agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-06-22 | | Acum, nu stiu de ce, dar de trecut va spun. In realitatea vertebrala a clipelor topite in vulcanul magic, am descoperit ca am si eu un rost. Mi-am regasit oglinda si am actionat, acoperit de amintiri. Pentru fiecare colt de gand am cate un plan neunsuros. Sclipirile din ochi rasar ca niste tandre curcubee, iar creanga mea de timp isi cauta soarele ascuns. Printre fragmente stau locuri precizate si simt caldura prezentei acelor linii din trecut. Parca vad calea si stapanul ei. Cand se intrerupe legatura ma pierd in nesfarsituri. Ce poate fi trecutul? El e materie vie pentru meditatie. In lunga sa isprava, trecutul mi-a lasat o cale. Calea mea este seductie, e proaspata, e atat de vie. Cand sunt acolo iar intineresc lucrurile vietii, lasand in spate urme neprafoase. Din spatiul fara denivelari si pana la timpurile unde ajung, exista multe statii. Si scormonesc in infinit cu ochii. Eram cu semintiile lumii ridicand Turnul Babel, ca valul oceanic intors la propriul sau izvor. Acolo se imparteau pareri si daruri, era un epicentru al marginii din mine. Prizonier al carnii, trecutul e miraculos. Cladeste in noi o imparatie. E o nebunie in iubirea lui, dar si un scop al nebuniei. Se mai impiedica in absolutul meu si din vesnicie imi mai torn. Si atunci sa vezi cum Comosul se mai mareste sferic! Sensul meu e undeva, superior, caci trecutul imi da libertate. Departarea ma sopteste altfel. In lupta dintre "inainte" si "inapoi", am devenit ce am mai fost, acel strop de lumina. Timpul si-a facut partea in mine, si nu mint, ca l-am pandit fara cuvinte decenii intregi. Cine si ce a putut sa il opreasca? Nimeni, doar am incercat si eu… Si ce frumos e drumul meu, a celui ce cauta timpul din trecut! Trecutul mi-e intotdeauna nou, il vad cu alti ochi. De exemplu, de multe ori ascult de copilul care am fost candva si care sta ascuns in mine. Daca mi se repeta acelasi moment de zeci de ori, sunt mereu in situatii pe care nu le-am intalnit, nefamiliare: mai calde, sau mai reci, arareori sau niciodata aceleasi. Ce fericiti sunt ingerii cand stau de vorba cu trecutul! In ce a fost e un fel de a fi, in ce va fi ai de dormit. Atentie mare la rascruci si la urmele ce ti le-am lasat! Pana la urma ce-am facut? M-am citit cu exagerata teama azi si parca in mine n-am fost nicaieri si am fost peste tot.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate