VIATA DE OM


Te strang la piept Tristete, cu brate moi de ceara

Muscand adanc din sanul secundei amortite

Suspinuri in cascada in suflet ars coboara

Stropind belsug de roua pe gene ostenite


Cina in familie.In rosul crud al zilei, femeia, barbatul si copilul servesc masa, amestecand hrana cu tacerea. Deodata, un sunet spart calca in picioare echilibrul existential. Femeia inaltandu-se de la masa, cu bratele intinse ca o statuie antica, rabufni: Vreau ceva nou in viata mea, De nu te schimbi azi voi pleca! Tacerea se asternu iar cu fulgi mari de tristete... Calc apasat pe drum, mergand in bataia vantului si a sortii. Singuratatea ma tine strans de mana. Ma urc intr-un tren cenusiu cu destinatie necunoscuta. Cobor intr-o statie incetosata. Dupa primii pasi impleticiti, un fulger dulce imi bulversa creierul. E noapte in viata mea. Neguri, neguri, neguri imi cuprind fiinta, zvarcolindu-ma pe caldaramul incins... Luceafarul palid imi alinta tampla obosita, cand ochii tristi impins-au cu durere pleoapele de plumb ce-mi strajuiau visele. Privesc in jur, totu-i pustiu si rece. Incerc sa ma ridic, dar picioarele mele se incapataneaza sa nu raspunda la comenzi. As vrea sa strig dar limba-i amortita, visand letargic in cavoul gurii intepenite de frig si teama. Saptamani la rand am fost biciuit de soare si sfarcuri de stele, iar corpul meu inert nu reactiona in nici un fel, doar bratele din cand in cand mai sfaramau neclintirea trupului. Pe drum: oameni si fum. Trec pe langa tine ca pe langa o balta cu noroi, cu grija, ca nu cumva sa se murdareasca. Doar mustele ma saruta uneori alungandu-mi singuratatea. Din cand in cand mai pica din inaltimi sau buzunare prafuite faramituri de paine. Apa din balta are gust de lacrimi obosite. Ah, priveste, se apropie un copil de mine, cu bratele intinse si zambet de curcubeu. In sfarsit fata mea murdara e spalata cu rauri adanci de lacrimi. Pe obrazul in brazde infloreste primul suras! Mai are un pas pana la mine, cand deodata, il vad suspendat in aer! Parintele grijuliu, apucandu-l disperat de o manuta, il trase de-o parte urland: nu e voie e cahh! Din buzunarul copilului se rostogoli prin aer o muzicuta argintie, care ateriza pe mine strivindu-mi buzele. Cei doi plecara lasand obiectul parasit, pangarit de fiinta mea. Spectacolul s-a terminat si cortina tacerii a cazut odata cu inserarea. Deodata muzicuta suspina sub framantarea buzelor mele. Tonuri inalte si joase se balaceau in lumina lunii. Apoi muzica se stinse brusc odata cu ultima suflare a celui care a fost un simplu trubadur.