agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2634 .



Muzica
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [jorin ]

2003-11-14  |     | 



Trăiesc printre visuri frânte
Ale unor oameni numiți
Prieteni,familie,cunoscuți, necunoscuți,
Și toate mă înconjoară
Și vor să mă frângă
Și pe mine.

De ce atâta frângere de culori în lume? Se frâng albaștri și verzi și negri și căprui, iar sângele lacrimilor lor mă înconjură fără scăpare.
Muzica, liantul meu cu lumea lacrimilor de idei, căci există și idei ale lacrimilor, ale culorilor, e balsamul sufletului. E abstractă, dar e plină de culoare, de dragoste, de idei, de dorințe, de prieteni, familie, cunoscuți, necunoscuți. E albastră și verde și neagră și căpruie, e lumina reflectată în ochii îngerilor și sfințenia omului. E o aripă care te poartă spre ceea ce cauți. E o halucinație și totuși există, e suflul Necuprinsului, e inima necuprinsă și tainică a omului.
Picurii pianului îmi pătrund sufletul și îl desfac, îl lasă să se lumineze puțin, îl poartă spre încheietura mâini, spre degete, tipărește o parte din el și apoi fuge cu el departe unde totul e simțire, unde nu trebuie să explici nimic, ci doar să închizi ochii și să vezi, să nu mai simți nimic real, ci doar adierea unei alte simțirii, unei alte lumi. Și acolo, prieteni, familie, cunoscuți, necunoscuți și verzi și albaștrii și negrii și căprui strălucesc. Curg zâmbete în potire de lumină.
Dar muzica se stinge și piere fumul albăstrui și mă intorc la flacări de lacrimi albastre și verzi și negre și căprui, singure porți ascunse spre suflet, spre divina sa muzică, spre tot și spre nimic real.
Din toate rămân doar frisoane ale unui frig neînțeles, ale unei păreri de rău și o privire rătăcită și superioară asupra unei lumi de visuri frânte, de aripi atârnânde, de glod cu strălucire albastră, verde, neagră, căpruie.

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!