legat de drumul spre casa(doar dus), eram obisnuit sa te gasesc mereu in acelasi loc unde te stiam de la bun inceput.
Treceam, te priveam in o mie de feluri de fiecare data.
Cred ca ma vedeai si tu, macar in unul din cele o mie de feluri ale mele.
cel mai mult imi placeai dimineata, cind te vedeam pe chei, dn departare, inainte sa ma vezi.odata ajuns linga tine, ridicai privirea spre cer sfioasa ca un inceput de sarcina.
iar eu curajos ca un tata de puradei.

nu o sa insist, de inteles nu are nimeni ce sa inteleaga, nu e poezie, este vorba aia doar pe care nu ti-am spus-o niciodata.
a propos, cum te numesti?

nici acum nu stiu ce faceai tu in drumul meu.

da nici curajul sa schimb drumul nu aveam.

si tu habar n-ai cit imi lua apoi sa ajung acasa.

revin, revii?te vad deseara?