-Bună dimineața, Iulia!...
-Bună dimineața, Iulia! Doamne cît ai dormit... Sper că nu te ține și pe tine două săptămîni să te obișnuiești cu fusul orar... Leo! S-a trezit mica prințesă!
-Leo, soțul meu...
-Iulia, nu mi-ai spus că ai un soț...
-Așa-i place ei, să mă ascundă…
Cu un zîmbet uriaș din pragul biroului, apăru acea namilă de om, aproape tremurînd mă luă în brațe și mă învîrti prin toată camera. Tremuram și eu și m-am înroșit de emoție și din cauza unui sentiment ciudat pe care l-am avut cînd m-a ridicat. Simțeam că îl cunosc și l-am mai văzut de multe ori, dar nu puteam să-mi aduc aminte de unde.
-Bun, uite ce ne-am gîndit. Dacă vrei să mergi cu noi la Miami unde avem treabă să semnăm niște contracte, îți cumpăram acum biletul și plecăm împreună, dar dacă vrei să rămîi singură aici să te mai odihnești o s-o chem pe Elva, să-ți țină companie, să-ți gătească… Elva e bucătăreasa noastră.
-Am văzut că voi aveți numai fructe și legume în frigider…
-Aduce Elva de toate în jumătate de oră.. Pînă atunci ia niște cafea bună făcută de Leo, numai pentru voi doi, sau un ceai făcut de mine, numai pentru noi două...
-Știi că am băut prea multă cafea ieri și n-am putut dormi, o să iau niște ceai...
-M-am gîndit că de-acum ar trebui să oprești cafeaua…
M-am înroșit și mi-am pus instantaneu mîinile pe burtă.
-Se vede?
-Nu, dar se simte. Lasă că oricum pentru noi nu trebuie să păstrezi secretul... Se vede în ochii tăi...
-Doamnelor, vă las cîteva ceasuri singure și mă întorc să vă iau la aeroport... Una sau două, voi fi fericit ca un cocoș.
Se sărutară lung și Iulia îl prinse de fund cu mîinile, îl pișcă tare pînă el se desprinse și fără să se uite înapoi, ieși aruncîndu-i din ușă:
-Te iubesc! Rață ce ești!
-Avem numai vipere în casă, domnule!

Iulia deschise un dulap și în interiorul lui apărură niște rafturi de frigider cu mîncare.
-Aha! Am deschis aseară frigiderul acela și am crezut că voi mîncați numai fructe și legume...
-În unele zile, da. Acolo ținem numai fructele și legumele, aici le
ținem gătite și grăunțele și nu știu ce ne mai face Elva, dar face bun, suntem vegetarieni să știi, sper că o să-ți placă ce mîncăm noi, nu vei avea parte aici de carne și nimic din animale... Vrei niște lapte din soia?
-Da, o să încerc... Iulia, trebuie să te întreb dacă ai un copil? O fetiță...
-Cine ți-a zis?
-N-are importanță... Ai?
-Nu... A murit... Cu mult timp în urmă…La cîteva luni după ce te-ai născut tu...
-De ce a murit?
-Stai puțin. Oricum va trebui să-ți povestesc pînă la urmă așa că mai bine îți dau ceva de citit.
Iulia intră în biroul ei și după cîteva minute se întoarse cu o cutie.
-Aici e toată corespondența mea cu maică-ta din anul în care a murit Iulia mea...
Citește, am pus în ordine scrisorile după dată, pentru că mi-a dat înapoi tot ce i-am scris în 1990 cînd ne-am văzut după cinci ani… Citește, eu mă duc să fac bagajele.

Am deschis cu mîinile tremurînd. Se pare că secretul va fi aici. De ce mama mi-a ascuns orice informație despre Iulia, ca și cînd ar vrea să uite că e sora ei...


Viena, 1 mai 1985

Dragă Margareta,
Sper că burtica îți crește frumos și ești fericită. Ai grijă nu ridica și ai răbdare, mai lasă-l pe Constantin să facă treaba în casă și grădină. Tu ocrotește-te că acum ești responsabilă pentru două vieți.
Leo a plecat la Paris de două săptămîni. Filmează un film în următoarele șase luni acolo, apoi în Alpi. Trebuie să reușească, altfel nu o să mai avem ce mînca. A pus la bătaie toate economiile noastre să producă filmul ăsta. Nu știu dacă o să-l vezi vreodată, sper că o să-l vedeți și voi în România. Știu că această scrisoare este citită înaintea ta și sper că această minte luminată nu va face cumva ca tu să nu afli vești despre sora ta. Am rămas cu Iulia mea, singură într-un oraș fără culoare acum. Mă plimb pe străzi prin aceleași locuri în care ne plimbam toți trei și ieri am sărbătorit-o pe Iulia. A împlinit patru luni. Îmi lipsește Leo și știu că nu mă pot întoarce acasă să petrec timpul cu voi, știu că Leo nu ne poate ține cu el la Paris acum. Mi-am făcut prieteni aici, dar ei nu au copii și e mai greu să ai relații cu cineva care nu înțelege de ce trebuie să o schimb la două trei ore, iar în restul timpului s-o hrănesc. Citesc mult. Asta îmi face bine. Am învățat bine germana aici și m-am apucat și de italiană. Dacă nu primesc nimic de la voi rămîn cu speranța că cel puțin voi ați citit.
Spatele încă mă supără foarte tare. O să merg la doctor în curînd.
Te îmbrățișez cu dragoste,
Iulia


București, 11 iulie, 1985
Dragă Iulia,
Sper că ești bine și Iuliamică a crescut frumos. Avem și noi vești, o fetiță de două kile și patruzeci și cinci de centimetri. Am hotărît să-i punem numele tău, așa că ori le zicem lor Iulia mică și Iulia mare și ție Iulia cea bătrînă, ori vă dăm numere, ori nu știu, dar așa am hotărît. S-a născut prematur, dar doctorul zice că totul este bine, uneori așa se întîmplă la primul copil. Poți să ne trimeți hăinuțele Iuliei tale; acum le putem folosi.
N-am crezut că un copil ne va schimba viața atît de mult. Te îmbrățișăm mult și așteptăm vești de la tine.


