. Pregatea terenul pentru Ios.
La inceput, acesta acceptase sa citeasca jurnalele sfinte doar din dorinta de a castiga timp, dar pe masura ce aflase cum ajunsese Zull ceea ce era acum si scopul sau, incepuse sa devina curIos. Viata de dinainte de trezire a lui Zull i se paruse o viata ca oricare alta, comuna, objnuita, umana. "Cum de a ajuns ceea ce este astazi?", se intrebase Ios, facand o paralela intre viata aceea pe care nici o banuise si existenta actuala a celui in care inca vedea tiranul.
Aflase despre Asai si despre Hido, despre bariera energetica in spatele careia fusese exilat ultimul, despre Voce, portocaliu si galben, dar toate acestea i se pareau la fel de ireale ca si povestirile pe care le ascultase pe cand era doar un copil. Totul i se parea un scenariu, iar scenariul ar fi fost catalogat drept fantezie, daca nu ar fi existat un singur element: Zull, existenta, viata neobijnuit de indelungata a acestuia, felul in care organizase lumea.
Ceea ce il frapase cel mai mult era diferenta colosala intre ceea ce descoperise in sufletul lui tiranului si ceea ce acesta lasase acesta sa se vada. "Asta nu ma va impiedica sa evadez!", isi spunea Ios. "Faptul ca acum stiu mult mai multe despre tiran, va ajuta cauzei noastre. Am vazut ca are si puncte slabe. Era imposibil sa nu aibe!". Ceruse in cateva randuri sa il vada pe Zull, dar toate cerintele sale fusesera respinse. Zull stia ca nu venise inca timpul.
- Doamne, spuse Orra trezindu-l pe Zull din reverie, pentru ce esti trist?
Zull zambi, induIosat de grija femeii:
- Nu sunt trist, Orra, numai ca ma gandeam la lumea asta. Pana acum uitasem complet ce inseamna trecerea spre lumea cealalta. Ma gandeam la vremelnicia acestei lumi.
- Doamne, dar Tu stii ca esti etern.
- Cu totii suntem, numai ca eternitatea presupune aceasta serie de incarnari succesive. Nici macar o data nu s-a intamplat ca in perioadele ce au premers reantoarcerile in Arra sa nu fi avut sentimentul ca pierd ceva. Este inscris in codul uman.
Facu o pauza, apoi spuse:
- Timpul se apropie. Ios va avea acces nelimitat la amintirea comuna a planetei. Ma tem pentru el.
- Dar, Doamne, nu asta voiai? intreba Orra.
- Asta trebuie sa se intample, dar nu am vazut niciodata cum va face fata evenimentului. Exista pericolul de a claca, iar atunci, cei cinci mii de ani vor fi in zadar. Va trebui sa il tin sub observatie.
- Va trece cu bine, incerca Orra sa il incurajeze, ai sa vezi.
Zull ii zambi din nou:
- Ce m-as face eu fara tine, Orra?
Aceasta zambi la randul sau si spuse:
- Domnul este mult prea binevoitor cu mine. Eu sunt doar o pata peste culoarea celor peste cinci mii de ani.
- Stii bine ca nu e asa, ii raspunse Zull. Tu imi vei aduce mai multa alinare si siguranta in aceste ultime zile ale vietii mele pamantene, decat mi-au adus la un loc cei peste cinci mii de ani.
- Doamne, vorbesti de parca maine ai parasi lumea asta...
Zull zambi iarasi:
- Pe langa indelungata mea existenta trecuta, cea viitoare nu inseamna nici macar o zi.
"Am incercat sa stabilizez lumea, pornirile ei inspre anarhie, chiar cu pretul unei dictaturi pe care nimeni nu o intelege, iar acum totul depinde de acest om. Simt in el putere, hotarare, un izvor a carui intensitate si putere nici nu o banuieste macar, dar totul se poate pierde ingrozitor de usor. Se apropie timpul!".
Flash-back-uri de memorie reprezentand imagini din diferite perioade istorice ii trecura brusc prin fata ochilor.
"Oare am procedat corect luand atator generatii dreptul la o evolutie necontrolata?". "Sigur ca da", isi raspunse tot el. "Altfel Hido ar fi condus evolutia spre ceea ce ar fi vrut el. Ar fi urmat un alt potop, un alt inceput al civilizatiei, alte milenii de ignoranta si suferinta, mult mai puternica decat suferinta cauzata de dictatura. Desi in pasi marunti, evolutia a avut loc, iar acum totul se va termina, fie intr-un fel, fie in celalalt. Ios trebuie sa realizeze ca are un rol foarte important.".
Schimbarile care se produsesera in Zull datorate esentei de migdale facusera ca fizionomia zeului sa inceapa sa se modifice. Incepuse sa ii cada parul, astfel ca la trei luni de la atentat, aproape intreaga suprafata a corpului ramasese neteda, fara nici un fir de par. Ochii fara gene si sprancene il usturau ori de cate ori intra in contact cu praful, motiv pentru care prefera locurile cu multa vegetatie. La inceput sedintele cu ministrii diferitelor ramuri ale economiei se tineau sub directa sa supraveghere. Apoi, din ce in ce mai des, Krestas prezida in locul Zeului, urmand ca in final sedintele sa se tina fara prezenta acestuia. Bineinteles ca absenta zeului la intruniri nemultumise o parte din participanti si incepusera sa se auda zvonuri cum ca zeul ar fi murit. Fusese nevoie ca Zull sa se arate public, potolind astfel zvonurile. Risca o anarhie brusca, daca nu tinea lucrurile sub control.
Si apoi erau rebelii. Zull stia ca orice zvon care ar fi aparut pe seama lui nu ar fi facut altceva decat sa dea apa la moara acestora.
"Dupa ce Ios se va fi convertit, nu va mai trebui sa imi fac griji din pricina lor", gandi Zull, "ii cunoaste, e unul din ei, nu ii va lua mult sa ii transforme in principala forma de raspandire a mesajului. Reteaua pe care acestia o au, imi va folosi. Acesta este motivul pentru care am incurajat, din umbra, miscarea rebelilor.".
Isi aminti apoi de modificarile care se petreceau in el.
Fata incepuse sa i se schimbe: ochii i se trasesera din ce in ce mai mult in orbite iar obrajii devenisera aproape scheletici.
In spatele capului, plecand din ceafa, incepusera sa ii creasca doua protuberante lunguiete. Acestea se facusera din zi in zi mai lungi, astfel incat acum, pareau ca doua antene inclinate in cate o parte a corpului. Simtul vazului, foarte afectat de modificarile ce aparusera la nivelul ochilor, era compensat de aceste doua antene, care transmiteau cortexului informatii despre mediul inconjurator.
Gatul i se ingrosase si incepuse sa se acopere cu solzi din ce in ce mai mici si mai desi, plecand de la baza inspre cap.
Degetele se subtiasera, devenind aproape scheletice si se alungisera, pierzand din putere.
"Iar acesta este doar inceputul!", gandi Zull, "in curand nu va mai ramane nimic din corpul acesta!".

*********

"... in clipa aceea voi parasi defenitiv lumea aceasta.. Va trebui sa ma pregatesc pentru acea zi."
Ios inchise jurnalul si il aseza pe masuta de langa pat.
"Povesti", isi spuse el, "nu voi apuca sa vad clipa in care lumea va scapa de tiran. Nimeni nu cred ca o va apuca. Bestia e in stare sa traiasca la nesfarsit.".
Prin tubul transparent se vedea cum razele de lumina, acum foarte, foarte scurte, lucrau pentru finisarea suprafetei piciorului stang. Contruisera celula cu celula, iar acum piciorul care fusese descarnat in intregime, era aproape complet refacut. La fel si degetele care ii fusesera smulse de sobolanii infometati.
De cateva zile Ios incepuse sa vada o sfera. la inceput isi spusese ca ochii ii joaca o festa, dar se convinsese ca sfera era cat se poate de reala.
- Dumneata o vezi?, o intrebase intr-o zi pe tanara femeie care ii aducea mancarea.
- Nu, dar Zeul mi-a spus ca e posibil sa ma intrebi asa ceva, ii rapunsese femeia. Mi-a spus sa te asigur ca nu este o iluzie.
Sfera isi modifica diametrul si opacitatea, mergand de la un gri-transparent pana la o pata cenusie, opaca.
Se obijnuise cu simpla prezenta a sferei si nu ii mai dadea atentie.
Dupa ce puse jurnalul pe masuta, se gandi ca in curand va putea sa incerce evadarea.
"tiranul te tine prizonier!"
- Cine a vorbit?, intreba Ios speriat, cu voce tare.
In camera nu mai era nimeni in afara sa.
"nu te teme!", ii spuse din nou vocea pe care o auzise mai inainte.
Ios intelese ca era vorba de o comunicare telepatica. Vocea ridicata nu-si avea rostul.
"cine esti?", intreba Ios mental, de data aceasta.
"ma vezi de cateva zile si inca intrebi cine sunt?"
"esti sfera?", intreba iarasi Ios.
"poti spune si asa...", veni raspunsul.
- Esti o alta incercare a tirnului de a ma atrage de partea lui. Nu are rost sa iti dai osteneala. Am promis ca voi citi jurnalele si le-am citit, dar nu veti putea niciodata sa ma convingeti!.
"nici nu vreau sa te conving", ii raspunse sfera, "dimpotriva, vreau sa te ajut sa te eliberezi!".
"e un truc!", gandi Ios automat.
"nu este nici un truc", il asigura sfera.
"ce vrei?", intreba iarasi Ios.
"acelasi lucru ca si tine, rasturnarea tiranului.".
"pentru ce vrei sa ma ajuti?".
"ti-am spus deja: pentru ca si tu ma poti ajuta pe mine.".
Ios refuza sa mai gandeasca, dar era convins ca tot ceea ce i se intampla era pus la cale de imparatul zeu.
"constat ca inca esti reticent. nu te condamn pentru asta", ii mai spuse sfera, apoi continua: "am sa iti las timp sa te obijnuiesti cu ideea!".
Transmisia telepatica inceta, dar Ios continua sa vada sfera.
Hotara sa testeze terenul.
- Si daca ti-as spune ca te ajut, cum ma vei elibera?
« rolul meu este acela de a-ti deschide usa. Odata intrat, stapanul acestei lumi te va ajuta ! »
- Stapanul acestei lumi ?! facu Ios mirat. Singurul stapan al lumii acesteia este tocmai cel pe care am incercat sa il inlatur.
« adevaratul stapan ! cel caruia nimeni nu ii poate cere nimic, nici chiar tiranul » raspunse sfera.
- Asta nu imi spune nimic, zise Ios. Eu nu cunosc nici un stapan.
« pentru ca esti inca un ignorant, dar de indata ce il vei fi cunoscut si aceptat ca stapan, el te va elibera. Nu doar din inchisoarea aceasta, ci mai ales din inchisoarea necunoasterii ! »
- Ce vrei de la mine ? intreba Ios.
Sfera tacu o vreme, parand ca isi cauta cuvintele. Apoi raspunse :
« ceea ce nici macar nu stii ca ai avea »
- Ceea ce nici macar nu stiu ca as avea … raspunse Ios. Poti fi mai explicit ?
« … sufletul … »
Ios izbugni intr-un hohot de ras.
- Imi ceri sa iti dau sufletul in schimbul libertatii ?
« si al puterii nemarginite » ontinua sfera.
- M-am tot intrebat ce rost are acest intreg spectacol, spuse Ios inca razand, apoi continua ca si cand s-ar fi adresat tiranului: nu stiu cum ai pus la cale acest spectacol ieftin, dar cu siguranta nu m-ai nimerit. Eu nu cred in spirite. Singurul lucru in care cred este libertatea.
« te asigur ca nu e un spectacol ieftin » continua sfera. « iar tiranul nu are nimic de-a face cu prezenta mea aici. Nu spune nimanui despre conversatia noastra ! »
- Sunt curIos de un lucru, continua Ios amuzat. Mi-ai spus ca stapanul tau ma poate ajuta. Cine este el ?
« stapanul tuturor celor ce se afla pe pamant si sub el » raspunse sfera, apoi continua : « cel care va redobandi intr-o zi ceea ce i-a fost luat, domnul spiritelor libere si cutezatoare ».
Lui Ios acest dialog i se parea penibil si nu credea o iota din ceea ce percepea.
- Vrei sa spui Hido ? intreba el ridicand o spranceana.
« nimeni altul ».
Ios incepu sa rada de-a binelea convins fiind ca ceea ce traia era regizat de catre tiran. Vru sa spuna ceva, dar brusc realiza ca nu putea articula nici un cuvant. Intreaga musculatura i se incordase si avu senzatia ca un curent electric ii parcurgea intregul corp. Incepu sa tresalte in pat si simti o durere ingrozitoare in moalele capului.
« sa nu iei in ras numele domnului » se auzi sfera si in clipa urmatoare, Ios isi reveni.
Vru sa spuna din nou ceva, dar constata ca era foarte ametit iar urechile ii vajaiau.
« ceea ce domnul meu iti ofera este mai mult decat ai merita, nerecunoscatorule »
Nu stia ce sa creada despre episodul pe care tocmai il traise.
"gandeste-te si maine imi vei da raspunsul!".
- Nu trebuie sa ma gandesc deloc, replica Ios.
"E clar ca aici e mana tiranului!", gandi el, "daca am sa accept, va sti ca nu m-a putut aduce unde a vrut. Dar daca totusi sfera este cine spune ca este, daca toata povestea pe care am citit-o despre hido si asai nu este defapt poveste?".
In mintea lui se isca o furtuna a gandurilor. Nu stia ce sa creada din episodul pe care tocmai il traise.
Se hotara sa incerce.
"Daca ceea ce spun jurnalele este adevarat, simplul nume al lui Asai il va alunga pe acest pretins soldat al lui Hido, iar daca nu, inseamna ca totul e o minciuna!". Gandul ii merse mai departe: "daca este cu adevarat un emisar al lui Hido, ar fi intelept sa accept ajutorul lui? Oare, simplul fapt ca imi pun aceste intrebari nu inseamna ca am inceput sa cred partial bazaconiile pe care tocmai le-am citit? Daca Hido exista, atunci este posibil oare ca tiranul sa fi spus adevarul atunci cand a pretins ca vrea binele omenirii? Oare sunt eu cel despre care vorbea tiranul in urma cu mai bine de o mie de ani? Oare...?".
Intrebarile se ingramadeau in capul sau si la un moment dat simti ca il apuca ameteala. Era sleit de puteri. Se intinse pe pat si in aceasi clipa avu senzatia ca tot parul i se ridica pe corp. Magnetismul in incapere crescu, afectand functionarea tubului de reconstructie. Softul pe baza caruia acesta functiona, determina oprirea lui instantanee.
Instinctiv, Ios privi inspre sfera. Observa ca diametrul acesteia se marise pana proape de doi metrii, iar culoarea devenise foarte, foarte inchisa.
"nu incerca sa ma amagesti", spuse sfera, "altfel iti va fi rau!".
"Nu cred in povestea cu hido, dar daca el exista, atunci trebuie sa existe si Asai", gandi Ios, accetuand pe numele de Asai.
Dintr-o data magnetismul din camera reveni la normal, iar tubul isi relua activitatea.
Ios avea o senzatie de ameteala cumplita. Cauta din priviri sfera, dar nu o gasi nicaieri.
“Asai ... e doar un mit ... o poveste” spuse sfera.
“La fel cum a fost pana acum si Hido” raspunse Ios.
“Ti-am mai spus o data: nu lua in ras numele domnului”.
“Domnul ... tau, nu si al meu!” gandi Ios. “Eu nu ma inchin nimanui”.
“Ce ai avea de pierdut daca ai spune ‘da’?”
“Ce as avea de casigat?” intreba Ios.
“Totul” veni raspunsul sferei.
“Ce imi poti spune despre Arra?” intreba Ios din nou, schimband subiectul.
“Arra?” facu sfera surprinsa. “Cine are nevoie de Arra?”
“Nu este asta casa domnului tau?”
“Arra este aici!” raspunse sfera. “Spune ‘da’ si o vei cunoaste. Nu iti poti imagia inca foloasele pe care le vei avea doar printr-un simplu ‘da’, nimic mai mult”.
“Daca as spune ‘da’ ar insemna sa ma arunc cu capul inainte, fara a sti la ce sa ma astept” gandi Ios.
“Preferi inchisoarea?” intreba sfera. “Tot ceea ce ti se cere este ceva de care nu ai oricum trebuinta”.
“Daca Hido exista, Asai trebuie sa existe!” spuse Ios. “El se presupune ca ar fi adevaratul stapan al acestei lumi”.
Vru sa isi continue gandul, dar sfera interveni violent:
“Din nou numele asta blestemat? Tu nu crezi in spirite, iti amintesti? Pentru ce atunci iti faci griji pentru ceva in care nu crezi? Unde a fost Asai cand tu aveai nevoie de ajutorul lui? Unde este Asai acum? Ce dovada ai ca Asai exista cu adevarat?”.
Ios statu o clipa apoi raspunse:
“Tu!”.





Capitolul Cincisprezece




- Doamne, spuse Orra, rebelul insista sa te vada. I s-a spus ca si pana acum ca esti mult prea ocupat pentru a-l primi, dar insistentele lui sunt peste cele objnuite. Spune ca va refuza sa mai citeasca daca nu il vei primi.
Zull trase cu sete aer in piept si spuse:
- A sosit timpul! Sa fie adus aici!
- Dar doamne, chiar crezi ca ar fi intelept?
- Precum am zis, a sosit timpul!
Orra transmise ordinul zeului si se intoarse la acesta.
Zull arata foarte slabit.
- De indata ce va fi adus aici, vreau sa ne lasi singuri, ii spuse el Orrei.
- Risti prea mult, Doamne. Daca inca nu s-a produs schimbarea in el?
- Stiu ca nu s-a produs inca, dar mai stiu ca are nevoie de mine.
Garzile il purtara pe Ios pana in mijlocul parcului.
- Lasati-ne, porunci Zull.
Garzile se indepartara fara carnire. Oorra ii urma.
Ios privea chipul span incadrat de cele doua antene. Ochii trasi in orbite aproape ca ii inspirau mila.
- Deci e adevarat, spuse el.
- Te referi la metamorfoza mea? intreba Zull.
- Desigur. Nu ma asteptam sa se intample. Am crezut ca este inca una din minciunile tale.
- Dupa cum vezi, te-ai inselat! Stiu ca se petrec lucruri “ciudate’ cu dumneata.
- Cat ai de a face cu toate astea? Intreba Ios. Cat de mult e opera ta?
- Te asigur ca nu am intervenit cu absolut nimic. As fi riscat sa stric totul, ori, dupa cum singur poti vedea, nu imi permit sa stric nimic. Mai ales acum. Ai inceput sa crezi?
Ios facu o pauza. Avea impresia ca Zull ii vorbise sincer.
- Sa cred?! Nu, dar am inceput sa imi pun intrebari.
- Acesta este primul pas, raspunse Zull. Ignoranta ofera siguranta, dar este o falsa siguranta. Poate dezvolta forte neanchipuite in oricare din noi, dar tot timpul forta izvorata din ignoranta este o forta bruta. Distruge in loc sa modeleze.
- Am constatat citind jurnalele ca ai trait o vreme ca oricare din noi ceilalti ...
Zull zambi:
- E asa de mult de atunci, incat toate amintirile din acea perioada exista acum doar in memoria colectiva a planetei, pe care de altfel ai s-o cunosti si dumneata cat de curand.
- Cum a fost? intreba iarasi Ios.
- Nu cred ca ai venit aici pentru a discuta despre mine, nu?
- Nu pentru asta mi-ai pus la dispozitie jurnalele, nu pentru a sti cum sa reactionez cand ma voi confrunta cu elemente ale unui sistem despre care pana acum doar auzisem?
- Nu, raspunse calm Zull. Fiecare din noi reactioneaza in modul sau personal. Nu exista un model, un tipar ce trebuie urmat. Ti-am pus la dispozitie jurnalele pentru a te face curIos, pentru a pregati calea ca dumneata sa intelegi ceea ce am facut timp de cinci mii de ani, pentru a intelege ca scopul este mai presus decat mine, decat dumneata, sau oricare din concetatenii dumitale.
- Bariera... si reconstructia... nu?
- Exact!
Zull facu o alta pauza si continua din nou foarte calm.
- Inca nu poti intelege. Inca nu ai credinta necesara, dar aceasta va veni. Il vei vedea pe Dumnezeul meu si pe Dumnezeul tau si ai sa povestesti si altora.
Ios era din ce in ce mai naucit:
- Din cate am inteles, ochiul uman nu poate vedea spiritele, desi eu am vazut sfera aceea langa mine.
- Nu ai vazut-o, ai avut doar impresia ca o vezi.
- Asadar a fost o iluzie?
- Intr-un fel!
- Nu inteleg...
- Ce este vazul?
- ...
- O interpretare a unor semnale electrice. Ochiul recepteaza informatia din exterior, o traduce intr-un semnal electric, iar acesta este decodat la nivelul creierului. Astfel obtinem "imaginile". Daca telepatic ti s-ar transmite un semnal, creierul l-ar decoda si ti-ar forma "imaginea" tradusa a semnalului primit. Sfera nu exista fizic, nimeni in afara de dumneata nu o vedea, dar semnalul telepatic ce ti-a fost transmis, decodat fiind, ti-a infatisat imaginea tridimensionala a sferei.
Zull inchise ochiii pret de o clipa.
Ios percepu imaginea tridimensionala a unei femei nespus de frumoase, venind spre ei.
- Imaginea nu e reala, spuse Zull deschizand ochiii, si totusi ai fi putut jura ca este, nu?
- Tu mi-ai "aratat" sfera? intreba Ios.
- Ti-am spus deja ca nu am avut nici un amestec.
- Cum as putea sa te cred?
- Este optiunea dumitale daca ai sa ma crezi sau nu ...
Ios facu o pauza. Nu era convins de spusesele zeulu, dar voia sa mearga inainte, sa afle mai multe.
- Sa zicem ca te-as crede. Ce va urma?
- Crezi ca ti-ar ajuta cu ceva sa stii ce va urma?
- "Forta izvorata din ignoranta distruge in loc sa modeleze", tu ai spus-o.
Zull rase cu pofta.
- Asadar ai fost atent la spusele mele ... si totusi, de data aceasta, ignoranta este singura dumitale sansa. Daca ti-as spune ce se va intampla, nu ai intelege, dar ti-ai forma o imagine asupra fenomenului, o imagine falsa. Cu cat discrepanta ar fi mai mare, cu atat sansele dumitale de reusita ar fi mai mici. Dupa cum ti-am spus, nu exista tipare. Va trebui sa improvizezi.
- Dar ceva se va intampla totusi, nu?
- Deja se intampla! ii raspunse Zull.
Ios se simti de-o data foarte obosit. simtea ca nu mai are puterea de a sta in picioare.
- Vreau sa ma intorc in celula mea.
Zull facu un semn si garzile isi facura aparitia, ceea ce ii dadu lui Ios de inteles ca fusesera tot timpul urmariti.
- Vom vorbi din nou in curand, spuse Zull in timp ce Ios se indeparta incadrat de garzi.
Orra se intoarse langa Zull.
- Cum a fost, doamne?
- Mai bine decat ma asteptam eu, raspunse Zull. Acum trei luni nu as fi crezut ca se va schimba asa de repede.
"Si totusi schimbarea cea mare inca nu s-a produs ..." gandi Zull. "Ma intreb cum va reactiona cand va simti curgand prin el istoria acestei planete. Cum va face fata imensitatii informatiei trecute, prezente si viitoare?".

