Tarziu am realizat ca vorbeam cu oile un limbaj fara cuvinte. Limba celeilalte lumi n-o intelege nimeni pana ajungi matur si devii muzician. Suntem supusi, precum oile, atacurilor serpilor pe camp, si cantam plansul neputintei. Trebuie sa recunoastem in jurul nostru si mieii ce desfac izvoarele inimii, si oile care schiopateaza, si felul cum sunt ele tunse, de la coada la cap, pentru a vedea ce inseamna esenta vietii. A intelege toate aceste lucruri e mult prea putin, dar poti sa le intelegi numai dupa ce iti scoti masca. Cand ceva ai inteles consideri ca te-ai lamurit sau ai incremenit. Noua masca e cea care poate urni din loc, poate face ca totul sa reinceapa sa curga.
Cand intalneam o vulpe a desertului, o hraneam cu dulcegarii, apoi, chemata de dragoste, vulpea fugea in desert, golind brusc inima mea. E nevoie de multa rabdare pentru a o iubi. Sa o prinzi e o usurinta! Asa deduci ca ratiunea se supune legilor noastre, duhul niciodata. Daca iti cunosti bine inima, vei vedea ca ea nu poate fi niciodata inselatoare, pentru ca iti cunosti dorintele si vei stii ce sa faci cu ele. Cand ajungi o Usa plina de iubire, casa junglei iti sta la picioare. Dealtfel, masca e facuta sa o pui pe fata, si nu sa iti acoperi inima.
Iar cand m-am decis sa patrund in intimitatea junglei, i-am vorbit veveritei despre leu si ea credea ca exagerez; altadata ii vorbeam leului despre veverita, iar leul se simtea jignit. Sa fie in desisuri intelepciunea de vanzare? Cine-si vinde mintea ca sa-si hraneasca inima? De ce trebuie sa ne ascultam inima? Oare unde e inima e si comoara? In padure lucrurile ce conduc la comoara sunt confuze: frunza de brad e o minune, dar urletul lupului inseamna pericol. Si ca sa descifrez confuzia, cum sa iau cu imprumut de la un orb vederea? Orbul e cititor in stele si observa sorii, luna si stelele, iar simturile mele le-am culcat in vata ca pe niste vase fragile. Iata de ce bufnita in timpul zilei sta oarba, nedezvaluindu-si misterul luminii noptii din privire.
Viteza de deplasare a mastilor de animale ma pune serios pe ganduri. Ce pacat ca nici cerbii nu pot invata broastele testoase sa fuga precum vantul! Insa, cei ce schioapata nu raman intotdeauna in urma, iar cei iuti se feresc sa schiopateze in fata celor schilozi, cu gandul ca le face placere. Si totusi, in fiecare zi cerbul isi mustra vecina testoasa: "daca te ascunzi in inima mea nu vei fi greu de gasit, daca te ascunzi in propria-ti carapace, nimeni nu te va mai putea afla". Asa m-au invatat animalele sa ma hranesc din aceeasi bucata, si sa n-o impart cu nimeni, si pentru asta trebuie in permanenta sa alerg...
Vedeam cum viermii se intorc in tarana, si cum elefantii impartasesc aceeasi soarta. Si, in acel moment, ce rost mai avea ca animalul cel bun sa-l intrebe pe cel gol: "unde-ti sunt hainele? unde-ti este masca?" Or, cine va putea interzice ciocarliei sa cante între alte două ramuri, intr-un cuib uitat de anotimpuri? Dar numai singura, fara cuibul sau, pasarea zboara spre soare!...
Impreuna cu animalele voi creste dinaintea soarelui. Prin ele imi pot imagina cealaltă față a lunii, imi pierd obisnuinta cuvintelor, care nu-mi mai servesc la nimic. Cu mult inainte ca multi zei sa se nasca, m-am desteptat dintr-o adanca adormire si am vazut ca mastile de animale mi-erau furate. Doamne, iti multumesc ca m-ai salvat de masti, dar binecuvanteaza poetii si preotii pe care ii propun in fruntea animalelor mele! Totodata, nu ma mai lasa sa povestesc totul despre mastile de animale, pentru ca sublimul acestora aproape că nu suportă o definiție! Haideti, macar voi, cocori apocaliptici, sa ma luati; unde sunteti? Salvati-ma!