Viena, 28 iulie, 1985


Dragă Margareta,
Nu poți să știi cît de mult m-am bucurat că ai o fetiță. În același timp îți dau o veste prostă. Am fost la doctor și mi-a spus că am o boală rară și că dacă nu mă voi trata acum, s-ar putea să nu mai pot umbla. Mi-a recomandat să merg la o clinică în India, unde se tratează cu mare succes. Nu știu ce să fac. Leo are probleme financiare cu producția la film; în Alpi, n-au putut filma, au fost niște avalanșe și încă se mai întîrzie, nici nu poate întrerupe și eu n-am cum să plec cu Iulia în India. Nu i-am spus nimic lui Leo încă. Eu sper într-un miracol. Oricum a trebuit să devin vegetariană și sper că asta va ține boala la distanță.
Vă îmbrățișez, Iulia
Ai primit pachetul?




București, 15 august, 1985

Dragă Iulia,
Am întrebat un doctor specialist în nutriție despre boala ta. Trebuie să pleci să te tratezi. A zis că uneori pe fond nervos se agravează repede. Nu lăsa lucrurile de genul acesta să stea nerezolvate. Dacă vrei s-o aduci pe Iuliamică la noi, tu poți pleca liniștită în India. Nu te putem ajuta cu bani, dar putem să avem grijă de fata ta. Nu știu cum poți s-o aduci aici ca să mai poți ieși din țară. Constantin o să facă cercetări cît mai repede.
Cu dor și drag,
Margareta
Nu, n-am primit pachetul.



Viena, 28 septembrie, 1985

Dragă Margareta,

Leo m-a sunat că vor schimba filmările și vor merge în Tibet pentru că un anume domn Reinhold Messner cu care s-a împrietenit Leo, se pregătește de o escaladare pentru Makalu. Mi-e teamă pentru viața lui Leo, pentru că nimeni nu a reușit pînă acum să urce iarna acolo. Dar Nu mă pot pune cu Leo cînd e vorba de munca lui. El întotdeauna scoate ce e mai bun din el ca să dăruiască altora. O să merg în India odată cu el, după care el o să meargă în Tibet. Cînd o să știu data exactă o să aranjăm să o trimit pe Iulia mea la voi.

Cu drag, Iulia





Viena, 15 octombrie, 1985 telegrama

Iulia nu poate vorbi, umbla. Veniti la Curtici in vamă pe 18 octombrie să luați copila. O duc pe Iulia în India. Am aranjat formalități.
Leo




21 ianuarie, Chennai, India

Dragii mei,
Vă scriu cu ajutorul unei prietene care știe limba română. Mă simt mai bine. Mi-am revenit, dar tot nu pot umbla și nici să-mi folosesc mîinile. Aștept vești de la voi. Mi-e dor de Iulia de nu mai pot. Sper că vă descurcați și sper că totul este bine. Aici am întîlnit oameni buni care au grijă de mine.
Cu drag,Iulia

25 ianuarie, 1986, Chennai, India

Dragii mei,
Leo a dispărut în urmă cu trei zile. Încă se mai fac căutări . Expediția a eșuat. Îl urăsc pe acest Reinhold Messner, care mă sună în fiecare zi să mă asigure că Leo trăiește. Vă rog să aveți grijă de Iulia mea. Ea e tot ce mai am acum.
Vă îmbrățișez, Iulia

2 februarie, 1986, București, Telegrama

Dragă Iulia,
Fetele au pneumonie. În spitale nu se găsesc medicamente destule. E foarte frig în România. Nu știm ce să facem. Nu putem face nimic.
Margareta

4 februarie, 1986, București, telegrama
Dragă Iulia,
Fetele sunt grav bolnave. Iartă-ma. Nu mai putem face nimic. Margareta.


5februarie, 1986, Chennai, India -telegrama

Margareta dragă, ai incredere și roagă-te pentru fete. Roagă-te mult pentru fete, așa cum și eu mă rog de aici. Iulia

15 februarie, 1986, București-telegrama
Am înmormîntat-o pe Iulia azi. Viața noatră nu mai are niciun sens. Margareta,


16august, 1986, Chennai, India

Încă aștept vești de la voi. De atîtea luni n-am primit nimic. O să continui să vă scriu. Știu că scrisorile sunt citite înaintea vostră. Mi-e greu să vă spun despre condiția în care mă aflu. Trăiesc din mila unor oameni. Încă nu pot umbla. Dar mă tîrăsc pentru nevoile mele și asta este o mare ușurare pentru ei. Sunt buni cu mine și mă hrănesc destul. Reinhold Messner a plecat din nou să repete expediția și mi-a spus că o să-l caute pe Leo. După atîtea luni știu că nu este nicio șansă, deși ceva în inima mea îmi spune că el trăiește. Dar ceva în inima mea îmi spune și că Iulia mea trăiește, deși am citit de mii de ori telegrama în care mi-ai scris că ați îngropat-o.

Vă îmbrățișez, Iulia


Mi-am șters ochii și am rămas aproape paralizată lîngă teancul de scrisori încă necitite.
Va urma