Alerg spre orizonturi necunoscute călcând pe cioburi de lună, hrănindu-mă cu colțuri de stele. Mi-e inima un fâlfâit de aripi, iar sufletul mi-e un smarald cioplit. Durerea zbiară-n mine, ca țipătul unui albatros ucis. Și totuși am îndrăznit să scriu cu colțul inimii pe o bucată de curcubeu câteva cuvinte albastre și roze: te iubesc!