Impresii din Grecia,2

valea Tempi

Valea Tempi, e prima zona care uimeste intr-adevar pe turisti, dupa ce ghidul arata prin geam un munte numit Olimp. Cine nu a auzit de Olimp si de zeii greci. Parca privirile tuturor se incrunta spre pantele dinspre varf sa vada vre-un semn al prezentei acestora. Muntele are versantii netezi si o forma aproape conica. Este mai putin semet si mai mult inalt, in peisajul marin din imediata apropiere. Trecerea prin defileul vaii Tempi e placuta si muzica greceasca din fundalul sonor al autocarului are o mare importanta. ( daca autocarul nu este dotat, nu plecati prin Grecia fara acest decor sonor !) Muzica lor reprezinta perfect tot ceea ce sunt grecii. Cand aud muzica sirtaki sau bouzouki nu vad in imaginatia mea decat munti pietrosi, campii irigate intens si malul marii cu soare si apa imposibil de limpede in care vreau sa ma arunc. Acum chiar, am intrerupt scrisul pentru a pune muzica de pe o caseta cumparata acolo. Cred ca si scrisul meu va prinde o noua culoare. Mandolina si acordeonul plac prin acel ton hotarat, dens si riguros dar totusi liric si romantic. Am adus si albumul de poze alaturi sa ma inspir din culorile vii si paradisiace ale naturii elene.

Celebritatea acestei vai consta in faptul ca aici exista o manastire a Sfintei Paraschiva, un lacas religios ortodox. Biserica este impresionanta, fiind sapata in stanca, prima privire asupra peretilor si altarului este de uimire si admiratie pentru acei oameni care au sapat aici cu gandul al Dumnezeu. Preotul tocmai oficia slujba, nestingherit de vacarmul vizitatorilor care pun lumanari aprinse si se pozeaza sau se roaga cu oarecare timiditate, in prezenta celorlalti excursionisti. Afara o orchestra ambulanta formata din trei persoanae , o toba , un acordeon si un instrument de suflat ciudat, care nu suna nici a trompeta , nici a saxofon, mai mult o goarna, canta melodii populare locale, departate de cele clasice pe care le recunosc strainii. Par pensionari obositi si plictisiti si privesc din cand in cand spre sapca cu banuti, pusa alaturi pe o lespede de piatra.

La intrarea in acest ansamblu dinspre parcarea soselei un grup numeros de tarabe si vanzatori asteapta clientela pentru suveniruri. Se vand, de la scoici si melci marini, uriasi, pana la cruciulite si icoane suflate cu aur si argint sau jucarioare pentru copii, de toate culorile. E un mic targ acolo. Raul ce curge pe sub o punte atarnata de stanci e de o limpezime uluitoare si sute de pesti parca prea mari pentru a innoata prin apa mica sunt filmati si fotografiati de zeci si zeci de aparate video.
Acesta este poarta de intrare in adevarata Grecie. Si zona Tesalonik este frumoasa si plina de monumente dar aici incepe se se simta singuratatea, sihastria celor ce au trait aevea in aceste lacasuri. La Platamonas, unde am innoptat la un hotel pe malul marii, o parte dintre romani s-au repezit sa faca baie, nerabdatori si au fost dezamagiti de fundul pietros al marii si de adancimea mare a apei.

In raul Tempi se varsa aici un izvor de o consistenta neobisnuita, as spune un raulet, care iese de sub munte exact de desubtul manastirii. Apa lui e rece si curata si oamenii isi racoresc picioarele si fata, spalandu-se. Se spune ca este apa sfanta. Izvorul lui Apollo, caci asa este numit, are si o intrare prin stanca. Cineva a sapat o pestera de 10-15 metri, incercand sa ajunga la miraculosul izvor, prin coborare din partea superioara a stancii. Miracolul este si mai mare, pentru ca acolo jos , exista un izvor, la care se sta la coada si unde oamenii isi fac cruce , cand ajung si isi ating degetele de luciul de apa, udandu-si apoi fruntea. Dar acel izvor e mic fata de cel urias care iese din munte in acelasi punct. Cred ca uimirea acelor sapatori a fost mare si misterul cursului acestui izvor prin stanca inca exista.

Plecarea spre Marea Meteora si drumul pana acolo ofera turistului o campie imensa si manoasa, cea a Thessalei. Drumuri bine asfaltate si localitati cochete dar rare. Si campii, unde fiecare metru patrat este folosit in agricultura. Pe zeci si zeci de km nu se vede tipenie de om. Instalatiile de irigat sunt automatizate si rotesc singure tamburi imensi cu furtune ce duc apa in stropitori. Contrar caldurii sufocante, culturile sunt sanatoase si bogate. Fara sa vreau m-am gandit la Baraganul nostru cu instalatiile de irigat disparute si la uscaciunea lui, cu recolte parca de pe planeta Marte.

Am oprit intr-o localiatate de marime medie sa targuim cate ceva la un magazin. Era un Mini-Market, cu rafturile doldora de marfa, dar in care pe durata acelei ore nu a intrat nimeni. Situatia aceasta am intalnit-o in mai multe locuri. Castigul acestor magazine este foarte mic si totusi proprietarii le mentin asa. In Creta, unde am zabovit si in Corfu, erau magazine in care puteam numara clientii care intrau intr-o zi si totusi familia care vindea acolo, pentru ca eram servit chiar si de copii de 8 ani la un moment dat, nu parea disperata. Cred ca la greci, comertul nu este conceput ca o sursa rapida de castig ci ca o preofesie ca oricare alta. E o placere sa cumperi dintr-un magazin mic dar dotat cu tot ce-ti poate trece prin cap, fara graba sau inghesuiala si in acelasi timp respectat si asteptat cu rabdare. De la bere de zece sortimente, la sunca, paine, dulciuri , bauturi, fructe, inculsiv pepeni uriasi, tinuti in congelatoare si cate si mai cate. Fructele erau minunate la gust, curate si mereu proaspete. Acei proprietatri sunt si se considera oameni saraci dar multumiti, ei stau acasa si vand si le ajunge cat vand. Am urmarit cu atentie acest aspect. Nici la cei cu un hotel sau o pensiune situatia nu se schimba. Acestia sunt oameni mai instariti dar si muncesc mai mult. Toata ziua spala, curata, gatesc, vand la bar, alearga dupa marfa, curata piscina, schimba apa, uda iarba si florile. Curatenia in aceste proprietati, magazine sau pensiuni este exemplara, cel putin din experienta avuta. De regula la magazinele familiale vinde fata cea care se apropie de maritat, frumoasa si vesela. Conteaza sa fie asa. Parintii stau si privesc doar din usa de serviciu.