Deasupra orasului o pacla incepu sa atarne odata cu
inceputul lunii Septembrie. In ochii cersetorilor de
langa biserici se reflecta aceiasi lumina cand ridicau privirea oloaga implorand un banut.
Un tanar trecu cu o floare rosie in mana infrigurat
de un vand taios.Mergea grabit. Stia ca daca va
intarzia viata lui putea lua o intorsatura
neastptata.La inceput a mers grabit ,apoi alerga
stergand cu mantia si invalmasind frunzele in mici
vartejuri.Era trist cu toate ca fiinta draga ce o
cauta i-a adus atatea bucurii si a stiut intotdeauna
ce se petrece pe taramul dintre copil si om.Isi
amintea secventele cum iti amintesti de o adresa
uitata sau de un nume de fata care ti-a tamaduit singuratatea.
In oras era liniste.Cauta cu privirea oameni de
varsta a III-a gasind mereu ceva tainic dincolo de
aparenta unor irisi nepatati de iarna anilor ,
incadrati de riduri.Pasii grei facusera sa se sperie
un stol de porumbei albi din apropiere.Cu un fosnet
rapid se ridicara lasand imaginea unor umbre care
disparusera in spatele tanarului.Se opri privind
fascinat conturul umbrelor.Lasa totusi un colt de
paine pe caldaram.Stia ca mai are doar cativa pasi
pana la mansarda casei iubitei.Un imbold il facu sa se indrepte sper usa.Era o casa ingrijita , varuita in alb , cu o veranda imensa cu flori.
Se razgandi.Privi intai la uniforma , apoi cauta un raspuns pe taramul inimii.Merse inainte.
Era seara.Amurgul sangeriu se inghega peste casa
parinteasca.Cele doua ziduri dinspre miazanoapte
balteau sfaramate de un obuz ,ierburi salbatice
cresteau printre daramaturi ,inalte ,coplesind fizionomia casei in umbra.
Rfuza inca sa creada ca va petrece noaptea singur
in casa unde , in fiecare noapte de toamna , mirosea a iasomie , unde pasii parintilor se auzeau ca o binecuvantare.
Mai rupse o floare.Salbatica.O alatura celei rupte
din curtea unitatii.Pleca spre locul unde simtea ca
inima lui bate cel mai tare.La cimitir.