*****

Se inserase, iar racoarea ii dadea lui Ios o senzatie placuta. Toata ziua se gandise la discutia pe care o avusese cu Zull la amiaza. Ce incercare il astepta?
Trebuise sa isi recunoasca faptul ca devenisese din ce in ce mai curIos, nerabdator chiar, sa infrunte necunoscutul.
Incerca sa faca un efort pentru a se ridica din pat, dar nu reusi.
"Nenorocitul acesta de tub!", gandi Ios si apoi isi aminti de sobolanii din temnita. Simti ca il reapuca furia. I-ar fi storcosit pe fiecare in parte.
De-o data simti din nou cum magnetismul crestea in camera.
"Of, nu din nou!" isi spuse el.
Softul de siguranta al tubului comanda incetarea activitatii, iar firicelele subtiri de lumina disparura. Ios auzi din nou o voce:
"nu te-ai saturat deja de atatea minciuni?"
"sincer, nu stiu ce sa mai cred!", raspunse Ios.
"treci de partea mea si am sa iti arat adevarul"
"De parte ta, oricum nu am sa trec, indiferent de situatie. Am trait cu convingerea ca Zull este maleficul personificat, dar am inceput sa inteleg ca nu se compara cu tine."
"ai cazut in plasa pe care ti-a intins-o. crezi ca esti deosebit fata de ceilalti?".
"Nu am crezut nici o clipa acest lucru.".
"ar trebui sa crezi, pentru ca esti deosebit.".
"Acum tu incerci sa ma amagesti...".
"deloc! esti atat de deosebit, incat nu imi pot permite sa te pierd.".
"Ce vrei sa spui?", inteba Ios incurcat.
"in tine zac inca latente puteri pe care nu ti le poti imagina. Depinde cum ti le vei folosi. Le vei pune in slujba tiranului, sau te vei folosi de ele pentru binele poporului?".
"Daca as avea aceste puteri despre care imi spui, nu inteleg cum ti-as ajuta servind poporul. Poate servind lui Zull servesc de fapt poporului.".
"nu-mi spune ca ai inceput sa crezi in bazaconia asta!".
"Nu stiu ce sa cred, dar tie nu am sa ma alatur niciodata!".
"inca putem rezolva lucrul acesta amiabil ...", ii spuse vocea.
"Ma indoiesc!", raspunse Ios.
"atunci, ... mori!".
Ios simti o apasare uriasa pe piept. Respiratia i se opri brusc. Nu putea sa miste nici macar un deget si totusi corpul i se arcui din cauza durerii pe care o resimtea. Urla, sau cel putin crezu ca urla in clipa in care simti ca nu va mai rezista mult. se gandi la Asai:
"Cred!", spuse. "Mai bine mor decat sa ii servesc lui Hido".
Era pregatit sa moara, dar, brusc, aparu o sfera de lumina. In aceeasi clipa corpul ii cazu la loc pe pat si reincepu sa respire. Simtea suportul telepatic al acelei entitati de lumina.
"Ai trecut de primul pas!" ii spuse lumina. "Va mai urma unul.".
Actiunea telepatica a lui Hido inceta.
Lumina ii spuse iarasi:
"De acum vei sti ca Asai este cu tine.".
Simtea o pace pe care nu si-ar fi putut-o imagina niciodata. Vedea in sfarsit lucrurile clar, mai clar decat le vazuse vre-o data. Intelegea tot ceea ce nu putuse pana atunci sa inteleaga. Iubirea pe care o simtea fata de tot ce era viu era imensa, desi nu provenea din el.
Se trezi uitandu-se la una din plantele care erau in camera. Observa linii energetice care se inchideau formand cercuri de diferite diametre. Se uita apoi catre piciorul sau bolnav. Putea sa vada in profunzime, dincolo de carne, la nivelul moleculelor. Vedea lumini in jurul obiectelor. Lumini de diferite culori, iar toate aceste lumini ii spuneau cate ceva. ca si cum ar fi avut un decodor care traducea ceea ce incepuse sa vada. Inchise ochii. Luminile existau in continuare. Isi dadu seama ca nu cu ochii percepea toate acestea, ci cu spiritul.
Obosi aproape instantaneu si desi se chinui sa ramana treaz, adormi.





Capitolul Saisprezece




Zull deschise ochii. Statuse pana atunci cufundat in meditatie si simtise schimbarea din Ios.
Faptul ca acesta adormise il linistea. Somnul ii va fi oferit posibilitatea de a se reenergiza dupa chinul prin care trecuse. Avea nevoie. Si in plus, avea nevoie pentru a doua zi.
O bataie in usa il readuse complet la realitate.
- Doamne, Ios cere sa-l primesti!, spuse Orra si in acelasi timp se sperie cand vazu cum arata Zull.
In cursul noptii care trecuse, metamorfoza trecuse in faza accelerata. Pielea de pe intreg corpul se zbarcise, mai putin cea de pe fata, care se intinsese parca mai mult. Ochii erau aproape inexistenti, iar antenele crescusera foarte mult in lungime.
- Nu te speria, Orra, ii spuse Zull, mai este pana la momentul final. Il voi primi pe Ios aici.
Orra stia ca nu avea nici un rost sa il faca pe zeu sa se razgandeasca. Pleca sa transmita voia acestuia.
In scurt timp, garzile il insoteau pe Ios spre camera secreta.
Se auzi o bataie scurta in usa si Ios intra pe picioarele sale in incaperea piramidala.
- Doamne, zise el, cred si inteleg.
- Stiu, ii raspunse Zull, am simtit, dar inca nu stii totul. Ai vazut doar franturi din adevar. Pe cele mai putin solicitante. Va trebui sa inveti. De acum depinde doar de tine. Eu am sa te ajut atat cat pot, dar timpul meu este scurt!
- Ce am facut?! se tangui Ios amintindu-si ca otrava pe care o introdusese in venele zeului avea sa duca la disparitia acestuia, iarta-ma, Doamne, eram doar un rebel ...
- Nu ai fi putut face altfel … Era scris. Asa trebuia sa se intample. Nu te mai gandi la asta! Concentreaza-te asupra ta, asupra a ceea ce simti, asupra simturilor renascute. Timpul meu este scurt, o zi, poate doua, asa ca nu voi fi prea mult langa tine. In jurnalele pe care le-ai citit se gaseste aproape tot ceea ce ai nevoie sa stii. Reciteste-le!
Faptul ca stai acum in fata mea inseamna ca ai trecut de faza critica. Foarte multi din cei care au fost renascuti prin spirit au innebunit imediat dupa aceea. Tu insa ai trecut peste. In afara jurnalelor citite mai exista jurnalul secret, pe care nimeni in afara de tine nu trebuie sa il citeasca, repet, nimeni. Acolo vei gasi informatii despre memoria planetei, informatii care vor completa ceea ce deja simti, dar inca nu stii. Vei afla cum sa te folosesti de ea pentru binele omenirii.
- Doamne, imi vorbesti de parca nu mi-ai mai putea vorbi inca o data, constata Ios.
- Asta pentru ca nu vom mai vorbi de acum incolo. Cel putin, nu ca de la om la om. Dupa trecerea mea in lumea Arrei, voi continua sa veghez asupra ta, dar contactul direct va fi foarte rar si numai in momente de cumpana cumplita. Odata cu trecerea mea, se va fi incheiat dictatura celor cinci mii de ani. Lumea este neteda, modeleaz-o cu intelepciune.
- Da, Doamne!
- Du-te acum, ai treaba de facut!
- Prea bine, Doamne!, spuse Ios si se retrase din incapere.
Orra auzise dicutia celor doi si incepuse sa planga.
- Nu plange, Orra, o noua lume se va naste.
- Cum voi putea trai fara tine, Doamne?
- Voi fi pururi cu tine, Orra. Acum, lasa-ma, am nevoie de odihna.
Femeia iesi din incapere, plangand. Ceva ii spunea ca acestea fusesera ultimele vorbe pe care avea sa le auda din gura zeului ei.




*****

Metamorfoza intrase in ultima faza. Din Zull nu mai ramasese practic decat o amintire.
Ceruse sa fie lasat singur in incaperea piramidala. Stia ca nu va mai trece mult si va fi parasit lumea aceasta pentru totdeauna.
De-o data simti langa el o prezenta. Galbenul ii vorbi:
"E timpul, Eoh!".
"E timpul", spuse si Zull si simti cum se ridica usor. Isi vazu corpul ramanand in urma, undeva jos, apoi spuse:
"Mi-e sete de Arra!".



Am visat un vis, dar visul s-a stins....
si am vazut lumea cu ochii deschisi.
Iar lumina ei m-a orbit,
m-a orbit nepatrunsul intuneric
ce se-ascundea in lumina.


M-au durut ochii, dar nu erau ochii mei.
ochii mei erau inchisi,
pe cand acestia nu.
cu siguranta nu erau ochii meii,
dar atunci ...
ai cui erau oare?

si sufletul meu a vrut sa se-ndrepte
catre discul de sus, alb, de lumina...
si a zburat si l-am vazut plecand,
si desi stiam ca se va intoarce,
am plans!

o prima lacrima in care lumina
a nascut spontan mii de curcubee
mi-a ars praful de pe o pleoapa inchisa
si s-a prabusit cu zgomot ...
in tina.

iar sufletul meu se-ndrepta inspre Soare
si radea plangand o idee
iar eu plangeam razand de himera
ce eram eu,
acel ce cadeam!




Capitolul Saptesprezece




Cardinalii erau stransi in sala mare a palatului.
Stiau cu totii ca Ios urma sa le comunice ceva foarte important. Unii dintre ei banuiau deja despre ce era vorba, iar altii sperau sa gaseasca in Ios ocazia de a se afirma.
Ios intra in sala si astepta cateva momente pentru a se face liniste.
Cand nu se mai auzi nimic, Ios se ridica in picioare si incepu sa se plimbe prin sala mare. Pasii sai rasunau clar pe podeaua de marmura neagra.
Incerca sa isi adune cuvintele.
"A, am nevoie de tine!", spuse el.
"Nu te teme, de ceea ce vei spune, eu te voi ajuta!", ii raspunse entitatea.
- Am anuntat acum ceva timp schimbari, incepu Ios. Unii dintre domniile voastre s-au aratat neancrezatori, altii de-a dreptul revoltati. Traim vremuri tulburi, vremuri care vor schimba istoria omenirii si evolutia ei viitoare. Va trebui sa ne conformam acestor vremuri.
In randul cardinalilor se isca un murmur prelung. Ios ii lasa sa murmure. Unul din cardinali spuse:
- Anunti schimbari, dar ce putere ai sa hotarasti schimbarea? Faptul ca zeul te-a numit Comandant, nu inseamna ca ai capacitatea de a conduce!
- Daca am fi inca in zilele Dictaturii de 5000 de ani, Cardinale, ai fi fost decapitat. Neancrederea pe care o arati fata de hotararea zeului nu ar fi fost iertata. Din fericire pentru dumneata, acele zile au trecut insa.
- Acest guvern s-a bazat pe puterea prestienta a zeului, spuse acelasi cardinal. Pe ce se va baza de acum incolo?
- Cardinale, spuse Ios, in buzunarul drept al mantiei ai trei sute ptruzeci de dinari si optzecisicinci de sloti. Vrei sa spun public ceea ce gandesti despre colegii dumitale, sau ceea ce uneltesti pe la spatele cardinalilor din Moria? Puterea prestienta mi-a fost transmisa, dupa cum vezi, dar acest guvern va inceta sa existe.
In sala se isca un murmur de nemultumire. Ba inca se ridicara voci care protestau fatis. Ios continua sa se plimbe linistit prin sala, tinandu-si mainile impreunate la spate.
Dupa o vreme, vociferarile se estompara. Un alt cardinal lua cuvantul:
- Doamne, incerca el sa fie lingusitor, dar ce se va intampla cu poporul caruia ii servim?
Ios zambi auzind apelativul si ii raspunse:
- Cardinale, Cardinale, lingusala nu te va duce nicaieri ... . Eu nu sunt Domnul vostru, eu sunt doar Comandant, cat despre poporul fata de care te arati atat de ingrijorat, nu uita ca eu ma trag din popor si ca am vazut si gustat din grija netarmurita pe care i-o purtati. Sunteti o pata pe fata lui, un parazit care se hraneste din munca poporului. Ce ati facut pentru popor, Cardinale? I-ati luat si putinul pe care il avea spre a va inmulti averea proprie. Crezi ca vei lua cu dumneata in mormant averea aceasta? Crezi ca lumea dreptilor este pentru unii ca dumneata? Te inseli, Cardinale!
In sala se lasase o liniste apasatoare. Ios facu o pauza, apoi continua:
- Asa cum Zeul a cerut-o, puterea va fi inapoiata poporului!
Un alt val de nemultumire se ridica in sala.
- Se vor manca unii pe altii, nu sunt in stare sa se autoguverneze!
- Va inselati, le-o reteza scurt Ios. Se vor guverna, si inca mai bine decat ati crede domniile voastre! Incepand cu sfarsitul acestei sedinte, guvernul cardinalilor va inceta sa existe. Deasemenea, intreaga Biserica va fi desfiintata. Averea clerului va fi confiscata si impartita in mod egal oamenilor de rand.
- Ne lasi muritori de foame? Dupa ce am servit Zeului atatia ani?
- Ati servit doar voua insiva. A venit timpul sa restituiti ceea ce ati furat.
- Nu e drept!, protestara si altii.
- Voi vorbiti despre dreptate, voi, care sunteti tocmai antipolul ei? In locul vostru nu m-as arata atat de vehement in aceasta privinta.
- Zeul a gresit numindu-te Comandant, mai spuse unul. Esti unul din popor si vei tine cont de neajunsurile pe care le-ai indurat ca unul din popor. Evolutia si stabilitatea necesita sacrificii, chiar daca nu le intelege poporul.
- Sacrificii, spui, Cardinale, dar te intreb, cunosti ce este acela un sacrificiu? Ce ai sacrificat dumneata pentru bunul mers al lucrurilor ... in afara de onoare, bun simt si tot ceea ce este omenesc? ... dar si pe acestea le-ai sacrificat pentru bunul mers al afacerilor domniei tale. Nu fi ipocrit, timpul ipocritilor a trecut. De azi chiar, lumea va trai o explozie.
- Exploziile au doar putere distructiva!, remarca unul dintre cardinalii batrani. Esti sigur ca vrei sa produci o explozie?
- Exploziile aduc dupa sine o perioada de reconstructie, o perioada de mobilizare colectiva pentru inlaturarea efectului devastator. Vorbea unul din confratii dumitale despre sacrificii, ei bine domniile voastre veti fi sacrificiul necesar bunului mers al lucrurilor. Daca ati acceptat ideea sacrificiului poporului, acum va trebui sa acceptati ideea propriului sacrificiu. Singuri ati ajuns in situatia aceasta.
- Avem inca resurse!, spuse un altul. Avem forta necesara sa luam conducerea in mainile noastre! Cu forta daca va trebui!
- V-ati atasat atat de mult de pozitiile pe care le aveti, incat nu mai vedeti clar, am impresia.
Din nou liniste. Tonul calm pe care vorbea Ios fara a-si inceta miscarea monotona prin sala ii naucea pe cardinali. Ios continua:
- Nu numai ca uitati, Cardinale, ca inca am puterea de a va executa fara sa dau explicatii cuiva, dar uitati ca influenta dumneavoastra provine din "resursele" pe care spuneati ca le aveti, iar "resursele" v-am spus ca va vor fi confiscate si impartite oamenilor de rand. Fara resurse, Cardinale, sunteti NIMENI, un om ca toti ceilalti din multime. In plus, nu cred ca aveti simpatii printre oamenii de rand, care sa va ajute sa recapatati puterea si sa va refaceti domeniile, luand inapoi pamanturile pe care acestia abia le-au primit.
- Dar asta inseamna o schimbare a legilor nescrise ale istoriei. Negi mostenirea. Sunt unii din noi care sunt a 10-a generatie de cardinali. Am primit pamanturile si bogatiile de la parintii nostrii, iar ei de la parintii lor. Ni se cuvin. Asta e furt!
- A zecea generatie, spui Cardinale, dupa mine ar putea fi a suta generatie. Hotararea mea ramane aceeasi. Spui ca se va produce o schimbare a legilor nescrise ale istoriei. Ei bine, nu, nu asta se va produce, ci o egalizare a paturilor sociale. De aici mai departe, evolutia va continua. Se va naste o noua structura sociala, bazata de data aceasta pe legile evolutiei: pradatorul isi mananca victima, dar ucide numai cat poate manca. Pana acum, ati ucis din placere, distrugand vanatul, iar unii dintre voi nu v-ati dovedit a fi vantori, ci ati fost nascuti si vi s-a pus arma in mana. De acum cei cu adevarat puternici vor birui si vor avea grija de cei mai slabi. Asa trebuie sa fie. Va fi o aristocratie reala, nu una artificiala.
- S-a inlocuit o dictatura cu alta?
Ios zambi.
- Este sfarsitul oricarui tip de dictatura, numai ca o masura de duritatea acesteia, nu poate fi luata decat printr-o hotarare de tip dictatorial.
- Nu iti dai seama de pericolul la care expui societatea bulversand-o astfel?, intreba un alt Cardinal.
- Este tocmai explozia despre care vorbeam ceva mai devreme, nu?, raspunse Ios printr-o intrebare. V-am spus, Cardinale, societatea actuala are nevoie de aceasta explozie, are nevoie sa se reaseze intr-un mod natural.
Sala se umplu de forfota Cardinalilor.
- E nebun, spuse unul din ei adresandu-se celorlalti. Va distruge lumea asta si ne va trage si pe noi in jos, odata cu ea.
- Omorati-l, spuse un altul.
Ios continua sa se plimbe calm prin sala.
Cardinalul se ridica de la masa si se indrepta amenintator spre Ios. Altii ii urmara exemplul.
Cateva secunde mai tarziu, toti impartasira aceeasi soarta: garzile nu mai asteptara nici un ordin din partea Comandantului si ii executara pe loc, umpland sala de miros de carne arsa. Restul Cardinalilor stateau uimiti la locurile lor, bucurosi ca nu dadusera si ei frau liber nemultumirilor.
Ios continua sa se plimbe cu mainile la spate, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
- Veti fi instiintati in ce mod se va proceda la confiscarea averilor, spuse Ios. Vi se va lasa atat cat sa puteti trai, nu mai mult.
Cardinalii nu mai indraznira sa zica nimic. Ar fi fost inutil.
- Ultima sedinta a Cardinalilor se incheie aici, spuse Ios, si o data cu ea, se incheie perioada Bisericii Oamenilor.
Se intoarse cu fata catre Cardinali, facu o scurta plecaciune si parasi sala.

