Nea Trică jocheul.(1)
Cursa de Paște.

Tramvaiul se legăna agale spre hipodrom, ticsit de lume.
Unchiu mă înghesuise spre geam, pe-un scaun și discuta aprins cu vecinul din fată și din spate, tot răsucindu-se când la unul când la altul.
- Ascultați ce vă spun eu, câștigă Trică cu Roibu, le spunea el parcă să nu-l contrazici.
- Vezi de treabă nea Cornele, că nu caștigă bețivu' ăla, spune cel din spate.
- Ai văzut duminica trecută, Levanta a fost cu sulky în coardă când a ajuns el cu Roibu.
- Iar ailaltă a inceput să galopeze și l-au descalificat arbitrii, sare de colo celălalt și iar se răsucește unchiu, înghesuindu-mă de tot pe scaun.
- Ne-a facut-o atunci, ăsta nu moare acasă, a vândut cursa, spunea vecinul, supărat rău.
Mă plictiseau cu discuțiile lor și priveam aiurea pe geamul tramvaiului, tocmai înfloriseră tei de pe strada către hipodrom, priveam la copacii frumos inverziți și la umbra tramvaiului care fugea pe langă el.
Cicula 3 pe acolo, spre Băneasa, cu două clase și unchiu mereu se suia la clasa întâi, că era lume mai bună, zicea el.
Punea pariuri pe cai, doar, doar va câștiga premiul cel mare.
Uneori înjura birjărește, de mama focului și rupea biletul de pariuri în bucătele mici de tot.
Aleea de la casa de pariuri parcă era plină de fulgi albi de nea, de la bilețelele rupte.
Îl văd pe geam pe nea Trică alături de umbra tramvaiului, ieșise cu Roibu la încălzire, într-un trap ușor.
Bat cu mâna în geam, fac semn, mă vede și-mi face cu coada ochiului.
Þinea hățurile ușor întinse și Roibu își avanta nările în față, fluturând coama aia neagră ca pana corbului.
Era un cal frumos, cu aplomb, pur sange, negru-negru ca tăciunele, cum mă făceam eu pe mâini când mă punea unchiu sa-i fac pantofii cu crema Guban.
Roibu alerga în trap de voie, în buiestru, parcă plutea, făra efort, cu sulky ușoară ca o bicicletă și nea Trică, mărunțel și el, frumos imbracat în bluza de mătase alb cu negru și cu sapca pusă șmecherește cu cozorocul in spate, cum zicea el, că "e la ora 6".
Îmi face semn să vin la grajduri și stânge putin de hățuri, Roibu țâșneste și se duc, lăsând tramvaiul să se legene pe șine, cu umbra după el.
Era trapul de primăvară , de fapt de Paște, dar au schimbat denumirea comuniștii, zicea mereu unchiu.
Ajungem și mă duc la grajduri, nea Trică îl peria pe Roibu, erau mai puțin de 30 minute și-i chema pe pistă.
- Mă' piciule, ține de dârlogi, să mă uit la potcoave.
Mă bucuram că nea Trică mă lăsa lângă Roibu, mă luase ucenic zicea el, că sunt mic și slab și zboară calul cu mine și mă face jocheu.
Imi arăta mereu ce face și-l îngrijea pe Roibu ca pe ochii lui.
Când intra în cursă nu știu ce-i spunea la ureche și-l săruta pe frunte apoi se lipea de grumazul lui.
Roibu fremăta din nări și-și mișca în sus și-n jos capul, afirmativ.
Se uită la potcoave, curăță puțin acolo și-mi arată că luase o pietricică de pe drum, sub potcoavă.
- Vezi, asta se înfige și gata trapul.
- Hai, că mă duc pe pistă, acum ne cheamă crainicul.
- Caștigă Roibu azi, nea Trică, îl intreb timid.
- Da.
N-a mai zis nimic, s-a suit in sulky și a plecat, parcă îngândurat.
- Piciule, să m-aștepți la ieșirea din cursă, îmi spune peste umăr.
Mă duc în tribună, lângă unchiu, unde se așeza mereu.
Discutau aprins, de mama focului, despre cursă.
Crainicul începe să cheme caii și jocheii la start. Îmi plăcea vocea baritonală cu care anunța cursa.
- Caii la start, caii la start..
Nea Trică era pe pista cu Roibu, se tot învârteau pe acolo, cred că pândea un loc bun, langă marginea interioară a pistei.
- Intindeți benzileeeeeeee, caii la starttttttttt, anunță crainicul în difuzoare, cu vocea lui baritonală, lungind chemarea.
În dreptul tribunei și foișorului de control, era linia de start și se trăgea banda elastică, oprind caii.
Îl văd pe nea Trică tot pe marginea interioară, cum țâșneste lin spre banda elastică.
Din foișor, crainicul numară si ordonă..Starttttttttt..
În momentul acela se dă drumul la banda elastică și caii țâșnesc în trap, încercând să obțină un loc mai bun in fruntea grupului.
Nea Trică se instalează în față pe marginea interioară, Roibu se avântă, și-l văd că nu forțează, parcă pluteau. Levanta și Sultan, erau lângă Roibu, crupă lângă crupă.
Văd cum ceilalți jochei aveau biciul in mână, nea Trică nu l-a scos din locașul lui, în dreapta la sulky și nu l-am văzut să-l folosească niciodată.
Observ că nu strânge prea mult de frâu, iar nările lui Roibu se avântau mereu în față.
Un murmur se aude din tribună .
Crainicul anunță: nr. 5 a galopat, este descalificat.
Nr. 5, Rândunica, plasată undeva în spatele plutonului, forțase intrarea în turnantă.
Jocheul iese de pe pistă.
Unchiu se uită cu binoclu, murmură încordat: hai Roibule, hai!
Roibu parcă aude, țâșneste și văd cum nea Trică strânge frâul, apoi îi dă drumul, lovind ca o mângâiere crupa lui Roibu.
Tribuna se scoală în picioare.
- Ce face nebunu' ăsta, omoară calu', se aud glasuri in tribună.
Roibu ia cursa pe cont propriu, se depărtează rapid de pluton.
Sultan și Levanta se țin dupa el.
Nici jocheii nu știau ce să facă, să se avânte, dar la finiș pierd, nemaiavând suflu.
-Nenorocitul de Trică, iar face el ceva, aud lânga mine, glasul vecinului din tramvai.
Unchiu urmarea atent și-l văd zâmbind.
-Așa Roibule, așa tată, hai, hai..murmura întruna.
Tribuna era in picioare, îngrijorată.
Roibu mergea într-un trap elegant, neforțat, parcă se juca, răscolind ușor pista de zgură, de sub copitele lui.
Nea Trică văd că îl tine lejer de frâu și că nu folosește biciul.
Parcă vorbeste cu Roibu, parcă-i spune ceva.
Avea avans cam 50 de metri, cu un tur de pistă înainte de final.
Trece prin fata tribunei, rap, rap, rap, rap, ca o vijelie și dispare după turnantă.
M-am uitat atent dacă Roibu avea zăbala cu spume.
Nu, Roibu alerga de voie, fară îndemn, cu fuleul lui ritmic, maiestuos.
Nea Trică zâmbea.