Ivor avea un chibrit. Ivor era singurul om pe o raza de 5000 de kilometri care avea un chibrit. De fapt, Ivor era singurul om pe o raza de 5000 de kilometri. Evident, enervat si singur- enervat ca ramasese fara vodca, singur pentru ca traia in stepa siberiana- el si-a luat chibritul in spate, picioarele in carca si capete in gura de la ursi nervosi si a plecat. Fara sa se uite in jur, trecu pe langa tot ce insemnase pentru el acasa, ca sa ajunga altundeva. Scopul? Probabil ca nu-l stia. Chibritul era oricum taciturn de felul sau si frigul, nefiind bagat in seama, nu-l baga pe Ivor in seama, asa ca nimeni nu-i putea explica.
Dupa zile aprige de mers prin tacere, singur si infometat Ivor a ajuns intr-un oras. Sau, ma rog, ceea ce mai ramasese din el. La intrarea in oras- o patrula germana. Ivor habar n-avea ca era razboi, nemtii habar n-aveau cine era Ivor si soldatii rusi erau prea beti in ziua aceea ca sa se bata cu nemtii.
Dupa bataia preliminara urma perchezitia si inca o bataie pentru ca nemtii nu aveau ce sa-i faca altceva lui Ivor, avand in vedere ca nu era soldat sau partizan si pe deasupra n-avea nimic de confiscat asupra lui.
Asta pana cand nemtii zarira chibritul. Nemtii bineinteles, dupa doi ani de aprins tigari cu aruncatorul de flacari vroiau si ei sa fumeze civilizat- sa nu se faca de rusine in fata rusnacului. Ivor, bineinteles nu intelega ce vroiau de la el cei care tocmai il batusera , in afara de faptul ca implica chibritul. CHIBRITUL! Asa ceva nu se putea. Chibritul era mostenire de familie, dat pe linie masculina din tata-n fiu. Chibritul fusese prietenul lui Ivor, jucaria lui si acesta nu l-ar fi dat nici in ruptul capului- cel putin nu al lui. Asa ca dupa discutii indelungate, injuraturi de ambele parti, Ivor in lipsa de idei loveste primul neamt din raza de actiune si o ia la fuga cu chibritul strans la piept.
Bulversati, nemtii se uita tampi la matahala care dispare in zare, lasand-o sa alerge in continuare fara sa incerce s-o opreasca- din fericire pentru Ivor, nu mai aveau munitie.
Dupa aceasta peripetie, Ivor se decide ca pe oricine ar intalni de acum inainte, orice ar face, nu va scoate chibrtiul la iveala.
Astfel, peregrinarea lui a continuat prin Mama Rusie, prin hartoape, noroaie si baraje de artilerie pentru multa vreme pana cand Ivor a ajuns la Praga. Un oras frumos, dar un pic prea bombardat pentru anotimpul acela.
Minunat ca nu mai vede gropi de obuz in pamant ci in asfalt, Ivor se uita mirat si apreciativ. Hipnotizat, ajunge la un bar si se pune la o masa, cea mai apropiata de prima groapa. E atat de impresionat de gaura naegra din asfalt incat scoate chibritul de unde il dosise pentru a-i arata si acestuia.
Din spate se auzi o voce: " Tu sti ce tii in mana omule?"
Ivor se intoarse speriat si ridica nestiutor din umeri.
" Stii ce face un chibrit?"
"Nu."
" Vino cu mine si-ti voi arata."
Ivor se uita la omul care tocmai ii vorbise- un chelner mic si pirpiriu. Statu un pic pe ganduri si apoi il urma.
Mersera mult timp printre gropi si stive cu moloz, avioane doborate si obuze neexplodate pana ajunsera la casa chelnerului. Casa era frumoasa- mai avea un geam intreg si acoperisul nu arsese de tot.
Usa se desfacu cu totul iar chelnerul o propti de un zid si ii facu semn lui Ivor sa intre. Ivor intra, se impiedica si cazu-podeaua nu mai era la fel de nivelata ca inainte. Se ridica si intra urmat de chelner in singura camera care inca avea toti peretii.
Cei doi se asezara tacut la o masa. Ivor puse chibritul pe masa si chelnerul incepu:" Stii ce face o bricheta?"
"Nu."
" Stii ce face un aragazaz?"
"Nu."
" Dar o bomba?"
"Bomba!?"
" Bomba, BOMBA!!!" urla chelnerul enervat.
" BOMBA? A... Nu, nu stiu ce face."
" Bomba omoara oameni. Asta face o bomba."
" Omoara oameni. Cum?"
" Face bum. Acum intelegi ce fac chibritul tau, bricheta, aragazul si bomba?"
" Omoara oameni?"
" Nu, n-ai inteles. Nu te gandi la efect, dar la ce cauzeaza efectul?
" Care efect".
Chelnerul se plesni peste fata si urla: " BUM!"
" A, efectul asta! Tot nu intelege, ce legatura are bomba cu chibritul meu."
" Vei vedea. Sa luam un exemplu- preistoria. Barbat si femeie. Bun. Evident, se cearta, femeia tipa, barbatul urla, copiii plang, soacra tipa si ea, socrul e prea beat sa intre in conversatie asa ca barbatul pleaca in padure.
Se asaza in prima rapa si arunca cu pietre ca sa se calmeze. Dupa vreo doua ore, trece de la pietre la bolovani si se intampla ceva- vede doi bolovani lovindu-se unul de celalat mament in care iasa niste scanteie. Mai incearca, iasa alte scanteie, padurea e uscata si scanteiele ii dau foc. Foc.
Acum intelegi, asta face chibritul tau- ia foc."
Urma o lunga tacere in care Ivor se uita la chibritul de langa el. Il lua in mana si il aprinse de masa zgrunturoasa. Chibritul lua foc si Ivor se uita tacut, mandru si hipnotizat la flama. Ivor nu mai avea un chibrit...