**********

Fusese ultimul care intrase in sala oficiala a palatului. Cardinalii erau acolo, asemeni celor care urmau sa preia puterea. Priviri lungi il urmareau pe Ios mergand linistit spre locul pe care pana acum ceva vreme il ocupase Zull.
Ios isi masura pasii. Pasea egal, apasat. Nu luase in seama discutiile care existau in sala cand intrase, nici linistea care se stabili pana cand ajunse la scaunul Domnului.
Odata asezat pe scaun ridica privirea insepre cei din sala si ii privi pret de cateva secunde.
"Sa terminam odata cu toate astea!", gandi Ios. Cu cat incepea mai repede, cu atat termina mai repede.
- Voi fi scurt!, spuse el. Cu siguranta stiti care este rostul acestei ultime intruniri.
- E o mare nedreptate si cea mai mare gresala a ultimilor doua mii de ani!, spuse unul dintre Cardinali.
- Daca este o gresala, numai istoria o va putea spune peste cateva sute de ani, cat despre nedreptate, nici nu vi s-ar fi putut parea altfel ... Nu aveti insa puterea de a schimba ceva in aceasta privinta, raspunse calm Ios. Facu o pauza apoi continua:
- Aceasta intalnire are doar caracter formal, nu si unul decizional, se schimba garda, atata tot. Am insa un avertisment la adresa celor care acum preiau temporar puterea.
In sala se asternu o liniste ca de mormant. Tonul grav al lui Ios trezise atentia tuturor.
- Aveti grija, voi cei care pana mai ieri erati insetati de ideea dreptatii!!! Daca cel ce a mers fara apa in desert se lacomeste sa bea prea mult dintr-o data, odata ajuns la apa, se va inneca, de buna seama. Asemeni lui, riscati sa va innecati, daca nu veti avea grija, daca veti uita ca puterea nu este a voastra, ci a poporului, caruia trebuie la un moment dat sa o innapoiati.
- Ne confunzi cu Cardianlii, Comandante, spuse unul din cei alesi de Ios. Noi nu am vrut niciodata puterea, ci dreptate, o viata cu adevarat libera pentru urmasii nostrii!
- Orice mar stricat a fost la inceput verde!, spuse Ios. Puterea corupe, amageste. Chiar si cei mai indarjiti dintre voi puteti cadea prada veninului puterii. Aveti, dar, grija! Nu eu am sa va judec, ci voi insiva, cei de acum si tovarasii vostrii.
- Cat despre voi, zise Ios adresandu-se Cardinalilor, cum v-ati asternut, asa veti veti dormi! Va veti intoarce in popor si va trebui sa traiti asemeni lui. Daca v-ati creat antipatii in popor, veti duce o viata grea, daca v-ati atras poporul de partea voastra, veti trai bine!
- Stii bine ca poporul ne uraste!, spuse un Cardinal. Ne lasi la mila lui, iar noi vom fi sfasiati ca niste caini!
- Nu eu v-am adus in situatia asta, Cardinale!
- Fie-ti mila!, izbugni Cardinalul.
- Mila? Pentru ce mila, Cardinale? Mila imi e de cineva neajutorat, nu de cineva care trebuie sa dea socoteala pentru ceea ce a facut!
Iarasi liniste.
Ios facu un semn si garzile se indreptara inspre cardinali.
- Predati insemnele regale!, ordona Ios.
Cardinalii isi scoasera inelele cu sigiliile si le inmanara garzilor care erau langa ei. Nu aveau ce face! Apoi isi scoasera mantiile lungi pe care le inmanara de asemenea soldatilor.
- Sunteti pregatiti?, intreba Ios pe cei care urmau sa devina noua forma administrativa.
Acestia facura un semn scurt din cap.
- Nu am sa cer vre-un juramant. Juramant am sa consider sufletele voastre.
Fostii camarazi ai lui Ios isi primira sigiliile si mantiile.
Zorra isi puse mantia si inelul cu sigiliu si se uita o clipa spre Ios. In tot timpul sedintei evitase sa il priveasca. Privirile li se intalnira si fiecare din ei intelese ca era ultima lor intalnire. De acum aveau sa urmeze cai diferite, cel putin pentru o perioada destul de lunga.
- De azi inainte, eu nu voi mai fi printre voi!, spuse Ios. Aveti posibilitatea sa claditi, sau sa va distrugeti. Alegeti cu intelepciune!
Arunca o ultima privire asupra adunarii apoi iesi din marea sala.

Incepea adevarata misiune a lui Ios.








--- Partea a doua ---

- Caderea aroilor din care demoni s-au facut-



- S-a luminat, spuse Asai.
- Intr-adevar, ii raspunse Eoh, si in curand se va instaura iarasi linistea. Inca o zi, inca o perioada de pace, dupa care va urma inca o noapte, inca un atac al lui Hido, inca o rabufnire a urii si a intunericului.
- A cata?, intreba retoric Asai. Nici nu mai stiu cand a inceput razboiul asta. Si nimeni nu stie cat va mai dura.
- Nici chiar El?, intreba Eoh ridicand o spranceana si scuturandu-si aripa dreapta usor.
- Pentru El, toate sunt fara mister. Fireste ca stie, cum stie si de discutia dintre noi de acum.
- De ce nu Il intrebi?
- Pentru ca nu ne-ar ajuta cu nimic raspunsul. Si in plus, ma indoiesc ca imi va raspunde. Nu intelegi Eoh, ca acest razboi este o incercare pentru toti. Din el se va naste viata si va dura atat cat va trebui sa dureze.
- Uneori am indoieli Asai. Uneori ma intreb daca nu cumva Hido a avut dreptate, dar apoi imi spun ca suntem de partea buna, ca noi suntem "baietii buni".
Asai rase usor:
- Nu exista "baieti buni" si "baieti rai"! Suntem cu totii doar pioni, fiecare din noi avand rolul sau bine determinat.
- Atunci inseamna ca Hido avea dreptate?
- Da, dar asta nu ii justifica decaderea. Mandria l-a facut sa se creada altceva decat ceea ce este. Realitatea despre care iti spuneam inainte l-a facut sa se revolte. In fond, nici nu trebuie sa cautam o justificare a decaderii lui. Ceea ce trebuia sa se intample, s-a intamplat!
- Cred ca te bucuri ca nu esti in locul lui desi ai fi putut foarte bine sa fii, nu?
Asai il privi cu compasiune pe Eoh si ii raspunse:
- Te poti bucura de pierderea unui frate?
Eoh recunoscu in glasul lui Asai durerea de dincolo de cuvinte.
- Fireste ca nu! Eu nu am intelepciunea ta, Asai, eu sunt doar un Arhanghel. Iarta-mi intrebarea!
Asai privea in zare cum ultimii soldati ai lui Hido se retrageau urmand noaptea care acum se destrama, undeva departe.
Isi aminti apoi de caderea lui Hido.
Trase cu putere aer in piept si spuse, scuturandu-si praful de pe vesmintele albe de comandant suprem.
- Eram inca in Arra, impreuna cu Hido cand am avut revelatia Reconstructiei. Pentru Hido era insa prea tarziu. Acela a fost totusi momentul in care revolta lui nu a mai putu fi oprita.
- Am auzit multe variante ale momentului, spuse Eoh, dar nu stiu ce sa cred din ceea ce am auzit.
Asai sesiza rugamintea din glasul lui Eoh si incepu sa povesteasca:
- Eram in a sasea zi a saptamanii, chiar dupa crearea omului. Hido ii indragise deja si incepuse sa ii priveasca drept slujitorii sai.
- Se amestecasera deja semintiile oamenilor cu cele ale aroilor?
- Da, cu putin timp inainte, iar Hido se indepartase deja de lumina.
Discutia le fu intrerupta de Arhanghelul Micaeil care venea sa raporteze despre situatia frontului:
- Comandante Eoh, ultimele hoarde ale aroilor cazuti s-au retras dincolo de linia orizontului.
- Prea bine, Micaeil, raspunse Asai in locul lui Eoh. Sa fie pace!
- Intru cele sfinte, raspunse Micaeil si isi lua zborul disparand undeva sub piscul pe care se aflau cei doi.
Asai isi amintea totul ca si cand s-ar fi intamplat ieri.

Erau amandoi in sala mare, strajuita de leii sfinti, din ale caror coame ieseau flacari.
- Pentru ce crezi ca am fost chemati?, intreba Hido.
- Stii prea bine pentru ce, raspunse Asai, incercand sa isi ascunda regretul si teama pe care le simtea. Nu pentru sine, ci pentru Hido.
Acesta din urma zambi si spuse:
- Aparentele ... Trebuie sa le pastram, nu?
Apoi gandi: "Poate ca nu l-am apreciat cum trebuie pe Asai. Daca se va ajunge la razboi, va fi un adversar pe cinste. Dar asta e bine! Va face ca jocul sa fie mai interesant. M-as plictisi in cazul unui razboi scurt, fara adversar!"
Stia foarte bine ca nu se putea pune problema unui razboi scurt, in cazul in care s-ar fi ajuns la asa ceva. Nu era adeptul razboiului, dar daca nu era o alta varianta, nu il excludea. Spera totusi ca nu va fi nevoie sa se ajunga aici.
"Ma amagesc singur, isi spusese, caci stiu ca Vocea nu va renunta. Isi va arunca in lupta toate legiunile de aroi conduse de Arhanghelii care I-au ramas alaturi... bieti slujitori orbi, catei ascultatori, indeplinind ordine pe care nu au cutezanta de a incerca sa le inteleaga. Eu ma opun Legii, pentru ca o gasesc nedreapta, imperfecta. Iar in locul ei voi crea ... lipsa legii, evolutia haotica, adevarata selectie naturala. Fiecare va avea legea lui, iar legea cea mai puternica va invinge. Va fi o adevarata revelatie pentru universurile automate si legate inca la ochi. Pana atunci insa, va trebui sa pastram ... aparentele!"
Zambi si isi aranja centura aurie pe care o purta in jurul braului. Camasa alba, lunga ii acopera picioarele pana la jumatatea coapsei.
- Sunteti asteptati, le spuse aroiul vestirii.
Hido ii facu semn lui Asai sa intre primul:
- Te rog, ii spuse. Esti intaiul, asa ca ... de dragul aparentelor ...
Asai zambi, dar zambetul nu era unul de bucurie.
Erau pentru a doua oara in incaperea Vestirii. Prima fusese cu eoni in urma, iar atunci cei doi fusesera unul. Desi amandoi isi aminteau detaliile salii, nu isi puteau aminti nicicum unul de celalalt sau ce le spusese Vocea atunci. Isi aminteau insa durerea pe care o simtisera crescandu-le aripi.
- Amintiri frumoase, nu?, intreba Hido razand.
- Intr-adevar, atunci eram curati!
Hido simti aluzia din glasul lui Asai si zambi din nou:
- E o diferenta intre a fi curat si a fi orb!
In asteptarea Vocii, Hido se inalta pana la unul din balcoanele catedralei.
- Esti ca un copil rasfatat, ii spuse Asai. Stii bine ca nu ai voie sa zbori in catedrala Vestirii si totusi o faci cu nonsalanta.
- Voiam doar sa vad ce se afla aici, raspunse Hido zambind si reveni langa Asai.
Statu o clipa langa acesta si apoi zise mai mult ca pentru sine:
- ... da, da, da ...legi si legi si iarasi legi, dar ... de dragul aparentelor, trebuiesc respectate ... inca.
Asai se prefacu a nu fi auzit aceasta ultima remarca a lui Hido si spera ca nici Vocea sa nu il fi auzit, desi stia ca acest lucru era cu neputinta oriunde, cu atat mai mult aici, in casa Lui.
- Amandoi sunteti copii, se auzi Vocea.
Atat Asai cat si Hido pusera un genunchi jos si isi plecare aripile.
- De dragul aparentelor ..., zise Vocea.
Hido nu indrazni sa zica ceva. Chiar si el tremura in prezenta Vocii.
"E normal, isi spuse, sunt parte din El. E Parintele meu si de El ma va lega totdeauna ceva aparte!".
- Ridicati-va!, le spuse Vocea. Sunteti in Casa Mea!
Asai se ridica primul, in timp ce Hido inca ramasese ingenunchiat.
"De dragul aparentelor!", gandi Asai.
- Ridica-te Hido!, se auzi Vocea din nou. Nu e nevoie de exces de iubire!
Acesta se ridica si intreba foarte pIos:
- Crezi ca nu Te iubesc? Din totdeauna Te-am iubit! Poate mai mult decat oricine altcineva, iar acum Te iubesc cum nimeni nu ar putea sa o faca vreodata. Am vazut lucruri pe care altii nu au cutezat sa le vada. Lucruri create de Tine, care Te lauda prin frumusetea cu care le-ai creat. Cei care inca nu vor sa le vada Te iubesc orbeste, asa cum si eu odata Te-am iubit orbeste, dar acum? Acum Te iubesc insutit pentru tot ce ai creat.
Facu o pauza si continua:
- Chiar daca nu sunt de acord cu patura pe care ai tras-o peste ochii tuturor, asta nu inseamna ca nu Te iubesc! O, Te iubesc, Parinte iar iubirea asta aproape ca ma arde.
- Legea a fost clara, Hido: nici unul din voi nu trebuia sa intervina in existenta oamenilor.
- Le-am dat 'VIATA', Parinte...
- Le-ai distrus frumusetea!
- Frumusetea lor combinata cu frumusetea aroilor au creat o frumusete aparte, raspunse Hido.
- Vor trebui distrusi!
- Cum, Doamne, ai sa distrugi ceea ce Insuti ai creat?, intreba Hido.
- Nu Eu i-am creat, Hido, ci aroii tai si din cate am vazut, chiar tu insuti!
- Parinte, nu am fi putut crea nimic, daca Tu nu ai fi lasat loc in care noi sa putem crea, iar oamenii-aroi sunt parte din creatie. Nu am facut altceva decat sa Iti indeplinim Voia, sa Iti completam opera.
Asai tacuse pana atunci, dar auzind ce spunea Hido, se grabi sa ii sara in ajutor, inainte de a fi prea tarziu:
- Nu cauta, Doamne la spusele lui. Oamenii-aroi vor fi distrusi. Eu insumi ma voi ingriji de aceasta!
- Cand voi avea nevoie de ajutorul tau, am sa ti-l cer, spuse Hido printre dinti.
- Te condamni singur, ii raspunse Asai in acelasi fel. Inceteaza pana nu e prea tarziu.
- Intotdeauna ai fost mai intelept, Asai, spuse Vocea, dar in privinta oamenilor-aroi, nu avem ce discuta. Hotararea a fot luata si va fi indeplinita. Cu sau fara voia lui Hido.
- Prea bine, spuse Hido. Daca acesta este pretul pe care trebuie sa il platim, fie!
- Pret pentru ce?, intreba Vocea.
- Pentru libertatea celorlalti, raspunse Hido.
- Ce libertate?
- Doamne, acum ca am vazut mai multe decat vede Asai, sunt convins ca asta iti e Voia. Universurile abia asteapta sa le dezlegi ochii si sa le oferi libertatea evolutiei proprii.
- Ceea ce ai vazut, Hido, nu este Calea, ci Pericolul, modul in care se va restrange TOTUL din nou in Mine cand timpul le va fi venit.
- Dar este absurd, Doamne! E atata frumusete, atata energie si libertate ... Este imposibil sa le refuzi tuturor aceste lucruri. Nu pot sa cred asa ceva.
- Am zis!
Hido stranse din dinti, in incercarea sa de a se abtine. In final spuse doar:
- Prea bine Doamne!
"Inca nu a pierit intreaga intelepciune din el!", gandi Asai.
- Stii unde se va ajunge in cazul in care vei nesocoti in continuare Legea, nu?, intreba Vocea.
- La razboi, dar razboiul nu e necesar. Legea poate fi schimbata.
Asai inmarmuri. Nu ii venea sa creada ca auzise asa ceva iesind din gura lui Hido.
- Asta crezi?, intreba Vocea din nou.
- Da!
- Atunci esti pierdut!
- O, Doamne, NU! Abia m-am regasit!, spuse Hido zambind. Abia acum incep sa Te descopar cu adevarat.
- Ceea ce crezi, nu are importanta, dar ... te inseli Hido.
- Cum m-as putea insela cand am vazut lumile inflorind? Cum m-as putea insela cand asta este SINGURA cale?
- Ceea ce tu ai vazut Hido, a fost ceea ce ai vrut sa vezi, ii raspunse Asai. Mandria te-a orbit si ti-a aratat himere ce nu se vor implini vre-o data. Te-a pierdut.

Eoh isi potrivi sabia in teaca de la brau si isi aranja camasa alba cu umeri rosii pe care o purta in calitate de Arhanghel comandant.
- Si asa a inceput totul!, zise el.
- ... si asa a inceput totul!, intari Asai.

si cerul s-a topit si-a inceput sa curga
in dare de roseata, peste pamantul tot
si tot ce-a fost menit-nainte de-a se naste
a prins atunci fiinta si s-a facut pe loc.

