Ironica, se taraste pe cer zeita, sirena valurilor, a varcolacului meu



sau...cine stie a cui sirena?



De ce ma tot cheama? De ce?



Sa-mi spuna singuratatea ei departe de soare?



Dar eu nu sunt, nu sunt, nu sunt, nu sunt confidenta ei...



-Hei, tu! Nu mai sta cocotata pe cer, nu te mai agata in plasa constelatiilor ca un paianjen, in ungherul meu!!!!






"-Tu esti doar un zbor ce danseaza-n bezna,



ca una dintre iele, aproape ca le vezi,



dar nu... sau poate da...



dar eu sunt o pana pe care traiesti,



de ce ma condamni?



de ce-mi trimiti un ras isteric?



eu am ramas pe cer aceeasi,



doar tu iti schimbi privirea!"



Acestea imi soptea luna cand a primit citatia la proces, am vazut-o privind foaia din celuloza veche si, am zambit,am zambit satisfacuta cand i-am vazut colturile lasate in jos.Manile ii tremurau a depresie lacrimogena, privirea i se scutura a negare...Si eu zambeam hain si omenesc...Totul vuia vesnicia viitorului tainic.



O luna palida pe cer sta, ca un hot prins in flagrant, cu fata plecata in piept, cu suspine de veac si clipa.O luna palida pe cer sta, ca o eroare vinovata, la procesu-n care-o acuz de:-nselaciune, de coruptia iubitilor, de lumina prea slaba, de filosofiile inultile, de abuz inspirational, de nervii
tomnatici, de suspinele bufnitelor, de Meduzele ucise de Persei.







Si vreau sa o mai parasc pentru vremurile-n care nici nu ma privea.Uneori, in serile singuratice eu suflam in papadie sa-mi vand dorinte impreuna cu seminte-parasute ce vor s-aterizeze pe-un pamant fertil. Nici nu ma privea din coltul sau de lume.Culegeam disperata papadii, inca una si-nca una,pana
cand suflarea mea arsa in delir se destrama in fire de tristete: sa o mai vad ca si-atunci cand eram copil, ca si-atunci cand eram copil naiv( chiar daca un copil naiv e-un pleonasm).Eram copil naiv, naiv, naiv...
Eu...iti jur, asa eram!
dar...



-Tu unde erai, luna? Credeam ca ma vei proteja de soarele de
neatins, sa nu ma ard!







Uita-te la ea, cum sta, asa, pe cer, singura...



ha ha ha!



Imi spune ca e trista, ca o tradez, ca-i oglindita prea bine-n ochii mei si n-are libertate si nu ma poate fura ca ieri, nebuna!



(nebuna, nebuna, nebuna)







-Chiar daca te rotesti pe bolta neagra, chiar daca ai sa dispari o data si o data, mai am o poza cu tine, pe un munte cand aproape te atingeam!!!



Eu vreau sa te sarute soarele mereu, cu multe litere si pensule imbibate in visul tau...ca prea ma faci sa cred in basme si acum, la secole de pamantire!



Dupa ce am fugit de tine dintr-un corp in altul, stii tu, mitul acela cu reincarnarea, nu cred in el, dar tu ma faceai sa cred, atunci.Prea ma faci sa cred intr-un copil naiv,intr-o strofa de poezie neterminata.Prea ma faci sa cred...







sentinta...



-Te condamn ca nu esti decat un biet satelit, te condamn la alte procese, la alte nopti, la alte sperante pentru soare.Te condamn la basme pline de iubire, la povesti nemuritoare... ca poate vei intelege si tu o data ce-nseamna a fi...







O palida luna pe cer... sta ca un felinar al gandurilor mele