Pop stars, rock stars, shakin' their asses, felul in care imi mor toate ideile intre urechi de cate ori deschizi usa de la bucatarie, ma sufoca, ma sufoca, ma sufoca si nu stiu de ce, ca doar intre mine si tine sunt o mie de leghe, o mie de noduri de cravata,si totusi uite cum mi se albastresc obrajii de lipsa aerului.
Spune-mi, bate vantul afara? Ca daca da, o sa-mi pun sandalele alea argintii si rochia aia in care nu ma lasi sa ies singura, o sa ma duc pe terasa la motoare, o sa ma imbat un pic, o sa rad un pic la bratul tau impleticindu-ma spre casa, si poate ca in noaptea asta nu am sa te parasesc. Poate ca o sa fiu mult prea ametita sa urmaresc in gand zborul pescarusilor peste trupul meu care nu-i destul de negru, poate ca nu o sa ma mai scald la rasaritul soarelui, goala si cu pielea rece fiindca la mare inca mai bate vantul dinspre nord.
Poate candva ai sa intelegi de ce m-am inecat in albastrul asternuturilor si de ce nu am lasat nici un biletel de adio atunci cand m-am dus la culcare.
Prea mult TV cred, simt ca incet, incet ideile mi se linistesc, la urma urmelor in cateva zile o sa ma scald cat de goala vreau eu in apa aia cat de rece o sa vrea ea sa fie, si pe langa mine n-or sa treaca pestisori colorati, dar asta n-o sa fie o tragedie. Uite cat de repede nu te mai urasc, uite cat de repede te iubesc din nou, desi iti place sa deschizi usa la bucatarie, si iti place sa stii ca ma gandesc mereu la tine, numai la tine, chiar si in visele de dinainte de a adormi, chiar si surasul de dinainte de a deschide ochii dimineata vrei sa fie numai al tau. Ei bine, fie ca tine, poftim, sunt ale tale. Nu ma crezi... vrei sa dracuiesc pescarusii, vrei sa nu mai dorm in asternuturi albastre? Pai nici n-o sa dorm, ca sunt ude, le vad de aici cum stau agatate regulamentar la uscat, iar pescarusii.. da-le naibii de pasari ca prea fac galagie.
Pop stars, rock stars, shakin' their asses... nevermind.