Lumina soarelui era inca destul de puternica desi apusul incepuse sa-l transforme in discul inrosit care prevestea noaptea.
- Priveste Zobb, spuse Hido, nu sunt oamenii minunati? Nu sunt ei, inr-adevar creatia desavarsita?
Zobb tacu in continuare. Hido simtea acum si in el inceputul framantarilor. Nu doar aroii ci si din ce in ce mai multi Arhangheli se dovedeau atrasi de fragilitatea fiintei umane.
- Erau doar maimute pana mai ieri, iar acum ..., facu Zobb. Acum sunt ... altceva.
- Nu au fost niciodata maimute, ii raspunse Hido razand. Era scris in codul genetic al acelor animale evolutia inspre om.
- Pana nu de mult aveau doar suflet, isi duceau existenta pur animalic, asemeni celorlalte creaturi de pe planeta, dar acum ... acum au primit spiritul, iar spiritul ii face asemeni noua.
- Sunt inca in faza de inceput, Zobb, iar noi va trebui sa le observam evolutia.
- Dar, Doamne, aroii sunt din ce in ce mai agitati. Spiritul femeiesc ii atrage.
- Si nu doar pe ei, remarca Hido.
Zobb tacu, apoi spuse rusinat:
- Recunosc, Doamne ca nici pentru unii din Arhangheli nu este tocmai usor.
- Si nici pentru comandantul lor, Zobb, dar va trebui sa ne ferim de oameni. Rolul nostru este doar de a observa.
- Vrei sa spui ca pana si tu te simti atras de femei, Hido?
- De ce nu as fi, Zobb, doar este in firea noastra iubrea frumosului! Cu toate astea, oamenii vor ramane in afara oricaror interferente.
Trecusera apoi secole terestre de cand aroii incepusera sa aibe acele sentimente ciudate fata de fiicele oamenilor. In curgerea lor, sentimentele devenisera din ce in ce mai puternice si uneori aroii uitau ca sunt doar observatori si incercau sa se faca cunoscuti oamenilor. Hido reusise pana acum sa impiedice interventii majore in existenta oamenilor, dar lucrurile incepeau sa devina din ce in ce mai grave. Chiar si Hido era tentat uneori sa se arate oamenilor. Incepuse sa ii considere supusii sai. Apoi isi spunea ca nu trebuie sa se lase prada sentimentului de putere. Nu era inscris in codul sau asa ceva. Dar sentimentul devenea din ce in ce mai puternic si din ce in ce, Hido lupta mai greu cu betia oferita de ideea puterii.
"As putea fi in dimensiunea Terrei ceea ce este Vocea in dimensiunea Arrei!", apoi alunga gandul si incerca sa se mustre pentru ca gandise asa ceva. Dar gandului acesta ii urmau altele: "nu a zis Vocea ca impreuna cu Asai voi avea Pamantul? Nu fac altceva decat sa implinesc voia Vocii!". Si iarasi incerca sa isi alunge gandurile. "Nu e bine, nu e bine" isi spunea el, "nu asta e linia pe care trebuie sa merg! Trebuie sa raman un observator". "Esti un portocaliu!", incerca sa se imbarbateze, "pe prima treapta chiar. Revino-ti!
Daca tu nu poti, cum sa le ceri aroilor sa o faca?". "Asai nu pare sa fie afectat de fiicele oamenilor, de frumusetea lor, atat de naucitoare, de gingasia si fragilitatea lor! E mai puternic decat mine! Ar trebui sa ii iau exemplul!", gandea Hido, dar apoi alt gand raspundea acestuia dintai: "nu! Nu e mai puternic, e mai slab, nu are sentimente... Ce e rau in a-mi place oamenii? El este rece, e prea rece, el este cel slab!". Lupta interioara din Hido il macina incetul cu incetul si incepuse sa se vada. Asai, care era poate singurul care inca nu se lasa afectat de nebunia sirenelor umane, observase ca Hido trecea prin incercari grele. I se shimba uneori culoarea si devenea mai inchis, portocaliul din el prinzand uneori tente de rosu aprins, ori asta nu era bine. Rosul avea o alta lungime de unda si era pericolul ca lungimea acestuia de unda sa inghita din plinul celei de portocaliu, iar Hido sa ramana vesnic prins in rosu.
"Sunt cu totii prizonierii propriilor dorinte" gandea Asai. "ce voi face cand dorinta va fi suficient de puternica incat sa le intunece complet mintile? Nu ii voi mai putea opri. Nici macar impreuna cu Hido nu as reusi, iar singur, cu siguranta nu voi putea!". "Hido s-a transformat in altceva. Nu mai este acel Hido impreuna cu care am primit misiunea de observatori. Mi-e teama ca se va pierde in cantecul mut al acestor sirene a caror singura vina este puritatea.". "Va trebui sa ii spun Vocii ce se intampla aici! trtebuie sa o fac, pana nu e prea tarziu. Stiu ca inca nu a venit timpul, dar daca mai astept, s-ar putea ca totul sa fie in zadar!".
Hido stia ca trecerea in dimensiunea Arrei era obostoare si inca mai obositoare era strapungerea barierei energetice a Terrei cand Asai avea sa se intoarca. Asa ca va trebui sa treaca un timp destul de lung inainte de revenirea acestuia. Poate chiar sute de ani terestrii.
"Am ramas singurul stapan peste aceasta lume" gandi Hido si gandul ii dadu din nou acel sentiment de putere ametitoare.
"Va trebui sa am grija! Aroii sunt cu rabdarea la limita. Oricand poate avea loc o revolta a acestora!"
"Va trebui sa am grija si la mine. Asta mai intai de toate.". Gandul i se paruse in prima faza o dovada a propriei neputinte, dar apoi gandi: "si totusi, cateva sute de ani pana se va intoarce Asai nu-i chiar asa de mult."
Gandurile incepeau sa se amestece in Hido si in scurt timp in el se isca o lupta. Erau doi Hido: unul care incerca sa se opuna sentimentelor generate de femei si unul care se lasase deja prada acestora. Incet, incet, primul Hido se vedea rapus de cel de al doilea.
Zona geografica in care se afla acum Hido era zona pe care o prefera din intreg Pamantul. Asta pentru ca era liniste, iar frumusetea peisajului era de-a dreptul rapitoare. Muntele pe care se afla isi avea radacinile adanc infipte in scoarta, mult sub nivelul oceanului care ii scalda versantul de rasarit. Si in plus acolo nu erau oameni. Inca nu ajunsesera in acea zona salbatica. Pana atunci.
De-odata Hido simti in zona energia oamenilor.
"E cu neputinta!" gandi Hido, "aici nu sunt oameni. Aici nu au voie oamenii. Aici e locul meu, muntele meu.". Simti pentru prima data un sentiment nou, nemaintalnit, despre a carui existenta nu avuse nici cea mai vaga idee. Sentimentul il uimi pe Hido; si pentru o clipa uita de oameni.
"Ce sentiment bizar!!!" gandi Hido. "Cata energie degaja acest sentiment! Cum se numeste oare?"
Cauta adanc in memoria sa, dar nu gasi nici tiparul sentimentului nici numele acestuia.
"E un sentiment nou. Am creat un sentiment... Cum e posibil?"
"Ii voi spune 'ura'!". Apoi continua: "imi place ura!".
Influenta energetica umana devenea din ce in ce mai puternica, astfel ca Hido reveni cu atentia la situatia actuala. Deschise ochii spiritului si vazu cauza interferentei energetice: un trib descoperise frumusetea muntelui si sursa abundenta de hrana pe care o constituia acesta. Isi facusera tabara la poalele muntelui. Una din femeile-vanator se avantase departe in inima muntelui pentru a-si face o imagine despre noul teritoriu de vanatoare. Ajunsese la el.
Era o femeie tanara. Tineretea se citea in corpul ei atletic, bine cladit, in fata fara riduri, in miscarile exacte de felina si mai ales in ochii negrii care radiau. Era singura. Cum de se avantase asa departe de una singura? De obicei femeile-vanator mergeau dupa prada in grup. Astfel aveau sanse mai mari de izbanda. Se vede treaba ca aceasta ori se ratacise, ori plecase intentionat de una singura in recunoastere.
Frumusetea ei il uimi pe Hido; si cel de-al doilea Hido invinse.
"Ma voi arata ei", gandi el.
Ii urmari cu atentie miscarile si intui directia in care aceasta avea sa mearga. Zari un loc suficient da larg pentru ca aratandu-i-se acolo sa nu o sperie. Gandi ca vrea sa ajunga acolo si ajunse in aceeasi clipa. Entitatea energetica nu avea forma perceptibila de catre simturile umane. Mintea umana nu putea sa perceapa forma prin lipsa de forma, asa ca Hido trebuia sa isi adapteze energia simturilor omenesti. Metamorfoza fu scurta si fara vre-un efort din partea sa. Acesta doar gandise ca vrea sa capete un anumit aspect si lucrul deja se intamplase.
Femeia se apropiase, dar privirea ei inca nu il descoperise pe Hido.
- Te-ai ratacit? intreba Hido cu o voce calda, dar in acelasi timp impunatoare.
Femeia-vanator lua brusc o pozitie defensiva, indreptand spre el sulita cu varf de fier.
- Nu te teme! Nu am sa iti fac nici un rau, ii mai spuse Hido si continua sa ramana asezat unde fusese cand ii vorbise prima oara, pe corpul cazut al unui copac.
Femeia-vanator nu vazuse niciodata in viata ei o fiinta ca aceea care ii statea acum in fata ochilor si ii vorbea. Semana cu un barbat, dar se deseobea foarte mult de orice barbat vazuse ea pana atunci: era inalt, bine cladit, cu musculatura mult mai dezvoltata decat a barbatilor obijnuiti, avea parul negru lung, buzele rosii, de un rosu aprins, ochii negrii, cei mai negrii ochi pe care ii vazuse pana atunci, iar in spate avea doua aripi mari albe. Vocea acestuia, i se paruse pasnica, dar faptul ca fusese luata prin surprindere o facuse sa adopte o pozitie defensiva. Indrazni sa vorbeasca ciudatei creaturi care ii statea in fata:
- Omule pasare, nu am mai vazut oameni asemeni tie! De unde vii?
- Eu sunt un Zeu! ii spuse Hido. Sunt stapanul acestei lumi. Eu sunt cel care va aduce ploaia, cel care va da animalele pe care le mancati, eu sunt cel care aduce noaptea si va inapoiaza soarele a doua zi. Eu sunt stapanul vostru, iar acesta este muntele MEU.
Manifestarile religiaose erau inca la inceput, dar tribul avea deja imaginea zeilor. Acestia le asigurau existenta.
Femeia cazu in genunchi auzindu-l spunand ca este un Zeu. Il credea desi nu stia de ce. Poate din cauza sentimentului de spaima pe care i-l insufla creatura care tocmai ii vorbise si care era clar ca nu era om. Isi puse capul in pamant si spuse:
- Niciodata zeii nu s-au aratat tribului meu.
Hido ii spuse la randul lui femeii:
- Muntele acesta este al meu, iar voi imi tulburati linistea!
- Vom pleca, daca asta iti este voia marite zeu, spuse femeia si dadu sa se intoarca de unde venise.
- Stai! ii spuse Hido. De acum veti fi protejatii mei. Aveti voie sa locuiti pe munte, dar in locul acesta nu veti calca caci el este un loc sfant!
Femeia ramase la pamant, iar Hido se indrepta inspre ea. O atinse pe par si ii spuse:
- Ridica-te, femeie, de azi incolo vei fi sotia mea. Vei fi sotia zeului!
Femeia incepu sa tremure. Era speriata de toata aceasta situatie. Zeul venise catre ea fara sa atinga pamantul si fara sa isi miste aripile. Avea sa fie sotia zeului. O cuprinse ameteala.
Nu isi reveni din starea de confuzie decat atunci cand se trezi singura, in poiana in care il vazuse pe zeu.









"Am sa recladesc universurile. Am sa le dau o noua forma, un nou sens, singurul, dar pana atunci mai este inca timp. Va trebui sa imi asigur adeptii, sa imi pregatesc armata in cazul in care se va ajunge la razboi. Nu va fi usor, dar deja sunt printre Arhangheli unii care cu usurinta ar putea fi treziti. Ca sa nu mai vorbesc de aroii care deja au cunoscut frumusetea oamenilor."
- Am sa incerc sa nu te las sa cazi, zise Asai.
Hido zambi si isi scutura pletele aurii a dezaprobare.
- Sa cad?! In final vei vedea si tu ca aceasta este singura cale.
- Inca nu e prea tarziu, Hido. Inca poti sa te intorci.
- Sa ma intorc? La ce? La obedienta orbeasca de dinainte? La regulile pe care nu cutezi inca sa le contesti?
- Hido, nu am fost creati pentru asta! Nu am fost creati pentru distrugere, ci pentru pace si iubire.
- Despre ce distrugere vorbesti Asai? Ce am distrus eu pana acum?
- Pe tine, Hido si risti sa ii distrugi si pe altii. Gandim cu acelasi gand dintotdeauna. Stiu despre revolta pe care esti pe cale sa o produci. Stiu de planurile tale de a atrage de partea ta Arhangheli si legiuni de aroi. Daca vei cadea, si vei cadea in cazul unui razboi, ii vei trage si pe ei dupa tine.
- Inca nu e razboi. Si poate nici nu va fi.
- Daca vei continua pe calea aceasta, va fi cu siguranta.
- Atunci sa fie!
- Vei pierde! Stii asta, nu?
- Cine spune ca voi pierde?
- „Nimic nu poate transcede Vocea! Nimic nu este fara voia Lui! Nimic nu poate fi IN AFARA Lui!”
- Cunosc foarte bine "Slava Vocii", Asai, dar ce este "Slava Vocii", daca nu inca o modalitate de manipulare? Ni se spune ca este infailibil pentru a exclude incercarile de a-L transcede, dar oare chiar asa stau lucrurile Asai? La fel ni s-a spus despre oameni: "Cel ce va cuteza sa ii atinga, va infrunta eternitatea singur!" si totusi, iata-ma aici, cu tine, in Arra, Asai!
- Exact asta are sa se intample Hido. Tu le-ai deschis oamenilor ochii, i-ai facut sa muste din marul ispitei, dar, bietule, nu intelegi ca oamenii au fost ispita ta? Au fost marul din care insuti ai muscat, fara ca cineva sa te fi indemnat spre aceasta! Renunta la ei! Renunta la iluzia pe care oamenii o reprezinta, Hido, pana nu e prea tarziu!
- Hai doar o data cu mine pe Pamant Asai! Sa le privesti in suflete prin ochii atat de curati, de inocenti! Daca atunci imi vei spune ca nu am dreptate, inseamna ca esti mult prea orb, prea legat ca sa intelegi vreodata ceea ce spun eu!
- Am fost, Hido! Am fost impreuna, dar numai tu ai vrut sa vezi himera din ei.
- Si, in plus, zise Hido, nu sunt doar oamenii!
Privirea i se tulburase si privea undeva dincolo de al treizeci si optulea univers din galaxia Stancii, cel mai indepartat punct pe care il putea zari din locul in care se aflau.
- Mai sunt si regulile... In primul rand ele.
Facu o pauza apoi continua:
- Am fost creati sa fim liberi, nu?
- Intocmai! Pentru ce acum vrei sa te inchizi singur?
- Numesti asta libertate?
- Te minti cu iluzia libertatii tale cea noua, Hido. Aceasta nu e libertate!!! E mandrie si dorinta de putere! Puterea nu inseamna libertate.
- Atunci ramai slab si "liber", Asai. Eu nu o voi face! Dimpotriva!
- Hido, ce intelegi prin libertate?
- Ar fi trebuit sa ma intrebi asta cu mult timp in urma, inainte de a incepe aceasta discutie, Asai. Dar nici acum nu e prea tarziu.
Facu un gest cu mana dreapta si in palma ii aparura cativa oameni. Acestia pareau fericiti, ducandu-si existenta lor de numai cateva clipe in palma sa.
- Sunt ei liberi?, intreba Hido.
- Sunt fericiti, raspunse Asai. Sunt asa cum au fost creati sa fie.
- Dar sunt ei liberi? reveni Hido, accentuand intrebarea.
- Desigur! In dimensiunea lor sunt atat de liberi pe cat pot fi!
- Exact!, zambi Hido. Briliant spus, Asai: "atat de liberi pe cat pot fi!".
- Nu inteleg!
- Libertatea lor este o libertate controlata, o nonlibertate. Daca acestor oameni li s-ar deschide ochii, fericirea lor ar disparea dintr-o data, pentru ca ar vedea ca sunt ingraditi in sistemul lor, parte dintr-un sistem mai larg, in care nu vor putea accede vreodata din cauza limitarilor care li s-au impus.
Hido stranse palmele si oamenii disparura.
- Ce libertate au ei, Asai? Si cu ce te deosebesti tu de ei?
Asai tacu pret de cateva clipe gandindu-se la cat de mult se abatuse Hido de la matricea initiala.
- Eu, continua Hido, eu am deschis ochii si spre deosebire de amaratii de mai inainte, am posibilitatea de a schimba ceva. Eu nu am restrictiile lor. Si nici tu, Asai, nu le ai. Si tu poti fi liber! Putem recladi Universurile, sa le dam o noua fata, un nou sens.
- Ai crea HAOS, Hido, nimic mai mult. Dumnezei razboindu-se intre ei si atat!
- Exact! iar dintre ei, cu adevarat cel mai puternic va domni! Adevarata selectie, Asai!
- Esti nefericit Hido, nu?
- Cum as putea fi altfel cand vad nedreptatile din jur?
- Nefericirea ta se trage din dorintele pe care le ai!
Hido statu o clipa si apoi raspunse:
- Am crezut ca te-am facut sa intrevezi macar o parte din cale, Asai. Stiu foarte bine la ce te referi cand vorbesti de nefercirea mea: NEFERICIREA este rezultat al neimplinirii dorintelor, nu?
- Exact!
- Cu cat dorintele sunt mai mari, cu atat nefericirea e mai mare!
- Intocmai! Si atunci, pentru ce vrei sa infrunti eternitatea in NEFERICIRE?
- Ai omis un lucru, Asai! In cazul in care dorintele se implinesc, FERICIREA este netarmurita!
- Dar dorintele astea ale tale sunt absurde, Hido, si nu se vor implini niciodata! Nu intelegi asta?
- Iar o luam de la inceput? Iar ajungem la punctul in care trebuie sa iti dovedesc falsul din doctrina Vocii?
- Nu ai demonstrat nimic. Ai facut doar o pledoarie in propria-ti favoare. Fara nici un folos!
- Cateodata cred ca esti atat de aproape de adevar, iar apoi imi dau semana ca vei ramane pururi inchis in doctrina, Asai.
- Adevarul este relativ. Ceea ce pretinzi tu ca ar fi adevarat, pentru mine este doar pierzanie.
- La fel vad si eu lucrurile, Asai, dar exact in sensul opus.
- Atunci, imi e teama ca nu se mai poate face nimic...
Urma o pauza de cateva clipe, dar la fel de bine ar fi putut fi cateva secole.
Asai rupse tacerea:
- Daca va fi razboi va trebui sa ne infruntam, Hido.
- Si ne vom infrunta ... iar cel mai puternic va invinge, Asai.
- Frate contra frate?!
Hido sesiza durerea din glasul lui Asai si hotari sa mearga pe firul acesteia, sperand ca il va putea atrage pe Asai de partea sa:
- Nici acum nu sesizezi NEDREPTATEA?
Apoi schimba tonul si spuse calm, aproape soptit:
- Unde se va ajunge, Asai, daca fratele va lupta contra fratelui sau? Universurile vor pierde jumatate din cei mai buni ... Crede-ma ca NU vreau razboiul cu tine, Asai. Durerea pe care o simti acum este si durerea mea. Nu doar eu sunt fratele tau, Asai, ci si tu esti fratele meu.
- Atunci renunta, Hido, te implor! Fa sa nu se ajunga la razboi!
- Acelasi lucru ti-l cer si eu tie, Asai!
Glasul ii parea sincer, la fel cum durerea ii parea sincera.
Urmara alte clipe indelungi de tacere in care cei doi doar statura unul langa celalalt, cu aripile pliate, asezati pe marginea Arrei, cu picioarele atarnand deasupra Caii Lactee.
Fiecare din ei stia deja ca razboiul nu mai putea fi oprit. Se privira pentru o ultima data in ochi si plansera. Apoi se imbratisara stiind ca era ultima imbratisare pe care o vor mai cunoaste vreodata pana la Reconstructie.
- Fie ca sabiile noastre sa nu se intalneasca vreodata, spuse Hido.
- Cu bine, fratele meu geaman!

Asai era in Catedrala Vestirii, gandindu-se la discutia de mai inainte cu Hido. Stia de acum ca nimic nu l-ar mai fi putut intoarce pe acesta.
- Te doare pierderea lui ..., se auzi Vocea.
- ... cum nu credeam ca poate fi durere mai mare, raspunse Asai. Doamne, pentru ce a trebuit sa cada? Te rog, spune-mi ca toate au un rost!
- Si tu te indoiesti, Asai?
- Stii bine ca nu, Doamne, numai ca nu inteleg cum durerea poate avea un rost, cum pierderea celor mai buni dintre noi poate avea un rost ...
- ... Pierdere, Asai?
- Da, Doamne, caci Hido e pierdut si asemeni lui, cei ce l-au urmat.
- Poti oare pierde ce nu ai?
Asai statu o clipa gandindu-se la intrebarea Vocii.
- Nu inteleg, Doamne!
- Asai, durerea iti impiedica judecata, dar incearca pentru o clipa sa o lasi de-o parte si ai sa vezi!
- Vrei sa spui, Doamne ca Hido a fost menit sa cada, ca acesta a fost scopul pe care i l-ai harazit inca de la creare?
- Nu, Asai! Nu Hido! Unul din voi!
Asai simti ca intreaga Arra se destrama si ii fugea de sub picioare.
- Unul din noi?
- Intocmai!
- Tot nu inteleg motivul pentru care caderea trebuia sa se produca, Doamne! Pentru ce era nevoie ca unul sa se piarda?
- Priveste universurile, Asai! Din ele lipseste miscarea. Sunt universuri moarte! Caderea lui Hido va asigura miscarea. Razboiul care se va purta va asigura scoaterea din echilibrul initial al acestor universuri si le va oferi un alt fel de echilibru. Unul creator, din care se va naste ... EVOLUTIA.
- Merita oare evolutia, Doamne, pierderea luminii din Hido?
- Nimic nu se pierde, Asai, pentru ca nimic nu se POATE pierde.
- ... pentru ca totul e in Tine ..., remarca Asai. Oare cum de nu am inteles asta pana acum?
Catedrala i se paru dintr-o data inexistenta, cum totul isi pierdea sensul in clipa aceea: aroii, Arhanghelii, Hido, el insusi.
- ... nimic nu exista ..., ii scapa un gand.
- Nu in forma pe care ai cunoscut-o pana acum, se auzi Vocea.
Universurile incepura sa se roteasca in jurul sau. Catedrala Vestirii parea ca se prabuseste peste el. Arra isi pierduse cu totul insemnatatea si intr-un final se regasi ca NEFIIND.
- ... forme, incepu el un gand.
- ... care exprima esenta, continua Vocea.
- ... miliarde de forme, fara consistenta proprie dar in acelsi timp consistente prin esenta pe care o exprima.
"Oare Hido o fi inteles asta deja?", se intreba Asai. "Cu siguranta NU!", isi raspunse singur. "Daca ar fi inteles ACEST adevar, gandurile lui de putere nu si-ar mai fi gasit locul".
Isi plimba privirea peste peretii Catedralei si gandi:
"Acesti pereti nu exista!"
Vocea interceptase gandul lui Asai si ii raspunse:
- Exista pentru ca Eu exist.
- Noi suntem Tu?, intreba Asai.
- Voi sunteti Eu, iar Eu sunt si voi!
- Atunci, zise Asai, Reconstructia isi pierde sensul ...
- Ce stii tu despre Reconstructie, Asai?
- Totul se va intoarce in Tine si vei recladi totul!
- Care este scopul acestei Reconstructii?
- M-am intrebat adesea, dar scopul imi scapa, recunoscu Asai. Mi-am spus intotdeauna ca Voia Ta este peste puterea mea de a intelege si am luat-o ca atare.
- Indrazneste!
Asai facu un efort urias sa puna cap la cap toate informatiile pe care le primise, dar in final isi pleca aripile si ridica din umeri.
Vocea rase usor.
- Pulsez, Asai! Timpul dintre doua pulsiuni pentru voi este eternitatea, timpul dintre doua reconstructii, dar pentru mine este mai putin decat ceea ce numiti "secunda".
- Suntem un vis? Un vis de o secunda?
- Pentru Mine nu exista timpul, Asai. Eu sunt timpul. Sunteti secunde si eternitate.
"Am cazut si eu, asemeni lui Hido?", se intreba Asai. Isi aminti spusele Vocii: "unul din voi". "Asta inseamna ca pericolul pierderii luminii a fost acelasi pentru amandoi! Si la fel ca acum, in toate eternitatile dintre doua Reconstructii!"
- Doamne, de ce nu ne amintim Reconstructia?
- Pentru ca nu ati mai cadea, iar unul trebuie sa cada. Altfel nu ar mai exista miscarea, evolutia, nu ar mai exista frumusetea, manifestarea prin forme a esentei, iar esenta nu ar mai avea nici o noima. Ar fi esenta fara esenta, forma si atat, iar asta nu POATE fi. Daca ati avea amintirea eternitatii petrecute in lipsa luminii, de buna seama ca v-ati feri sa cadeti, dar asa, INTOTDEAUNA unul din voi cade, iar celalalt primeste ADEVARUL.
- Eu am cazut, Doamne?
- Ce importanta are, Asai?
- Intr-adevar ..., recunoscu acesta.
- Urmeaza razboiul, Asai! Pregateste-te pentru el!
- Razboiul etern.
- Minunatul si de nelipsitul razboi.
- Manifestarea Ta.
- Manifestarea Vietii.












