agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-08-30 | |
Am fost la piata sa fac cumparaturi intr-o dimineata cu soare.Ieri mi-am cumparat un gram de bucurie cu numai un kilogram de tristete...Ce bine a fost cu micul meu capriciu,a meritat osteneala pentru o clipa...si aceea fugara...
-Ha,ha,ha Apoi am investit intr-un vis o luna de munca silnica in Iad,o galeata de sudoare cu sange,trei ani de sperante si gramul acela de bucurie...De-acolo am venit imbogatit cu un dor sfaramat,coaste rupte imposibil de vindecat.Nu vrea nimeni sa il cumpere; dor de acesta are toata lumea... Asa ca m-am intors la piata sa-mi vand si ultimele batai de inima pentru un sentiment de dragoste. Este singurul produs care poate fi cumparat cu asemenea pret:munci si tristeti,si altele.L-am cautat in toata piata,de la un colt la altul.L-am cautat chiar si in magazinele de renume; mi-am zis oricat ar fi de scump imi vand orice,si salasul de viata, si miligramele de fericire,si sperantele mele de copil ascultator, si zambetele primite de la mama cand eram bolnav la pat,si litrii de lacrimi varsati in Iad, si cicatricile din munca silnica...Totul,absolut totul...Dar n-am gasit nici in piata,nici in magazinele de renume,nici pe piata neagra... Toti ma refuzau zicand ca e mai scumpa decat ce am eu sa dau.Mi-au spus ca un gram de dragoste costa un suflet de copil si o viata de lupte... -Dar eu dau totul,tot ce am,le-am spus... -Da, puiule.Da tot,daca vrei,dar noi n-avem.Nici sa cumparam macar de la vechituri, e prea scumpa,asa ca noi nu avem in nici un depozit.Cauta la vechituri,poate ai noroc de dat. -Mai ai sa dai? Mi se pare ca esti saracit de tot de el,norocul acela predestinat,pe care multi il pierd in cele din urma... Ma caut prin buzunare,si gasesc un sfert de miligram. - Dau. Dau si asta, doar pentru o clipa sa vad ca exista, numai sa vad ca e,s-o pipai in palmele-mi roase de Iad . Si-am mers la vechituri,printre farame de vieti zdrobite, printre batrani chinuiti de ultimele batai de inima,printre schingiuiti si schiopi,printre orbi si leprosi,printre cersetori si aurolaci. Multi n-au fost sinceri cand au cumparat un miligram din dragoste, asa ca stropul acela de dragoste s-a prefacut intr-o halucinatie, si-acum batranii storsi de viata,sunt torturati de viermii si cariile gramelor cumparate. Se spune ca maine va trece dragostea pe langa ei,si isi va vinde cate un miligram din miros,dar ca acela costa o viata de sinceritate si adevar,iar cei de la vechituri nu mai au cu ce cumpara.Si eu insumi stau deci si astept aici, cu ei,la piata nu se vinde asa ceva,asa ca o astept pe ea.Poate va veni,si atunci ii dau toate clipele mele si toate bataile mele de inima...Poate le va lua... -Doamne, ajuta-ma!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate