In discutia ce-am inceput aseara despre iubire, dragoste si amor, nu am putut sa-mi exprim punctul meu de vedere, din cauza timpului nefavorabil de ploaie, ceea ce intr-un gang cu atata lume nu se poate vorbi.
Nu! N-ai dreptate.
Iubirea sufleteasca pe care o sustii tu, desi ai un corp frumos, cu plimbari in gradini botanice, expresii, o bere, un fisic de alune etc., iubirea cu priviri optice in ochi si mangaieri usoare pe organism, nu poate fi iubire adevarata. Acest sentiment de platonism pe care-l sustii tu, nu poate fi un ce veridic decat in frageda copilarie, ceea ce si " Educatia Sexelor" pe care cred c-ai citit-o, zice ca are urmari de turburari mai tarziu si prin urmare e mai bine sa uitam trecutul.
Caci unde am ajunge ramanand platonici? La ante, apud, adversus, sau mai pe romaneste, la o deposedare a lumii de copiii sai. Caci copilul din ce se naste, ca instinct de conservare? Din bere? Din fisicuri cu alune? Din plimbari prin gradini? O! Nu! Copilul se naste in baza legii gravitatiunii universale, adica din impreunarea unui Eu, sau a unei Tu, cu altul.
Ori aici este punctul nevralgic jurist al neintelegerii noastre.
Ne-am cunoscut singuri, fara a ne prezenta cineva, atragandu-ne in baza principiului lui Arhimede, cand m-ai intrebat cat e ceasul, desi am vazut bine ca aveai gurmanda la mana. Am raspuns ca e "cinci" desi al meu era la reparat, c-am intrat cu el, la mana, la baia de aburi si s-a oxigenat.
Si dupa asta, trecand dupa micile amanunte de detaliu ne-am revazut 4 zile in acelasi loc si la aceeasi ora. Ori, de ce ne-am revazut? In ce scop ma vei intreba? O! Draga mea copila! Dar cu ce scop, fluturii fecundez florile?
De ce sa nu intelegem oare ca si noi am fost sortiti spre a ne contopi de urgenta intr-un tot.
"A fi sa a nu fi" cum zicea Eminescu, marele bard de la Mircesti in "Moartea lui Fulger".
A FI SAU A NU FI, asta e deviza oricarei lozinci...ESTE SAU NU ESTE, aceasta e incheierea in concluzie.
Si daca - reportandu-ne la noi - este, sa dea Dumnezeu sa fie. Ramane sa stabilim cand si unde ca eu n-am casa in ors locuind cu familia. Sau, poate, la o sora a mea care pleaca la barbat-so fiind concentrat si-mi lasa cheile spre a avea grija de casa.
Nu! Este pacat! Dar atunci de ce sa ne mai enervam prin gradini publice pierzand timpul ce altii il valorifica intr-un mod atat de placut?
Nu te pune contra destinului. Fiecare om pe lume are o fatalitate si un destin. Restul e numai soarta. Decide-te cat mai urgent. Ne asteapta ceasurile cele mai frumoase din viata unei existente.
Vino! Fara platonism si fara prejuditii. Nu suntem noi nici primii nici ultimii precursori ai acestui sentiment, numit atat de frumos: iubire.
Acestea sunt cele ce aveam de spus si te rog a reflecta cat mai acut inainte de a te decide sa te hotarasti, sezonul fiind de primavara si stand acum si ploaia, termin cu cuvintele marelui Sopenhaor, parintele indragostitilor din toate timpurile:
Liht mer liht.


George