O mireasă a istoriei


Printre miresele istoriei românești, timpul a purtat Cetății Evanghelice Cisnădiene trena amintirilor în mâini încleștate de sacrificii și ambiții creștine secole de-a rândul.
Uriașul turn al cetății cu ochi iscoditori și piept rezistent la intemperiile vremii are rădăcinile timpului bine înfipte în inima statornică a orașului Cisnădie, fratele mic al Sibiului sau mai bine spus, copii ai Ardealului Transilvănean.
De acolo de sus ochii ageri ai turnului semeț cercetează neobosit orizontul verde al Măgurii ce înconjoară ca un brâu ocrotitor orașul Cisnădie și punctele lui cardinale, anunțând mândru la mici intervale de timp că genele neobosite ale ceasornicului secular sunt încă sprintene ca și orele fugare.
Cu capul semeț purtat cu mândrie sub infinitul albastru al cerului secretos, turnul cetății Evanghelice înfruntă cu strășnicie furia timpului secular și al anotimpurilor capricioase tânguindu-și destinul cu ecouri înălțătoare la cer prin glasul viu al clopotelor de argint, care își reazemă amintirile vechi pe umerii statornici ai Măgurii.
Ridurile cetății bătrâne au fost bine ascunse de măiestria meșterilor zidari care i-au încurajat frumusețea din când în când, apreciată sincer de turiștii veniți din toate colțurile lumii.
Urechile sensibile ale cetății au acumulat atâtea vocii imprimate pe timpanul zidurilor, atâtea ceremonii pline de coduri disciplinare și de îngeri modești, ca mulțimea firelor de iarbă.
În inima și brâul cetății țesute din piatră mare de râu se simte sudoarea și elanul celor care au fost constructori pentru eternitate.
Ce să mai vorbim de personalitatea cetății care te umple de admirație de cum îi zărești fața impozantă. Enigmatică și totodată ospitalieră cetatea primește cu brațele deschise pe toți credincioșii care găsesc liniștea și împăcarea în alintul ei mărinimos.
Înălțarea bucuriei în cetate se aude des prin mângâierea muzicală a sunetelor scoase din pieptul voluminos al orgii cu glas metalic și al corului de oameni prezenți la credință. Slujbelor pioase trimit din inima vechii cetăți ecouri patetice care sună a chemare pentru toate etniile orașului :
Veniți prietenii mei dragi, să inspirați imaginar câteva momente din atmosfera măreției istorice a strămoșilor voștri. Am nevoie de susținerea voastră morală și fizică, căci pentru caracterul vostru frumos m-a ocrotit destinul de secole și pentru viitorul strănepoților voștri.
Veniți ! veniți ! vă aștept vizita cu porțile deschise, ca brațele largi ale credinței.

03 –08 -2006