Hido statea pe muntele sau, privind departari de nepatruns altor ochi.
"Razboiul! Selectia!"
Isi spuse ca ar putea pierde acest razboi.
"Nu infrangerea ma sperie ci ideea de Universuri ramase inca adormite! Chiar daca voi pierde, voi fi trezit in altii ideea adevaratei libertati! Razboiul nu mai poate fi oprit!"
Zobb tusi usor pentru a-i atrage atentia.
Hido se intoarse, rupt din gandurile de mai inainte:
- Zobb, nu te-am auzit! Vino, asaza-te aici langa mine.
Acesta se apropie usor, abia atingand pamantul si se aseza impreuna cu Hido pe versantul de rasarit al muntelui aflat la marginea marii.
- Ce se va alege din toate astea? intreba Zobb.
- Va fi cu adevarat o lume noua. A opta zi.
Zobb privea in zare valurile si pescarusii de de-asupra lor.
- Nu pot sa nu ma intreb cum va fi, spuse el.
- Ce anume?
- O lume fara Voce.
Hido rase usor, apoi spuse:
- Prietene, nimeni nu a spus ca din lumea noua va lipsi Vocea. Nimic nu poate fi in afara Lui.
Zobb se arata incurcat:
- Nu mai inteleg, noi suntem dispusi sa ne razboim pentru lumea despre care ne-ai spus ca poate fi, dar acum imi spui ca razboiul nu va fi impotriva Vocii?
- Zobb, facu Hido, Asai si cei care i-au ramas alaturi vor lupta nu pentru Voce ci pentru ca au fost meniti sa lupte. Infruntarea care va urma va decide soarta universurilor: noapte sau zi.
- Dar spuneai ca aceasta este singura cale ...
- Te indoiesti, vechiul meu prieten?
- Nu, desigur, numai ca uneori nu pot intelege.
- Pentru ce iti trebuie sa intelegi? Nu ai incredere in mine?
- Stii bine ca am! Stii bine ca te-am iubit din clipa in care am fost creat, aproape la fel de mult cum am iubit Vocea.
- Pentru ce atunci te chinui cu intrebari carora nu le poti gasi raspuns?
Urma o pauza indelungata, in care cei doi priveau doar valurile marii, ascultandu-le cantecul pe care il fredonau spargandu-se unele in altele si apoi in muntele pe care stateau ei.
- Hido, avem saptezeci de legiuni de aroi si unii din cei mai buni arhangheli. Nu vom pierde!
- Sa nu te indoiesti de asta nici macar o clipa, ii raspunse Hido. Nu putem pierde, spuse el ascunzand-si gandurile de mai inainte.
Discutia le fu intrerupta de arhanghelul Catana care se apropiase pe nesimtite:
- Doamne, esti asteptat! Legiunile sunt pregatite si te asteapta.
- Prea bine, zise Hido, sa mergem!
Se ridica impreuna cu Zobb si toti trei plecara spre campia Arrares unde fusesera adusi aroii.
Pe masura ce se apropiau, vedeau crescand lumina, desi se lasase de mult inserarea de-asupra campiei.
- Cata lumina! facu Hido. Nu e frumos? Cand veti avea indoieli asupra cauzei noastre, sa va amintiti de lumina de acum.
- Indoieli?, intreba Catana. Cum am putea avea indoieli?
- O, veti avea, facu Hido, dar sa va amintiti ceea ce vedeti acum.
Totul in jur exprima frumusete.
- Au sosit!, spuse arhanghelul Bazar. Du-te si anunta-i si pe ceilalti.
Puse mana la ochi si privi spre cerul de unde Hido si cei doi tovarasi ai sai coborau spre locul unde se afla el.
De-o data se auzira trambitele, semn ca ordinul lui Bazar fusese indeplinit.
Hido atinse pamantul si in urma sa Zobb si Catana.
Bazar facu o plecaciune si spuse:
- Bine ai venit!
- Nu e nevoie de plecaciuni, Bazar, ridica-te!
Cauta din priviri locul cel mai inalt, de unde putea privi multimea de aroi. Zari undeva catre miaza-noapte un lant muntos.
- Le voi vorbi de acolo, spuse el intinzand bratul in directia muntilor.
- Prea bine, Doamne, facu Bazar.
Se innoptase deja de tot, dar lumina aroilor facea ca noaptea sa para zi.
Hido isi ridica privirea spre cer, dar lumina stelelor era ascunsa de lumina aroilor.
Isi lua apoi zborul si se opri pe unul din munti.
Din varful acestuia putea zari stelele.
"Cat e de frumos!", gandi el si privi cand la cer, cand spre aroii de jos. "Atata lumina si intuneric deopotriva!"
Aroii erau impartiti in divizii a cate zece mii. Acestea erau unite in bascale, fiecare bascala fiind compusa din douazeci de astfel de divizii. Fiecare divizie avea in frunte un aroi comandant numit disor, iar fiecare bascala avea in frunte un aroi-bashal. Cinci bascale formau o centura, condusa de de un aroi-arhangel, iar zece centuri formau o legiune sub comanda unui arhanghel. Hido reorganizase armata aroilor, reducand numarul aroilor-arhangheli si crescandu-l pe cel al aroilor luptatori.
De jur-imprejur, cat puteai zari cu ochii, pretutindeni erau numai aroi. Hido isi plimba privirile peste armata care i se intindea la picioare si avu un ciudat sentiment de putere. Nu mai contau atunci nici Asai, nici ostile lui, nici chiar Vocea. Puterea pe care o resimtea era fara margini. Era deja stapanul lumilor.
"Acesta e doar inceputul!", isi spuse el, apoi facu un semn cu mana aratand ca voia sa vorbeasca aroilor.
Linistea se propaga de la cei din randurile mai apropiate catre cei de dincolo de linia orizontului. Cand noaptea se umplu de liniste, Hido grai:
- O lume noua am sa va dau! Dar multi dintre cei care sunteti azi aici, nu vor mai apuca sa o vada ... Nu pe aceia ii plang, caci ei vor fi slaviti prin vitejia de care au dat dovada, ci pe cei care vor trece razboiul, caci aceia vor fi uitati in scurgerea timpului. Cu totii insa ne vom aminti ziua aceasta, a opta zi, indiferent daca vom apuca sa vedem lumea de dupa sau vom fi inchisi in dimensiunea ZORRA. Celor ce vor cadea le ofer iubirea mea, celor ce vor rezista, le ofer viziunea.
Facu o pauza si apoi continua:
- Pentru o lume noua!
- Pentru o lume noua! se auzi izbugnind dintr-o data din pieptul milioanelor de aroi.
- Pentru o lume dreapta!
- Pentru o lume dreapta! repetara aroii.
- Pentru creatia completa, pentru a opta zi!
- Pentru a opta zi!
Apoi Hido tacu, lasandu-si capul cu barbia in piept si ridicandu-si bratele la nivelul umerilor cu palmele indreptate inspre cer. Intinse aripele si ramase o vreme asa.
Linistea se asternu iarasi pret de cateva clipe.
Hido incepu sa fredoneze incet linia melodica a unui imn de izbanda. Nimeni nu putuse vreodata sa cante asemeni lui. Nici chiar Asai.
Aroii de langa el incepura dupa o vreme sa fredoneze si ei, iar in scurt timp intreaga campie fredona incet, abia auzit, acelasi imn.
Cand imnul se termina, Hido lasa bratele in jos, isi stranse aripile si ridica privirea. Intreaga multime era captata de prezenta sa hipnotica.
Ridica apoi bratul drept si striga:
- Pentru victorie!
- Pentru victorie! repetara aroii si multimea se umplu de urale.
"Cata putere!", isi spuse Hido din nou. "Ma uit la ei si fiecare din ei e pregatit sa renunte la eternitate, pentru ... pentru mine!".
Cobori apoi din varful muntelui si se reantoarse langa Catana.
- Doamne, de mult nu am vazut atata devotament, spuse Bazar.
- Vor avea nevoie de el, zise Hido gandindu-se la confruntarea ce avea sa urmeze.
Isi potrivi sabia si le mai spuse inainte de a-si lua zborul spre muntele sau:
- Am nevoie de liniste! Pregatiti armata pentru maine!
Asai privea de la marginea Arrei campia pe care Hido isi chemase armatele.
- Prea multi aroi i s-au alaturat. Prea multi vor cunoaste suferinta eterna alaturi de el.
- Cum ii vom invinge, Asai? intreba Eoh. Ma intreb daca avem vreo sansa in fata multimilor lui Hido.
- Nu te indoi Eoh! Nu si tu!
- Stii bine ca indoiala mea nu este cauzata de Hido. Ma intrebam doar cum il vom invinge doar cu armata pe care o avem.
- Avem destui aroi, Eoh si in plus avem credinta. Nu uita de asta!
- Nu vreau sa par lipsit de respect, dar credinta au si ei, doar ca se manifesta altfel. Si ei cred in cauza lor. Tu insuti ai vazut asta putin mai inainte, nu?
- Le lipseste Vocea, Eoh!
- Cum ne va ajuta Vocea, Asai, cata vreme ti-a spus ca razboiul se va duce intre tine si Hido?
- Eoh, sunt lucruri pe care nu ti le pot destainui. Nu ai intelege si in plus, nu cred ca te-ar ajuta la ceva doar sa le auzi. Crede doar! Atat!
- Dintotdeauna am simtit ca sunt lucruri care imi depasesc puterea de a intelege si de fiecare data mi-am spus ca asta a fost voia Vocii. Nu voi face altfel acum!
- Foarte bine Eoh, spuse Asai, foarte bine!
Privea inca spre campia Ararres gandindu-se acum la Hido ca la un veritabil inamic.
- Pregateste armatele, Eoh. Maine va incepe totul!
- Maine?
- Intocmai. A sosit clipa!
Asai se intoarse cu fata spre interiorul Arrei si spuse in timp ce isi prindea imprejurul taliei teaca scurta de cristal:
- Trebuie sa plec, Eoh. Ma voi intalni cu Hido! Intre timp, pregateste armata!
- Vei incerca din nou sa il faci sa se intoarca?
Asai zambi cu triste:
- Poti intoarce apele catre izvoare?
- Nu, caci acesta le e cursul firesc!
- Acesta este si cursul firesc pentru Hido, Eoh!
- Si atunci? Pentru ce?
- Pentru eternitate!
Eoh il privi pe Asai luandu-si zborul catre dimensiunea in care Hido isi petrecea ultimele clipe de dinainte de confruntre pe muntele sau.
"Cateodata nu il inteleg nici pe Asai ... ", isi spuse Eoh, "... dar ma rog, asa e voia Vocii!".
Ridica din umeri si isi spuse ca avea o armata de organizat, apoi isi vazu de insarcinarea pe care i-o daduse Asai inainte de a pleca.


*** *** *** *** ***

- Te asteptam, spuse Hido cand simti prezenta lui Asai, fara a-si lua ochii de la stelele din departare.
- E timpul, spuse Asai!
- In cele din urma, a sosit clipa in care universurile vor cunoaste libertatea!
- Stii pentru ce ma aflu aici, nu?, intreba Asai scurt.
- Da! Iar tu stii cat de mult am asteptat clipa asta.
- Hido, cand zorii zilei de maine vor fi trecut, razboiul va fi inceput deja!
- Aleluia! facu Hido. Ai ales locul?
- Razboiul va fi aici, in dimesiunea Pamantului, pe care l-ai indragit atat de mult!
- Imi place, ce-i drept, raspunse Hido. Si imi va placea cu atat mai mult cu cat aici se va naste lumea noua.
- Prea bine, spuse Asai si se intoarse cu spatele dand sa plece.
- Iti amintesti ziua in care am plans pe marginea Arrei? intreba Hido.
Asai se opri, ramanand in continuare cu spatele la Hido.
- Nimic nu s-a schimbat de atunci, zise Asai.
- Si totusi s-au schimbat multe! facu Hido.
Urma o pauza, apoi Hido continua, privind la randu-i in alta directie decat cea a lui Asai:
- Fereste-te de sabia mea, Asai, caci ea nu va mai face diferente.
- Cu bine, Hido! raspunse Asai. Pana la Reconstructie!











Dimineata se arata vesela, soarele stralucind ca in orice dimineata de vara, ba inca parca mai vesel ca in alte dati.
Totul contrasta cu furtuna ce avea sa se dezlantuie peste numai cateva ceasuri.
Cele doua armate erau deja pe campia Arrares, iar comandantii lor priveau multimea din departare, fiecare gandind altceva.
Armata hidonista era mult mai consistenta decat cea a lui Asai, motiv pentru care Hido isi spuse ca razboiul va fi scurt, iar pierderile de neluat in calcul.
Coborara amandoi in mijlocul campului, intre cele doua armate pe care le conduceau.
- Deci aici incepe totul ..., facu Hido.
- Da, raspunse Asai, desi nu stii inca ce esti pe cale sa dezlantui.
- Nu ai nici o sansa Asai, nici una!
- Asta ramane de vazut, Hido.
- Fii realist! Priveste proportiile armatelor noastre! Am de cel putin doua ori mai multi aroi decat tine, Asai! Renunta!
- Stii bine ca nu o voi face, la fel cum si eu stiu ca nici tu nu vei renunta.
- Pentru ce lupti, Asai? Stii macar pentru ce esti dispus sa iti sacrifici eternitatea?
- Mult prea bine, frate, asta fiind diferenta dintre noi de acum incolo: aceea ca unul va uita ceea ce a stiut candva iar celalalt nu va putea sa uite.
- Pentru ce lupti Asai: pentru Voce sau pentru credinta ta cea oarba?
- Orb am fost! E drept, dar ochii mi s-au deschis intr-un mod in care ai tai nu se vor deschide vreodata!
- Prea bine, Asai! Sa inceapa!
- A inceput deja, Hido!
Cei doi isi dusera mana dreapta spre manerul sabiei si scoasera in acelasi timp lama de foc din teaca. Sabiile se incrucisara si atmosfera se umplu de energia degajata. Descarcari electrice se produsera in jur, copaci fura smulsi din radacinile lor, nori acoperira soarele de mai inainte iar vantul incepu sa sufle cum nu mai suflase vreodata.
O sfera de energie se forma dintr-o data intre cei doi, iar sfera incepu sa creasca in diametru pe masura ce timpul in care cei doi erau prinsi in confruntare lor muta trecea. Crescu atat de mult incat la un moment dat ajunsera sa simta fiecare din ei presiunea sferei. Intr-un final, se produse explozia iar cei doi fura aruncati in directii opuse, spre taberele pe care le comandau.
Asai se rasuci in aer si ateriza in stanga lui Eoh cu genunchii pliati, atingand pamantul cu mana stanga, cu barbia in piept.
Hido isi plie aripile, se rasuci de cateva ori si ateriza intr-o fandare laterala perfecta cu ambele maini pe sol, avand privirea inainte.
Atmosfera era saturata de energiile celor doua armate pe cale sa inceapa confruntarea.
- Ordona atacul, spuse Eoh, dupa ce Asai se ridica.
- Va ataca el primul, raspunse Asai si continua: 'Cine ridica sabia de sabie va pieri!'.
Nu apuca sa isi termine vorba si din partea armatei hidoniste rasuna sunetul trambitelor ce anuntau atacul.
Asai ridica mana dreapta, o tinu o clipa in aer, iar cand o cobori, trambitele sunara a doua oara, de data aceasta in propria tabara.
Instantaneu, din ambele tabere, divizii intregi de aroi se ridicara spre cer cu sabiile scoase, ca niste sageti brazdand vazduhul. In urma lor, dare de lumina se incapatanau sa pastreze pacea. Era insa prea tarziu.

*** *** *** *** ***

Armata hidonista pierdea teren. Desi superiori ca numar, aroii lui Hido se dovedisera mult mai putin rezistenti decat cei ai lui Asai.
In numai cateva sute de ani de razboi, armata lui Hido se injumatatise in vreme ce armata lui Asai suferise pierderi minore.
Arhanghelii lui Hido devenisera din ce in ce mai neancrezatori in victoria pe care comandantul lor le-o promisese, iar neancrederea lor crescanda il indarjea parca si mai tare pe Hido.
- Doamne, am pierdut in jur de zece mii de aroi in numai o suta de ani. Trebuie sa gandesti o altfel de strategie, sau riscam sa ramanem fara armata.
Hido statea cu spatele si aparent nu dadea atentie arhanghelului care tocmai vorbise.
- Doamne, insista acesta, tocmai iti spueam despre ...
- Am auzit, Bazar, raspunse Hido calm, ramanand in continuare cu spatele catre arhanghel.
Urma apoi o clipa de liniste. Cum Hido nu zicea nimic, Bazar vru sa continue:
- ... e nevoie de o ...
- De o ce? ii intrerupse Hido intrebarea.
Alta clipa de liniste, apoi Hido continua ridicand tonul pe masura ce vorbea:
- Crezi ca eu nu stiu care e situatia frontului? Crezi ca eu nu stiu de razmerita care risca sa se iste in randul arhanghelilor? Crezi ca eu nu gandesc tot timpul strategii peste strategii?
- Iarta-ma, Doamne! ingaima Bazar.
- Ati ajuns cu totii experti! urla Hido. Ati uitat cine va conduce? Ati uitat de lumea noua pe care vrem sa o cladim? Pe legea mea, ea va fi cladita!!!! Chiar daca pentru asta va trebui sa pierdem intreaga armata!
- Dar, Doamne, incerca Bazar sa spuna ceva.
- De cate ori n-am spus, Bazar, ca nu imi place sa fiu intrerupt?
- Iarta-ma, Doamne!
- "Iarta-ma, Doamne, iarta-ma, Doamne!", facu Hido. Altceva nu stiti! Stati in jurul meu, cand defapt ar trebui sa fiti in mijlocul bataliei. Sa dati exemplu aroilor pe care ii conduceti.
Bazar tacu, dar se gandi ca insusi Hido ar trebui sa faca ceea ce tocmai le imputase arhanghelilor sai.
- Chiar crezi ca ar trebui sa ies in lupta?, intreba Hido, interceptand gandul arhanghelului.
- Doamne, nu am spus asa ceva, se grabi acesta sa se scuze.
- Dar ai gandit-o! replica Hido taIos.
- Doamne ...
- Stiu, continua Hido: "Iarta-ma!".
Bazar se afla intr-o situatie delicata. Stia ca daca nu gasea rapid ceva care sa il scape, va suferi aceeasi soarta ca si miile de aroi care erau pierduti in fiecare zi de lupta.
- Doamne, situatia frontului ne-a facut pe multi dintre noi sa ne pierdem ratiunea, unii chiar speranta.
- Ce sugerezi, Bazar?
- Nu indraznesc sa sugerez ceva anume, Doamne!
Isi dadu seama ca se adancise si mai tare in mocirla in care intrase.
- Bazar, schimba Hido tonul, te-am intrebat ce imi sugerezi. Ce ai face tu, in locul meu?
- Doamne, nu pot fi in locul tau! Tu esti ...
- Termina cu prostiile si raspunde-mi odata! tuna Hido.
Bazar tremura de-a dreptul. Lumina din ochii comandantului ii spunea ca nu era loc de intors. Daca avea sa spuna o prostie avea sa fie exterminat, dar aceeasi soarta simtea ca ar avea-o si in eventualitatea in care ar fi incercat in continuare sa evite un raspuns. Hotari sa vorbeasca.
- Doamne, cred ca as convoca toti arhanghelii intr-un consiliu de razboi!
Hido tacu o clipa, parand ca analizeaza propunerea lui Bazar.
Acestuia din urma, clipa i se paru o eternitate. Stia ca era pe muchie de cutit.
- Un consiliu?, intreba Hido. Crezi ca am nevoie de un consiliu?
Bazar sesiza amenintarea din glasul lui Hido.
- Doamne ...
- Sa nu zici iarasi "iarta-ma", caci vor fi ultimele vorbe pe care le vei spune vreodata.
- Doamne, eu am gandit situatia din punctul meu de vedere. Eu nu am viziunea ta, eu sunt numai un arhanghel.
Hido isi plimba incet palma stanga pe manerul sabiei, privindu-l pe Bazar drept in ochi, afisand un zambet malefic.
- Prea bine, Bazar, zise Hido intr-un final. Daca tu crezi ca s-ar cuveni sa formam un consiliu de razboi, fie, il vom forma. Anunta de indata toti arhanghelii ca sunt chemati pentru ... consiliu.
Cum Hido nu mai spuse altceva si ii intorsese din nou spatele, Bazar se grabi sa indeplineasca ordinul comandantului sau, bucuros ca scapase.
In scurt timp, arhanghelii dadura curs chemarii comandantului si se stransera in cortul acestuia.
Hido insa era de negasit.
- Sigur e pe munte! zise Catana. Acolo se retrage de fiecare data cand situatia ii scapa de sub control!
- Ar trebui sa fie pe campul de lupta, zise un alt arhanghel.
- Iar noi ar trebui sa avem mai multa incredere in el, replica un altul.
- Sa avem incredere in el, Raphael? intreba Catana. Nu am avut si pana acum? Uite unde ne-a adus increderea asta!
- Iti amintesti ce mi-ai povestit ca v-a spus comandantul cand a venit intaia ora pe campia asta, Catana?
- La ce te referi?
- La lumina la care v-a spus sa va ganditi cand veti avea indoieli ...
- Aiurea, a trecut de mult clipa cand gandul acesta ma putea face sa redevin increzator. Au trecut sute de ani de pierderi constante, Raphael!
- Se pare ca aroii lui Asai sunt intariti prin magie! anunta un alt arhanghel. Nu avem nici o sansa impotriva lor.
- Fratilor, va amintiti lumea despre care ne vorbea comandantul la inceput? intreba iarasi Raphael.
- Si tocmai pentru aceasta lume am fost gata sa luptam alaturi de el! replica Catana.
- Ati incetat sa credeti in lumea aceea? reveni Raphael.
- Daca am fi incetat, nici unul din noi nu ar mai fi acum aici! raspunse Catana.
- Si atunci, pentru ce lasati neancrederea sa va roada sufletele?
- Nu neancrederea in idealul nostru, Raphael, ci neancrederea in puterea lui de a ne conduce acolo!
- Crezi ca dintre noi exista unul care sa fie mai bun decat el? intreba Raphael.
- Nu unul, toti! Impreuna, acest consiliu pe care l-a convocat acum ar putea conduce mai bine ostilitatile!
- Visezi, Catana! raspunse Raphael razand. Nu uita ca noua tuturor ne lipseste viziunea, pe cand el o are. Daca e cineva care poate atinge lumea noua, atunci, pe legea mea, el e singurul.
- Sa iasa la lupta, atunci! se auzira cateva voci. Poate astfel aroii isi vor aminti pentru cine lupta si vor fi mai entuziasmati!
- Da! se auzira altii. Sa iasa la lupta!
Cand zarva se incheie Raphael lua cuvantul:
- Si cine, ma rog, va avea curajul sa ii propuna asta? Poate tu, Catana?
Perdeaua cortului se dadu la o parte si in cort intra Hido.
- Nu va fi nevoie, Raphael! Am auzit intreaga voastra discutie. Nu am fost pe munte, asa cum credea Catana, ci ... in zona, ascultand intreaga voastra discutie. Stiam ca in prezenta mea, v-ati feri sa spuneti ce ganditi, astfel ca v-am lasat sa o faceti fara sa stiti. Unii din voi, spuse Hido privind spre Catana, se pare ca au uitat pentru cine lupta, iar altii s-au vazut suficient de puternici incat sa continue lupta singuri. Sunt insa printre voi si arhangheli, asemenea lui Raphael care au ramas intru totul devotati cauzei noastre.
Arhanghelii tacura cu totii, nestiind ce sa zica.
Hido continua:
- Daca parerea voastra e ca ar trebui sa ies la lupta, fie, o voi face. Nimeni, nici chiar eu, nu e mai presus de scopul nostru, al tuturor!
- Doamne, indrazni Catana, sa nu mi-o iei in nume de rau, dar victoria pare sa se indeparteze pe zi ce trece.
Hido se plimba linistit printre arhangheli, tinand mainile impreunate la spate. Fara a se opri, ii raspunse arhanghelului:
- Cand lumea noua se va forma, se va tine seama celor care mi-au fost intotdeauna alaturi. La fel si a celor care au avut tendinta de a uita.
Se opri si-i privi pe toti, apoi spuse:
- Maine, acest razboi se va termina!
Arhanghelii incepura sa susoteasca usor.
- Doamne, razboiul e departe de a se termina, spuse Raphael.
- Si totusi maine se va termina, Raphael.
- Cum Doamne? Aroii lui Asai sunt puternici. Mai puternici chiar decat am estimat. Cum vom reusi intr-o zi ceea ce nu am reusit in sute de ani?
Hido ignora intrebarea arhanghelului si un timp ramase tacut. Arhanghelii asteptau cu totii sa vada planul comandantului lor.
- Trimitei vorba lui Asai ca maine vreau sa il intalnesc.
- Unde, Doamne?
- Unde altundeva decat in mijlocul campului de lupta? Doar eu si el!
- Esti sigur, Doamne?
- Daca sunt sigur? facu Hido uimit. Daca sunt sigur? repeta el intrebarea ridicand tonul. Daca voi iesi in lupta, adversarul meu trebuie sa imi fie pe masura, iar maine il voi invinge pe Asai si gluma asta de razboi se va termina.
Privi in ochii tuturor, apoi zise:
- De maine va incepe lumea noua!
Arhanghelii nu stiau ce sa creada din ceea ce tocmai auzisera. Sa fi ajuns intr-adevar razboiul la final? Fiecare isi spunea ca Hido trebuie sa fi "vazut" victoria de maine. Altfel nu ar fi provocat aceasta confruntare cu Asai.
- Intrevederea, pardon, consiliul s-a incheiat, spuse Hido, lasand sa se inteleaga ca vroia sa ramana singur.













- Asai, Hido iti trimite solie, spuse Eoh intrand in camera mare a Arrei.
- Solie? se mira Asai. Sa intre!
"Ce fel de solie mi-ar putea trimite Hido?" se intreba Asai. "Razboiul acesta nu are cum sa se termine! Nu cu o pace! Ce altceva ar putea cere Hido? Si in plus, e foarte ciudata aceasta solie!"
In camera intra aroiul trimis ca solie. Vazandu-l Asai nu se putu abtine sa simta compasiune si mila fata de acesta. Lumina de altadata ii era slaba, batand spre un cenusiu sters, aripile atat de albe initial erau roase, neangrijite si pline de semnele bataliei.
- Bietule, facu el, pana unde ai decazut ...
Aroiul incerca sa spuna ceva, dar nu reusi, asa ca isi drese glasul si zise intr-un final:
- Sunt solia lui Hido, atata doar! Am venit nu cu arme ci cu vorba!
- Te temi ca vei fi exterminat? intreba Asai mirat.
Aroiul nu spuse nimic, dar teama se putea citi in intreaga sa atitudine.
- Fii pe pace! spuse Asai. Nimeni nu iti va face nici un rau. Nu aici! Va trebui sa duci raspuns stapanului tau?
Aroiul incuviinta printr-o miscare usoara a capului.
- Ai fi putut sa te intorci acasa, in Arra, dar insarcinarea pe care ai primit-o te opreste. Te plang, bietule!
Il privi o clipa cu ochii plini de compasiune gandindu-se la stadiul in care ajunsera aroii lui Hido. Isi spuse apoi ca e numai o solie si reveni la realitatea razboiului.
- Ascult, spuse el usor.
Aroiul prinse curaj si spuse:
- Comandantul iti cere sa opresti razboiul acesta!
- Doreste pacea?! se mira Asai.
- Doreste sa te intalneasca. Maine, pe campul de lupta!
"Deci asta voia! Confruntarea finala!", gandi Asai. "Daca refuz confruntarea se va spune ca m-am temut, daca o accept, atunci razboiul se va termina! E oare timpul sa se termine? Daca am inteles bine ceea ce mi-a spus Vocea, acest razboi nu are cum sa se termine vreodata ... Si atunci? Ce va fi maine?"
Isi spuse ca voia Vocii trebuie sa se implineasca. Daca Hido cerea confruntarea directa, atunci aceasta trebuia sa aibe loc.
- Doar tu si el! continua solia.
Asai il privi inca o data pe aroi si ii raspunse:
- Spune comandantului tau ca ziua de maine va fi ziua Incercarii Finale.
- Prea bine, spuse solia si se retrase.
Eoh asistase la intrevederea celor doi si intreba dupa ce aroiul sol parasi incaperea:
- Il vei intalni maine pe Hido?
- De buna seama!
- Atunci, razboiul se va sfarsi?
- Nu stiu, Eoh! Voia Vocii se va fa implini. Daca El vrea ca razboiul sa se sfarseasca, se va sfarsi, daca va vrea ca el sa continue, va continua atat cat va fi necesar.
- Dar maine unul din voi va pierde!
- Te temi? intreba Asai sesizand urma de agitatie din Eoh.
- As minti daca as spune ca nu imi fac griji, raspunse acesta.
- Eoh, spuse Asai zambind usor, pentru ce te temi? Pentru mine? Eu sunt al Vocii, Eoh, eu nu ma tem! Crede, Eoh!
- Dar daca vei pierde? Daca Hido ca recladi, asa cum a spus, Universurile?
- Daca voi pierde, atunci aceasta a fost voia Vocii, Eoh!
Tacura o clipa, privindu-se in ochi.
"Cata credinta!", isi spuse Eoh. "Uneori am impresia ca noi, restul suntem abia la genunchiul broastei! Nici nu e de mirare ca este Alesul".
- Trimite vorba, Eoh, arhanghelilor ca maine este zi de pace! Spune doar ca maine va fi lupta mea.
- Prea bine, comandante!
- Eoh, facu Asai inainte ca Eoh sa paraseasca sala.
Acesta se opri si se intoarse spre comandantul sau.
- Uneori furnica e mai puternica decat elefantul!
Eoh zambi. Asai ii interceptase gandul de mai inainte si ii spusese exact ceea ce avea nevoie sa auda. Dadu din cap usor si parasi incaperea.

*** *** *** *** ***

Zorii zilei gasira cele doua armate aliniate de o parte si de alta a fluviului Erahne. Fluviul se impartea la un moment dat, formand doua brate, pentru a se uni din nou, cativa kilometri mai jos. Insula era locul ales de Hido pentru confruntarea cu Asai.
Comandantii erau fiecare in fruntea armatei pe care o conducea. Asai pleca primul spre margine fluviului. Ajuns acolo, se intoarse, isi privi armata, apoi se inalta deasupra fluviului si cobori pe insula.
Hido se inalta deasupra armatei sale si le vorbi aroilor:
- Aceasta este ziua victoriei, ziua in care creatia va fi completa, a opta zi!
Aroii il privira si din loc in loc se gasira cativa care sa strige "a opta zi!".
Hido repeta "a opta zi" pana cand toti aroii strigara de cateva ori la randul lor "a opta zi", asa cum o facusera cu sute de ani in urma, pe campia Ararres. Apoi se ridica inca si mai sus spre cer si porni ca o sageata spre insula unde Asai il astepta.
Cobori pe insula si se opri langa Asai.
- Asadar ai venit!
- Aici se termina totul ...
- Aici incepe totul, spuse Hido.
Se roteau in cerc, privindu-se in ochi.
- Ai distrus atatia aroi, Hido ... si pentru ce?
- Acei aroi cazuti au trecut in dimensiunea Zorra pentru o lume mai buna, pentru o lume dreapta.
- Solia pe care mi-ai trimis-o ieri, facu Asai ... nu parea la fel de convinsa de justetea idealurilor pentru care lupta, pe cum spui.
- Te asigur, Asai, ca lumea noua se va naste, iar atunci toti cei care acum plang se vor veseli.
- Lumea despre care vorbesti nu se va naste niciodata! Este utopia ta, nimic mai mult! Ai inveninat inimile a milioane de aroi si i-ai condamnat la o eternitate in intuneric, iar asta doar pentru ambitiile tale!
- Stim amandoi, Asai, ca nimic nu poate fi in afara Vocii si a vointei Sale.
- Credeam ca ai uitat asta Hido!
- O, nu frate, n-am uitat! De aceea cred ca nu voi pierde! Nu fac altceva decat sa Ii implinesc Creatia. Sunt scanteia care va aprinde focul in universurile inghetate.
- Esti cel care va atrage dupa sine Intunericul si Distrugerea, nimic mai mult. Dar pe cum spui, Voia Vocii se va face.
- Unul din noi are sa cada, iar celalalt sa se ridice, spuse Hido.
- Unul din noi a si cazut deja, il corecta Asai.
- Sa terminam odata circul asta! zise Hido si scoase sabia din teaca.
- Te grabesti spre ultima clipa de ratiune, ii raspunse Asai si scoase la randu-i incet sabia din teaca de cristal.
Ca si in urma cu sute de ani, cele doua limbi de foc se inatalnira, iar din contactul dintre ele se nascu din nou sfera care crestea, acumuland energie.
- Acum se decide totul scrasni Hido printre dinti. Voia Ta Tata, faca-se!
- Vaia Ta faca-se zise si Asai, apoi spuse catre Hido: adio frate! Te voi iubi mereu!
Vantul energetic facea ca pletele si camasile celor doi sa fluture. Fulgere le faceau ochii sa lacrimeze si sa-i usture. Focul sabiilor le ardea fetele apropiate si incordate.
Sfera crescu pana intr-atat incat cele doua armate nu mai puteau vedea nimic din ce se intampla pe insula.
Urma explozia. Sabiile le cazura din maini, iar ei se regasira intinsi pe pamantul insulei, cu fetele transpirate, sleiti de putere. Cu chiu cu vai reusira sa se ridice in genunchi.
- Cum Tata, vei alege pe cel ce va fi victorIos? urla Hido.
Intreaga cantitate de energie eliberata prin explozie se stranse sub forma unei coloane care se rotea in jurul propriei axe. Fulgere ieseau din loc in loc din coloana, brazdand vazduhul. Coloana de energie se plimba pe deasupra celor doi, cand a unuia cand a celuilalt. Vantul energetic urla cumplit.
- Manifestarea Ta, Tata, spuse Asai si in clipa urmatoare resimti socul.
Coloana de energie il lovi din plin, impartindu-se in mai multe brate. Unul il lovi in crestetul capului, altul in plexul solar si inca doua in palmele mainilor care erau intinse la nivelul umerilor.
Asai urla din toate puterile iar cele cateva clipe cat durase totul i se parura de doua ori mai mult decat isi imaginase vreodata ca inseamna eternitatea.
Cand intreaga energie disparu, Asai cazu la pamant, fara putere.
Hido se ridica din pozitia in genunchi in care statuse pana atunci, lasa capul pe spate si incepu sa rada.
- Iti multumesc, Tata! spuse el, apoi continua: era singura cale!
Se simtea sleit de putere, gol de orice urma de energie, dar nu mai conta, castigase.
Corpul lui Asai zacu inert o vreme, apoi incepu sa tresalte din cand in cand, emanand descarcari energetice. Hido il privi mirat, neantelegand ce se intampla. Corpul tresari iarasi, apoi inca o data si Asai incepu sa respire. Se simtea la randu-i slabit si fara energie.
Se ridica cu greu in genunchi si isi trase suflul.
Hido ar fi vrut sa mearga spre el, dar nu putea gasi energia necesara pentru a se misca. Se uita mirat la Asai cel reanascut. Fata ii radia. Lumina era de un alb atat de curat incat Hido nu se putu abtine sa il asemuiasca celui al luminii din Catedrala Vestirii.
- Ce inseamna asta? intreba el naucit.
Asai inca nu isi revenise complet din socul de mai inainte.
- S-a terminat, Hido, spuse el abia auzit.
- Nu, nu, nu ... Nu se POATE!!!!! urla Hido. Te-am distrus!
- Te-ai distrus singur, ii spuse Asai ridicandu-se.
Simtea ca energia ii revine. Avea acum in el atat energia de mai inainte cat si energia emanata de Hido.
"Cata energia i-a mai ramas?" se intreba Asai.
"Atata cat ii va trebui pentru eternitate!" veni raspunsul Vocii.
Simti ca raspunsul venise din interior si ca fusese singurul care il auzise.
"Cum se poate?" intreba el mirat.
"Iti amintesti cand ti-am spus ca eu sunt si voi?" intreba Vocea din interior. "S-a terminat! De acum, razboiul se va duce altfel!”
Hido se simti dintr-o data arzand. Isi privi mainile si vazu flacarile. Odata cu Hido, intreaga sa armata, arhangheli si aroi deopotriva, lua foc. Erau cu totii torte vii in agonie.
Hido inclesta pumnii si stranse cat putu de tare din dinti pentru a nu lasa sentimentul de durere sa preia controlul. Isi simtea fata arzand si in curand flacarile rosiatice il impresurara. Facu un ultim efort de putere iar cand sentimentul deveni mai puternic decat propria-i vointa Hido se prabusi intr-un urlet cumplit.
Asai isi duse mana la ochi si simti la randul lui durerea fratelui sau.
Focul se stinse intr-un final. Nu mistuise, transformase. Aroii isi pierdusera aripile, in locul lor ramanand doar cioturile fumegande intre umeri. Lumina disparuse complet din fiecare din ei, lasand locul unei aure negricioase. Arhanghelii isi pierdusera si ei aripile, iar fetele isi schimbasera frumusetea de mai inainte cu exact opusul ei. Lumina lor era inca si mai neagra decat cea a aroilor, insa nici pe departe atat de neagra ca a lui Hido.
Acesta se ridica de jos, incercand sa controleze durerea care oricum incepea sa isi piarda din intensitate.
Isi privi mainile. Pielea se zbarcise si in locurile din care se retrasese, carnea era arsa, direct in contact cu aerul. Isi simtea fata schimonosita, ochii adanc retrasi in orbite, maxilarul pe jumatate dezgolit. Isi puse mana dreapta pe cap, iar cand o cobori vazu ultimele urme ale parului sau, pana mai inainte atat de frumos, arzand.
Din aripile de mai inainte nu mai ramasese decat scheletul, si acela inca fumegand.
Hido se ridica si merse cu mare greutate pana la marginea insulei, acolo unde fluviul formase un mic golfulet in care apa parea ca sta si se privi in oglinda ei.
Ceea ce vazu il facu sa se cutremure. Cazu in genunchi si incepu sa planga. Planse o vreme in tacere, apoi urla din tot pieptul:
- Nimeni nu Te-a iubit mai mult decat mine! Asa imi rasplatesti iubirea?
Urma o perioada de liniste, in care Hido incerca sa se adune.
Ridica apoi privirea spre cer si spuse incet:
- Tata, as fi facut orice pentru Tine! Nu am vrut altceva decat sa Iti implinesc voia. Am crezut in Tine asa cum nimeni altul n-a facut-o.
Facu o pauza apoi urla:
- Nici chiar Asai!!!! Iar Tu asa intelegi sa imi rasplatesti credinta si iubirea????
Lasa barbia in piept si spuse incet:
- Mi-ai luat tot! Mi-ai luat frumusetea, mi-ai luat lumina, mi-ai luat SPERANTA! Ce mai am eu de pierdut?
Se ridica si indrepta amenintator un deget catre cer:
- De azi incolo ma lepad de Tine!!! De azi incolo razboiul meu va fi impotriva Ta! Voi distruge absolut totul! Nu va ramane piatra pe piatra in Universul acesta sau in vreunul din ele ... Trebuia sa ma distrugi complet, Parinte, pentru ca de acum inainte singura mea alinare va fi sa distrug ceea ce candva am vrut sa intregesc!
Isi stranse toata energia de care mai era in stare si cu un urlet cumplit se napusti asupra lui Asai, infigandu-i sabia in plexul solar.
Asai statea insa la fel de calm ca mai inainte. Zambi trist.
Hido se intreba cum era cu putinta asa ceva. Asai ar fi trebuit sa cada si totusi statea in fata lui ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat.
- S-a sfarsit, Hido! Accepta lucrul acesta ca pe un Adevar.
Hido realiza ca Asai era de acum doar o holograma. Incerca sa il atinga, dar mana ii trecu pur si simplu prin corpul lui, ca prin aer.
- Nuuuuuuuuuuu, urla Hido realizand ca fusesera separati pentru totdeauna, urmand ca de acum inainte sa existe in doua dimensiuni diferite, total incompatibile.
Rasufla greu o vreme incercand sa se impace cu noua conditie, apoi spuse:
- Adevar?! Tocmai tu imi vorbesti de Adevar? Stii tu ce inseamna Adevar, tu cel care ai preferat sa iti duci eternitatea legat la ochi? Ce poti sti tu despre Adevar?
Facu o pauza apoi spuse:
- Nu te mai pot atinge direct, dar iti promit ca voi gasi pana la urma o cale de a te distruge!
- Hido, spuse Asai, fratele s-a ridicat contra fratelui sau, iar acum ai pierdut. Aceasta iti va fi conditia pana la Reconstructie.
- Frate? facu Hido. Nu am nici un frate, nici Parinte, nimic. In noua mea conditie eu sunt Parintele si eu imi sunt frate.
Isi aduse aminte de armata care fumega dincolo de fluviu. Se uita o clipa in directia ei, iar apoi se intoarse inspre Asai.
- Abia de acum incepe adevaratul razboi! Pregateste-te pentru el.
Fara a-i lasa timp lui Asai sa raspunda incerca sa se ridice de-asupra fluviului. Nu era convins ca va reusi, data fiind noua conditie a aripilor sale si nu mica ii fu mirarea cand reusi.
Odata trecut fluviul se intoarse si striga razand:
- Trebuia sa ma fi exterminat! Trebuia sa ma fi exterminat!











Ceea ce mai ramasese din armata lui Hido se afla in continuare pe campia Ararres, intr-o stare de totala tristete si plangere.
Hido se afla pe muntele sau privind departarea.
"Cata vreme ma aflu inca aici, acest teritoriu e inca al meu!" gandi el.
Se gandea la noua sa conditie si la razbunare.
Isi privi mainile arse si vru sa planga. Se opri insa si isi spuse ca de acum inainte nu va mai plange vreodata. Isi jura sa se razbune.
"Nu va ramane piatra pe piatra in Universul acesta ..." spusese el. Acum se gandea cum ar putea sa isi puna in aplicare spusele.
Era constient ca odata cu decaderea, o parte din puterile sale fusesera limitate.
"Inca pot zbura!" isi spuse el ca pentru a se incuraja, dar apoi isi spuse ca acesta era cel mai mic dintre lucrurile care i se puteau lua.
Incerca sa transceada timpul. Inchise ochii si incerca sa deschida ochii interiori. La inceput, totul era in ceata, neclar, franturi de timp fara nici o noima. Apoi franturile incepura sa se lege si Hido reusi sa obtina o imagine.
Isi vazu aroii in jurul oamenilor, dar mai mult nu reusi sa intrevada. Incerca sa il vada pe Asai, dar accesul ii era interzis.
"Va sa zica, asa!" isi spuse el. "Timpul meu are de acum o alta insemnatate! Foarte bine! Cata vreme exista, nu e totul pierdut!".
Deschise ochii si privi spre locul unde erau aroii si arhanghelii sai.
"Abia de acum incepe adevaratul razboi!".
Hido se grabi sa se intoarca pe campie in fruntea armatei.
- Uite-l, spuse Zobb facand un semn cu capul inspre forma care se vedea in zare plutind in vazduh.
- Foarte bine, facu Catana. Sa vina, il asteptam!
Hido atinse in cele din urma pamantul si incerca sa vorbeasca arhanghelilor:
- Reorganizati armata. Vreau sa le vorbesc aroilor!
Nici unul din arhangheli nu schita vreun gest.
- Am spus sa reorganizati armata! repeta Hido, dar si de aceasta data obtinu acelasi rezultat.
- Vi s-au astupat urechile? urla Hido. Am spus sa reorganizati armata!
Priviri reci ii erau aruncate din toate colturile.
- Ne-ai mintit! spuse incet Catana.
- Inceteaza cu prostiile si faceti ce v-am spus, tuna Hido.
Se asteptase la un astfel de moment, dar isi spusese ca trebuie sa fie ferm daca voia sa mai aibe o armata.
- Ne-ai mintit! accentua Catana facand un pas in fata.
Zobb, Bazar si inca alti cativa zeci de arhangheli i se alaturara.
- Ne-am pus sperantele in tine, iar tu ne-ai mintit!!
Hido hotari ca trebuie sa ramana stapan pe situatie.
- Am cazut, dar ne vom ridica! Razboiul de abia acum incepe! Organizati armata! Vreau sa le vorbesc aroilor.
- Nu mai exista nici o armata, spuse Zobb. Numesti asta armata? facu el intinzand un brat in directia masei plangacioase de aroi.
Hido se gasea in incurcatura. Aroii pareau a fi orice, numai luptatori nu. Moralul era inexistent, iar deasupra tuturor se ridica o lumina negricioasa.
- Strangeti-i! vreau sa le vorbesc! Nu avem timp de pierdut!
- Timp? facu Bazar. Avem tot timpul pana la Reconstructie, ce-o mai fi insemnand si asta ...
- Va ordon ..., incepu Hido dar nu apuca sa termine caci fu intrerupt de Catana:
- Ne ordoni?! In calitate de ... ce?
- De comandant suprem, Catana, iar iesirea ta o pun pe seama intristarii si supararii pe care o simtitm cu totii in clipele acestea.
- Pentru a fi comandant iti trebuie o armata pe care sa o comanzi, nu?
- Voi sunteti armata mea! facu Hido.
- Ne-ai minti! relua Catana. Ce armata isi urmeaza liderul spre distrugere? Ce armata urmeaza un mincinos?
- Ia seama Catana, e a doua oara cand intreci masura!
- Eu?! Eu intrec masura? se mira arhanghelul. Sa nu indraznesti sa imi spui ca intrec masura! Am crezut in tine si am cazut odata cu tine, asa ca sa nu imi spui ca intrec masura!!!!
- Si ce ai vrea sa fac de acum, Catana? Sa imi ling ranile si sa ma multumesc cu postura de invins? Pe legea mea, nu! Cata vreme respir, cata vreme sunt inca in viata, cata vreme am un ideal, nu!
- Ce ideal ai comandante? Razbunarea?
- De ce nu? intreba Hido. Voi nu vreti razbunare?
- Poate ca ne meritam soarta, facu Catana. Eu unul nu am sa mai lupt sub comnda ta!
Zicand aceasta, Catana isi arunca la pamant sabia si il privi pe Hido cu darzenie, in ochi.
Hido vru sa zica ceva, dar gestul lui Catana fu repetat de alti cateva zeci de arhangheli.
- Asadar, aici s-a ajuns! facu Hido. A reusit sa ne dezbine!
- Nu Asai! Tu insuti ai reusit! zise Catana. Am crezut in lumea noua despre ne-ai vorbit si pentru asta am cazut impreuna cu tine, dar razboiul s-a terminat, iar noi am pierdut.
Facu o pauza apoi reveni:
- Nu numai ca am pierdut razboiul, dar am pierdut orice sansa de a ne intoarce in Arra. Am fost mutilati, am devenit opusul a ce am fost inainte de razboi. Lasa-ne sa ne plangem durerea. Lasa-ne sa ne adunam si sa ne gasim fiecare locul nostru. Razboiul s-a terminat!
- Nu s-a terminat nimic! tuna Hido. Cata vreme nu am castigat, nu s-a terminat nici un razboi, iar actul vostru il pot considera drept tradare!
- N-ai decat, facu Catana. Esti singurul care mai crede in cauza de mai inainte!
Hido realiza ca situatia nu putea fi intoarsa. Catana avea dreptate, arhanghelii nu aveau sa i se alature in dorinta lui de razbunare.
- Prea bine, facu Hido. Plangeti! Eu n-am s-o fac, iar cand veti fi gata sa luati ce e de drept al vostru, vom porni din nou razboiul!

*** *** *** *** ***

Raphael isi privea pentru a suta oara chipul mutilat oglinda ghetii.
La inceput isi spusese ca Hido avea dreptate sa ceara razbunarea, dar in cursul secolelor devenise inchis si intreaga sa ura se indrepta acum spre Hido.
"Am crezut in el si l-am aparat cand ceilalti s-au opus lui! Mai bine ar fi fost sa ma alatur lor! Uite ce s-a ales din mine! Uite ce am ajuns sa fiu! Unde e, comandante, lumea noua despre care ne vorbeai? Unde e ambrozia victoriei cu iluzia careia ne-ai imbatat simturile?"
Ceea ce il durea insa si mai mult era resemnarea de care dadea acum dovada Hido.
"Unde iti e, comandante, hotararea de mai inainte? Ne-ai atras intr-un razboi pe care nu vom avea vreodata sansa de a-l castiga, iar acum, ca am pierdut, te-ai lasat la fund asemeni arhanghelilor care unelteau pe la spatele tau?"
- Acesta nu sunt eu! isi spuse privind in continuare imaginea hada din oglinda.
Isi apleca usor capul spre dreapta si spuse:
- Sau poate ca sunt! Poate ca eul vechi a disparut, lasand loc acestuia!
Lovi cu putere gheata si zise:
- Daca tu nu vei lupta pentru tine, nimeni altul nu o va face! Ai asteptat destul!
Zicand acestea se ridica punand la cale razboiul.
"Trebuie sa ii vorbesc!" zise el si se indrepta spre muntele lui Hido.
Ajunse si, dupa cum se asteptase, il gasi pe Hido privind departarea.
- Raphael, facu Hido simtindu-i prezenta. Ce bucurie sa te vad!
- Bucurie, comandante? intreba Raphael. Am uitat ce este aceea bucurie.
- Si totusi, facu Hido, faptul ca te vad, imi alina suferinta.
- Comandante, facu Raphael, a venit timpul sa luptam, sa luam ce e de drept al nostru, dupa cum spuneai.
- Crezi ca ceilalti arhangheli se vor alatura noua? intreba Hido.
- Nu ma intereseaza, comandante! Daca insuti ai refuza razboiul, eu l-as incepe singur!
- Raphael, zise Hido, de unde atata indarjire?
Arhanghelului nu ii venea sa creada ca auzea asemenea vorbe venind de la Hido.
- Din suferinta si durerea pe care le simt de sute de ani! tuna el. Din vise pierdute si sperante tradate. Din uitarea frumusetii si a binelui. Din moartea mai grea decat inexistenta.
- Arhanghelii nu ni s-ar alatura niciodata! zise Hido. Stiu prea bine asta.
- Ti-a pierit dorinta razbunarii? intreba Raphael.
- Crezi ca ar putea sa dispara vreodata? Crezi ca am sa pot vreodata sta linistit gandindu-ma ca am cazut si caindu-ma pentru ceva ce nu simt ca trebuie sa ma caiesc? Crezi ca am uitat durerea si umilinta?
Raphael zambi si lumini se apinsera in ochii sai, vazand in ochii comandantului lumina razbunarii.
- Acesta-i Hido cel pe care il stiam eu, facu el.
- Si totusi, zise Hido, inca nu a venit timpul pentru razbunare.
- Cum?! facu Raphael. Inca nu a venit timpul?! Cat va trebui sa mai asteptam? Eternitatea?!!!
- Nu trebuie sa ne grabim, Raphael. Riscam sa pierdem a doua oara!
Raphael lasa bratele in jos si spuse incet, abia auzit:
- Daca tu nu lupti, eu voi lupta. Pentru mine clipa razbunarii a sosit de mult!
Cum Hido tacea, Raphael isi spuse ca din comandant nu ramasese decat o umbra.
- Prea bine, zise el. Ramai aici, cu valurile si cu departarea ta, suferind, lingandu-ti ranile. Ma vei gasi in Arra! Stapan!
Zicand aceasta pleca, lasandu-l pe Hido singur.
"Cat e de pornit si de necopt Raphael" isi spuse Hido. "Probabil singuratatea si durerea l-au facut sa isi piarda complet ratiunea!".
Mai tarziu cu o clipa Hido isi spuse ca poate totusi Raphael avea dreptate, ca poate clipa razbunarii a venit. Se intreba apoi ce ar putea face, cata vreme accesul direct in dimensiunea Arrei ii era interzis.
"Vom astepta!" isi spuse el, "iar in final se va ivi ocazia razbunarii!"











Hido se gandea la situatia lui Raphael. Nu era de acord cu el din cauza ca niciodata nu vazuse in oameni modalitatea de a se razbuna, dimpotriva, ii iubea, ii iubise dintotdeauna. Pe de alta parte, il adimra pe Raphael pentru ca descoperise aceasta bresa prin care putea lovi in Divinitate. Nu erau ei, oamenii, creatia cea mai din urma, cea mai indragita?
In plus, nu era de acord cu modalitatea in care alesese Raphael sa isi incerce razbunarea. Daca oamenii erau pur si simplu batjocoriti, da, si Divinitatea se simtea lovita, dar la o adica, oamenii puteau fi distrusi si recladiti. Nu asta era solutia.
Zarise totusi o posibilitate. Era cu bataie lunga, dar avea tot timpul la dispozitie. Asa cum trecusera mii de ani de la Marele Razboi, puteau trece inca alte mii in care sa astepte pentru a culege roadele razbunarii. Merita din plin!
Bazar il intrerupse din gandurile de mai inainte:
- Doamne, arhanghelii te asteapta!
- Doamne?!, facu Hido, Doamne?! Pana mai ieri uitaserati complet de existenta mea, iar acum imi spui "Doamne"?!
- Cu totii gresim, ingaima Bazar. Se intampla oricui.
- Intr-adevar, zise Hido, dar stim cu totii, si eu si voi ca nu veti mai avea aceeasi incredere in mine dupa cum nici eu nu voi mai avea incredere in cei ce m-au tradat.
Bazar nu zise nimic. Privea doar in pamant, fara a scoate vreun sunet.
- Prea bine, zise Hido, sa mergem.
In timpul care trecuse de la sfarsitul Marelui Razboi si pana acum, arhanghelii cazuti isi cautasera fiecare locul si fiecare isi cautase razbunarea, in felul sau. Ajunsesera insa la concluzia ca singur, nimeni nu va reusi sa obtina ceva. Astfel, incepusera sa se regrupeze, incat acum erau cu totii stransi in Marele Consiliu Al Razbunarii Eterne.
Consiliul era condus de Catana, care in curgerea timpului devenise cel putin la fel de indarjit si dornic de razbunare pe cum se aratase Hido in clipele imediat urmatoare infrangerii. Cu toate acestea, Consiliul era lipsit de viziune, era limitat si in scurt timp, arhanghelii recunoscusera ca aveau nevoie de un alt fel de leader. Nu voisera sa recunoasca la inceput, dar pe masura ce timpul trecea si actiunile lor se dovedeau a fi fara sorti de izbanda, fiecare incepuse sa se gandeasca la Hido. In ultimul timp, se discuta deschis despre readucerea lui Hido la comanda.
Fusesera si pareri conform carora Raphael ar fi trebuit numit conducator, dar in scurt timp isi dadusera seama ca Raphael era limitat, poate mai limitat decat oricare din ei, din cauza dorintei de razbunare. Desigur, cu totii o doreau, dar Raphael pierduse orice simt al ratiunii. Sa lovesti in oameni nu era solutia.
Astfel, Hido se indrepta acum impreuna cu Bazar spre locul unde Consiliul isi ducea activitatea.
Bazar deschise usa incaperii, iar Hido pasi primul. Arhanghelii erau asezati de o parte si de a alta a unei mese lungi, peste care se asezase o fata de masa de culoare rosie.
Cand il vazura, cu totii se ridicara in picioare.
- Doamne, ti-am pregatit locul, spuse Bazar si ii indica lui Hido scaunul din capul mesei.
Hido se indrepta incet, fara a zice ceva spre locul indicat de Bazar. Ajunse acolo si in picioare fiind se uita o clipa peste toti cei aflati in incapere, apoi se aseza.
Arhanghelii asteptau inca in picioare.
Hido zambi si isi aduse aminte de ceea ce-i spusese lui Asai cu foarte mult timp in urma in Catedrala Vestirii din Arra: "De dragul aparentelor!".
Zambi inca o data, descoperindu-si si jumatatea de maxilar care in mod normal era acoperita si le facu semn arhanghelilor sa se aseze.
- Nu v-ati schimbat deloc, glumi Hido. Sunteti la fel de urati ca in clipa in care ne-am desparit pe campia Ararres, dar sa spun cinstit, nici eu nu m-am schimbat. "Frumusetea vine din interior", nu, Catana?
- Doamne, nu ne-am adunat aici pentru a vorbi despre frumusete, ii raspunse acesta.
- Desigur! Voiam doar sa glumesc un pic inainte de a trece la lucrurile serioase.
- Doamne, relua arhanghelul, nu e timp pentru glume!
- Catana, Catana, facu Hido, fluturand mana stanga, pe jumatate descoperita, prin aer. Nu tu spuneai ca avem eternitatea?
- Unele lucruri se mai schimba, Doamne!
- Iar altele, nu! raspunse sec Hido.
Tonul sau ii facu pe arhangheli sa isi tina respiratia asteptand sa auda continuarea.
- Crezi ca am uitat cum m-ati tradat in urma cu milenii pe campia Ararres? Crezi ca nu stiu ca increderea voastra in mine este practic inexistenta?
Facu o pauza, iar apoi continua calm:
- Aceasta noua alianta nu va ma fi una bazata pe incredere si loialitate ci una bazata pe interes. Cine va indrazni sa pretinda altfel nu are ce cauta aici!
Urma o alta pauza, in care arhanghelii recunoscura fiecare in sinea lui ca Hido avea dreptate.
- Imi spuneti "Doamne", dar nu vedeti in mine un domn. Si totusi, domn sunt ... Am vrut sa domnesc peste lumina, dar am ajuns un domn al intunericului, al raului, care in parenteza fiind spus, chiar imi place, imi ofera o oarecare senzatie de amuzament in noaptea mea de plictiseala. Sunt, dar, un domn, iar voi va trebui sa ma recunoasteti ca atare.
Arhanghelii incepura sa susoteasca intre ei, iar Hido ii lasa o vreme.
- Altfel, nu aveti decat sa va tineti Consiliul fara mine!
Arhanghelii erau de-a dreptul revoltati.
- Vom ajunge sa constatam ca am luptat pentru ideea libertatii iar in final am ajuns robii celui care ne-a inflacarat? intreba unul.
Hido incepu sa rada usor:
- Da ... asa se pare ... Tragic, nu?
Scimba apoi tonul, devenind foarte serIos si grav:
- Aveti nevoie de mine! Stiti cu totii asta, altfel nu as fi aici!
Un alt val de soapte umplu sala.
- Nu esti singurul, spuse Zobb. Mai este si Raphael!
- Raphael? intreba Hido si apoi incepu sa rada. Raphael e un nebun! Singuratatea si durerea i-au luat mintile, asa cum cred ca si multora de aici li s-a intamplat, dar ma rog, vorbeam de Raphael ...
Schimba iarasi tonul redevenind serIos:
- Raphael e orice, numai un vizionar nu! Alegeti-l in fruntea Consiliului si va garantez ca in scurt timp veti veni iarasi la mine. Numai ca atunci, o parte din libertatea pe care, in marea mea compasiune, sunt dispus sa v-o permit acum, va disparea.
Arhanghelii se aratara din nou nemultumiti, iar Hido se distra de-a dreptul vazandu-le ractiile.
"Cat de importanti se cred, dar cat de mici si lipsiti de importanta sunt fiecare!".
Catana se ridica in picioare, facandu-le celorlalti semn sa taca.
- Ne-am adunat aici nu pentru ca nu am fi avut altceva de facut ci pentru a reannoi alianta cu Hido.
Acesta din urma intreba:
- Daca imi amintesc eu bine, tu erai cel mai putin dispus sa continui aceasta alianta, Catana. Nu tu ai fost primul care a aruncat sabia? Nu tu ai fost cel pe care l-au urmat si altii?
- Tot eu am fost primul care a recunoscut ca avem nevoie de tine, la fel cum si tu ai nevoie de noi. Separati nu vom putea obtine niciodata ceva.
- Prin urmare admiti ca aceasta noua alianta nu poate fi ca prima?
- Absolut, iar pentru asta sunt dispus sa iti accept termenii nu din iubire ci din necesitate!
- Minunat! facu Hido. Genul acesta de sinceritate este exact ceea ce ne trebuie! Dureros de sincer!
- Arhanghelii sunt cu totii de aceeasi parere cu mine, chiar daca acum iti par putin sovaielnici. Le-am spus de la inceput ca alianta cu tine nu va insemna lumina pe care am pierdut-o cu totii. Dimpotriva!
Isi roti apoi privirile peste arhangheli si le spuse:
- Cei care nu va simtiti suficient de puternici incat sa acceptati conditiile conducatorului nostru sunt liberi sa plece.
In sala se asternu linistea. Nimeni nu schita macar un gest.
- De azi incolo, spuse Catana, Domnul Hido va fi conducatorul acestui Consiliu.
Hido ii privi pe toti lasand capetele in jos, in semn de supunere.
- Bun, zise el, acum ca ne-am reunit, trebuie sa stabilim clar niste reguli. Tradarea va fi pedepsita prin exterminare, iar cel ce hotaraste limitele tradarii sunt eu!
- Doamne, zise Catana, Consiliul are niste reguli la baza, poate ca nu ar strica sa le auzi.
- Reguli? La ce bun sa le aud, vechiul meu prieten si dusman, cata vreme incepand de azi nu se va mai aplica nici una?
Un nou val de nemultumire umplu sala.
- Cui nu ii convine este liber sa plece acum, zise Hido. Mai tarziu se va considera tradare!
Linistea se asternu din nou treptat.
- Cum ne vom duce atunci activitatea? intreba Bazar.
- Legea va fi legea Domnului, raspunse Catana in locul noului sau domn.
- Dar atunci, ce rost va mai avea Consiliul? intreba un altul.
- Ab-so-lut nici u-nul, raspunse Hido razand, silabisindu-si raspunsul.
- Dictatura? E revoltator! se gasira cativa sa protesteze.
- E singura cale! le raspunse Hido.
- Nu am renuntat la lumina pentru a-mi petrece eternitatea in intuneric si in plus ca sclav, se auzi un arhanghel.
Hido isi impreuna mainile intr-un gest ce aducea a aplauze si raspunse cat se putea de senin:
- Acestia sunt termenii mei, iar cat ii priveste pe ai vostrii, putin imi pasa!
- Doamne, zise Catana, vor vedea si ei in curand ca aceasta este singura cale si te vor accepta ca domn.
Arhanghelii incepusera sa ii arunce priviri reci lui Hido.
Acesta zambea, multumit ca produsese reactia pe care si-o dorise.
"Iar acum, isi spuse el, vor pleca din nou capul si vor accepta dictatura ca si cand ar fi fost propunerea lor".
Agitatia mai dura cateva clipe, dar in final cu totii acceptara conditiile noului conducator.












- Sa nu crezi ca am uitat suferinta si umilinta pe care le-am simtit in urma cu mii de ani, spuse Hido, dar trebuia sa ne intalnim.
Asai nu zise nimic. Privea doar la corpul diform pe care il avea in fata.
"Ce s-a ales din frumusetea lui de mai inainte!", gandi el, apoi isi spuse ca aceasta era voia Vocii.
- Ma compatimesti, remarca Hido.
Cum Asai nu scoase nici un sunet Hido continua:
- Nu am nevoie de mila ta! Tu esti cel demn de mila, nu eu!
- Credeam ca ai cerut aceasta intalnire dintr-un motiv serIos, nu pentru a-mi vorbi despre cat de orb sunt, spuse in cele din urma Asai.
Hido se plimba de colo colo, fiind vizibil agitat.
- Intr-adevar, spuse el. Oamenii pier!
- Ai remarcat! facu Asai.
- Inceteaza cu ironia, aici nu mai e vorba de razboiul dintre noi doi.
Urma o pauza in care Asai urmarea cu mare atentie reactiile lui Hido.
"Ar putea fi o capcana!", isi spuse. "Va trebui sa fiu cu foarte mare bagare de seama!".
- Credeam ca Raphael e unul din arhanghelii tai, Hido.
- Asta nu inseamna ca sunt de acord cu ceea ce face! Stii bine ca dintotdeauna mi-au placut oamenii. Ideea de a-i folosi mi se pare josnica. Oamenii sufera Asai! Este oare aceasta menirea lor? Au fost ei oare sortiti sa fie batjocura lui Raphael?
- Stii bine ca nu! raspunse Asai.
- Atunci pentru ce permiti acest lucru?
- Dupa cum ti-am spus, Raphael e in tabara ta.
- Da-mi voie sa rezolv problema asta!
- Stii bine ca nimic nu se intampla fara voia Vocii.
- E voia Vocii ca oamenii sa sufere? Nu cred! Intreaba pe Tatal tau si cere-i voie pentru mine de a-l extermina pe Raphael.
- E puternic, iar ura il face si mai puternic. Ce te face sa crezi ca ai putea sa il extermini?
- Tu intreaba doar, facu Hido. De restul ma voi ocupa eu!
Asai inchise ochii si incerca sa intre in legatura cu Vocea din el.
"Tata, Hido imi cere ...".
"Ceea ce iti cere Hido nu poate fi!".
"Dar oamenii intr-adevar sufera, Parinte".
"Raphael trebuie oprit, dar nu exterminat!".
"Cum altfel ar putea fi oprit, decat prin exterminare?", intreba Asai.
"Sub podisul Tibet se afla inchisoarea energetica, dimensiunea Psi. Va fi inchis acolo impreuna cu ai sai!".
Asai incerca sa afle mai multe despre locul cu pricina, dar Vocea interioara tacuse.
Deschise ochii si il privi pe Hido.
Acesta statea nemiscat, asteptand un raspuns.
- Nu va pieri! spuse Asai.
- Atunci inseamna ca m-am inselat. Inseamna ca oamenii vor fi lasati in continuare sa fie la cheremul lui Raphael, facu Hido.
- Te grabesti sa tragi concluzii, te pripesti, Hido. Nu fi atat de impulsiv si asculta!
- Ce ar mai fi de auzit? intreba Hido mirat. Cata vreme Raphael e in viata, nimic nu il va opri!
- Cata vreme e liber! il corecta Asai.
Hido se gandi pret de o clipa, apoi spuse:
- Dar suntem inchisi aici, in dimensiunea Pamantului, fara posibilitatea de a o parasi! Cum l-as putea inchide pe Raphael intr-o alta dimensiune? Ar trebui sa ies de aici!
Facu o pauza, apoi continua:
- Sau poate ai sa te ocupi tu de treaba asta?
- Raphael e al tau, Hido si tu vei fi cel care va trebui sa se ocupe de el.
- Blestematie, facu Hido. Ma tii inchis aici si in acelasi timp imi spui ca eu trebuie sa fiu cel care sa il inchida pe Raphael intr-o alta dimensiune. Cum crezi ca am sa pot face asta? Iti place sa ma vezi perpelindu-ma, nu? urla Hido.
- Imi atribui calitati pe care nu le-as putea avea vreodata, Hido. Ele iti sunt caracteristice tie.
- Atunci? urla din nou Hido.
- Gandeste, Hido, gandeste! Tu nu poti iesi din dimensiunea Pamantului, dar Raphael trebuie inchis. Unde l-ai putea inchide daca nu ...
- ... daca nu ar fi o alta subdimensiune a acesteia, prinse Hido ideea.
- Exact! facu Asai.
Hido incepu sa rada.
- Ai stiut de ea tot timpul si nu ai zis nimic!
- Dimpotriva, ii raspunse Asai, abia acum am aflat si eu despre existenta ei. Raphael va fi inchis impreuna cu toti ai sai in dimensiunea Psi de sub podisul Tibetului.
-Atat am avut nevoie sa stiu, facu Hido. De aici inainte e treaba mea.
Inclina usor capul si isi modifica mental coordonatele geografice. Invatase ca se putea deplasa mult mai usor dintr-un loc intr-altul prin simpla modificare mentala a coordonatelor geografice. Nu facea altceva decat sa foloseasca ceea ce deja exista. Utiliza caile energetice ale planetei pentru a calatori oriunde pe suprafata ei.
Isi materializa existenta in camera de Consiliu, care de dragul aparentelor, isi pastrase numele.
Arhanghelii asteptau cu totii sa afle raspunsul lui Asai.
Hido isi relua locul in fruntea mesei si le vorbi:
- Din nu stiu ce motive, Raphael nu poate fi exterminat!
- Atunci inseamna ca planul tau nu va putea fi pus niciodata in aplicare, spuse un arhanghel.
- Nu poate fi exterminat, dar poate fi pus la pastrare, spuse Hido.
- La pastrare? intreba Catana.
Hido nu voia sa le destainuie arhanghelilor secretul dimensiunii Psi. Odata cu Raphael ar fi putu sa il inchida si pe el la o adica, asa incat Hido tacu.
- O sa vedeti, spuse el. Vom vorbi cu Raphael.
- Dar, Doamne, ce te face sa crezi ca va accepta dialogul?
- Maine, in zorii zilei, vreau sa il intalnesc. Transmiteti-i ca voi fi singur, nu are de ce sa se teama.
- Unde, Doamne?
- Oriunde, minti Hido, dar as prefera Tibetul. E atat de frumos acolo, atata salbaticie ...
- Prea bine, Doamne, Tibetul va fi!

*** *** *** *** ***

- Raphael, facu Hido, imi pare atat de bine sa te intalnesc!
- Comandante! inclina Raphael usor din cap. Trebuie sa recunosc, am fost foarte mirat cand am primit propunerea ta. Din cate imi amintesc, ultima oara cand am vorbit erai mai mult cu inclinatii poetice decat razboinice.
- Unele lucruri se mai schimba, zambi Hido, dezgloindu-si complet maxilarul.
- Intelegi de ce nu am putut veni singur, nu? intreba Raphael si facu semn spre armata care era la putina distanta.
- Desigur, facu Hido. Eu insa am venit singur, ca semn al bunelor intentii ce ma anima.
Raphael rase cu pofta.
- Bune?! Ce poate fi bun in dimensiunea asta unde am fost inchisi, Comandante?
Hido rase la randul sau.
- Pentru viermele de hrean, hreanul e dulce, facu el, e doar o chestiune de adaptare la mediu.
- Nu cred ca ai vrut sa ne intalnim pentru a discuta despre gusturi si adaptare, zise Raphael incercand sa treaca la subiect.
- Ba exact despre asta, facu Hido. Se pare ca dintre noi cei inchisi in dimensiunea Pamantului, tu ai fost singurul care ai gasit o cale de a ... de a te adapta, ca sa spunem asa.
Raphael rase din nou.
- De a ma adapta?
- Exact! Ai gasit se pare calea de a uita de lipsa Arrei si de mutilarea pe care am suferit-o cu totii, prin descoperirea placerilor pe care ti le ofera tortura oamenilor.
- Tortura, Comandante? Nimeni nu ii tortureaza! Eu doar le-am oferit ceea ce le lipsea! Le-am oferit calea de a cunoaste fericirea. Ma rog, atat cat pot ei percepe din fericire. Orgiile si impreunarile cu noi nu sunt tortura, comandante! N-am auzit pe nimeni dintre ei sa se planga. Dimpotriva, din ce in ce mai multi oameni se alatura grupurilor pe care le-am initiat. Ar veni ei singuri spre tortura?
- Raphael, nu incerca sa vinzi gogosari gradinarului! Stim prea bine amandoi ca orgiile despre care vorbesti nu fac altceva decat sa distruga oamenii, dar ma rog, nu despre asta voiam sa vorbim. Nu in primul rand. E treaba ta cum ai gasit sa iti alini suferinta. Cine sunt eu sa te judec?
- Atunci? intreba Raphael. Nu vad rostul acestei intalniri.
Hido se apropie si il lua prieteneste pe dupa umar. Ii spuse incet, abia soptit:
- Arhanghelii nu stiu adevaratul scop al intalnirii noastre, Raphael si as vrea sa nici nu il afle. Cei care m-au tradat o data o vor face cu siguranta si a doua oara.
- Nu inteleg, facu Raphael.
- Nu departe de aici se afla un loc pe care insumi l-am descoperit recent. Un fel de scut energetic impiedica informatia sa iasa din zona. Intelegi de ce as vrea ca discutia sa fie purtata acolo, nu?
Raphael statu o vreme pe ganduri apoi spuse zambind:
- Comandante, nu imi intinzi vreo capcana, nu?
- Capcana? Ce capcana ti-as putea intinde, Raphael? Ai fost printre putinii care m-au sustinut cand ceilalti renuntasera la mine. Asa crezi ca rasplatesc eu loialitatea?
- "Unele lucruri se mai schimba", nu Comandante? zambi Raphael.
- Nu orice lucru! facu Hido aparent jignit.
Raphael tacu iarasi pret de cateva clipe, apoi spuse zambind:
- Cata vreme nu e nici o capcana, bauiesc ca nu ai avea ceva impotriva ca armata mea sa ne insoteasca!
- Raphael, Raphael, se prefacu Hido suparat, vad ca increderea de alta data e doar amintire ...
- Vremuri noi, Comandante ... "Adaptarea" de care vorbeai te face sa te uiti de doua ori si sa tai o data.
- Nu am nimic de ascuns, zise Hido, poti veni cu intreaga armata, e loc destul pentru toti, dar neancrederea doare.
Hido vizitase deja locul si pregatise terenul. Intreaga zona de sub podis era, intr-adevar protejata de scutul energetic despre care ii vorbise lui Raphael. Era o inchisoare perfecta, dar si o citadela perfecta. Din interiorul ei, gandise Hido, ar putea sa isi duca la bun sfarsit planul pe care il urzea de cateva sute de ani incoace.
- Acesta-i locul, ii spuse el arhanghelului odata intrati impreuna cu intreaga armata in zona protejata energetic.
- Impresionant, facu Raphael. Nu se simte nici o interferenta energetica ... E aporape la fel de liniste ca in Arra ... Incredibil!
Aproape ca nu ii venea sa creada. Isi plimba privirile peste peretii din cristal, amintindu-si de Arra cea demult pierduta.
Isi aminti de Hido.
- Comandante, ascult!
- Raphael, zise Hido care se indepartase putin de arhanghel, oamenii nu au fost facuti sa sufere.
- Nici noi nu am fost facuti sa suferim, comandante. Credeam ca am epuizat acest subiect, facu Raphael privind in continuare fascinat peretii din cristal.
Hido se departa inca un pas, avand insa grija sa nu atraga atentia asupra sa. Nu era inca la distanta care sa ii ofere siguranta.
- Arhanghelii Consiliului cred ca am venit pentru a te convinge sa treci de partea noastra si sa renunti la oamenii tai, zise el departandu-se inca o jumatate de pas.
Raphael rase:
- Dar nu pentru asta esti aici, nu?
- Fireste ca nu! raspunse Hido impaciuitor. Priveste locul acesta, admira-i frumusetea si linistea, Raphael. Nu e minunat?
Raphael isi plimba din nou privirea asupra locului.
- O adevarata oaza de liniste in desertul acestei dimensiuni, raspunse el pierzandu-l pe Hido din ochi.
Acesta mai facu inca o jumatate de pas. Era de acum la o distanta suficient de mare incat sa fie in siguranta. Aproape imperceptibil, facu o rotatie in aer cu palma dreapta. Un zid invizibil de energie ii inchise pe Raphael si armata sa in infundatura in care Hido avusese grija sa ii atraga.
- Intr-adevar, zise Hido, liniste ... Nici nu stii cat te invidiez, Raphael.
Acesta sesiza schimbarea usoara din vocea lui Hido, dar nu ii dadu atentie. Intreba razand:
- Pentru ce, Comandante? Daca am inteles eu bine ai hotarat sa mi te alaturi. Vom avea de acum atat placerea oamenilor cat si linistea Arrei. E genial! Nimeni nu ar fi putut gandi ceva mai frumos.
- Pentru linistea de care vei avea parte, Raphael, pentru ... eternitate, rase blajin Hido.
Raphael isi dadu seama ca i se intinsese o capcana. Nu realizase insa ca fusese deja prins in ea. Facu un pas in directia lui Hido, abia acum realizand distanta dintre ei. Vru sa il faca si pe al doilea, dar bariera energetica il opri. Hido se afla la numai jumatate de pas dincolo de bariera.
- Comandante, facu Raphael, acum ca te-ai distrat pe seama noastra, da-ne drumul! Gluma a fost buna! incerca el sa schiteze un zambet.
- Ma tem ca nu e nici o gluma, vechiul meu prieten ... Iti ofer o eternitate ... de liniste. Bucura-te de ea! Noi, restul nu putem fi la fel de norocosi!
- Da-mi drumul, Comandante, spuse Rahael printre dinti. Ai sa regreti daca nu!
- Se pare ca nu intelegi, nu, Raphael? Nu ai cum sa scapi din inchisoarea in care singur ai intrat!
- Da-mi drumul! urla Raphael. Imi datorezi macar atat!
- "Unele lucruri se mai schimba", Raphael si vechi prieteni se transforma in redutabili dusmani ... Asta este dimensiunea Pamantului, Raphael! Odihneste-te in pace, mai spuse Hido si apoi parasi zona subterana razand:
- A fost prea usor!!!
Inainte de a-si modifica din nou coordonatele geografice, Hido auzi pentru ultima oara urletul lui Raphael si isi spuse ca intr-un tarziu se va linisti. Avea eternitatea pentru asta.

*** *** *** *** ***

- Asai, Raphael a fost inchis, dupa cum ai spus, zise Hido, dar germenii decaderii au contaminat deja omenirea.
- Vor fi distrusi si recladiti, iar pentru ca iti plac atat de mult, vor fi lasati in grija ta. Cel putin o vreme.
Hido jubila, dar nu voi ca bucuria sa i se citeasca pe chip. Dimpotriva, paru ganditor.
- Imi vei lasa oamenii mie? intreba el. Nu te temi ca ii voi folosi pentru a obtine razbunarea?
- Vei fi desigur supravegheat, ii raspunse Asai. Depinde doar de tine pentru cata vreme.
Stia desigur ca Hido va incerca sa se foloseasca de oameni, dar cata vreme acestora le era uitla interventia lui Hido, nimic nu avea sa se intreprinda impotriva acestuia.
- Ai spus ca vor fi distrusi, spuse Hido. In ce conditii se va face acesta curatire?
- Asta o las la voia ta, ii raspunse Asai. Eu unul ti-as sugera potopul. In memoria planetei vei gasi toata informatia de care ai nevoie pentru a recladi lumea acesta cand apele se vor fi retras.
- Ploaia, facu Hido ganditor. Sa inundam totul, pentru ca apoi viata sa renasca. Pamantul va fi din nou acoperit de ape la fel ca la inceput ... minunat.
- Ia aminte Hido, este unica ta sansa la o eternitate cat de cat linistita.
- Nu trebuie sa imi reamintesti asta mereu, zise Hido printre dinti.
Urma o pauza, apoi Hido incheie discutia:
- Atunci potop va fi!






- Timp de patruzeci de ani a tot plouat si timp de alti patruzeci apele au acoperit pamantul. A venit vremea ca viata sa renasca, spuse Hido.
- Doamne, lumea va fi ca inainte? intreba Zobb.
- Ce rost ar avea atunci sa o cladim? Va fi o lume noua, Zobb.
- Va fi lumea pe care ne-ai promis-o cand a inceput razboiul?
- Departe de lumea aceea, dar va fi o lume noua. Dupa cum stiti, avem limitari si suntem in permanenta supravegheati, asa ca lumea noua va avea limitari.
- Dar, Doamne, in Citadela putem construi orice, departe de privirile lui Asai. Insuti ai spus ca nici macar el nu poate penetra acolo.
- Odata cu lumea exterioara, vom construi lumea interioara, pe modelul lumii pe care v-am promis-o. Atentie, insa, tot ceea ce se va cladi in interior, acolo va ramane. Cel putin pentru primele mii de ani.
- Avem intr-adevar libertatea de a recladi lumea?
- Pe modelul existent in memoria planetei, da! raspunse Hido.
- Vom incepe cu ziua intai? intreba Catana.
- Nu crezi ca ar fi o irosire nejustificata de timp si energie? Fireste ca vom reconstrui totul plecand de la momentul potopului. Informatia omului exista iar ea contine nivelul de dezvlotare la care i-a fost omului permis sa ajunga pana atunci.
Urma o pauza, apoi Hido spuse mai mult pentru sine:
- Tata, ai facut gresala de a-mi lasa singura poarta prin care Te pot atinge. L-ai creat pe om dupa chipul si asemanarea Ta, iar el va insemna distrugerea a tot ce ai creat, chiar si a omului insusi. Am asteptat oportunitatea pe care Tu, prin Asai, Te-ai grabit sa mi-o oferi. Nu voi face aceeasi gresala ca Raphael. Eu cunosc mai in detaliu structura, firea si capacitatea omului. Prin om imi voi gasi razbunarea. Voi face ca omul sa ajunga exact opusul sau, opusul Tau, Parinte.