S-a intimplat la Turda …


Vara lui ’78 nu mai voia sa se termine…
De mult ar fi trebuit sa se instaleze ploile , aducind cu ele noroiul care strica cheful oamenilor , dar toamna se lasa asteptata ; ca o fata mare .
De fapt nimeni nu o astepta , ba mai mult de atit , fiecare isi facea planuri sa apuce cit mai mult din acea vara prelungita …
Traian, proaspat transferat la santierul din Turda nu cunostea pe nimeni . Fusese un transfer de forta majora ; era transferat disciplinar .
Ce facuse ? Calcase in strechini …
Inainte , lucrase pe santierul unei hidrocentrale departe la izvoarele Crisului Mic unde cea mai apropiata asezare umana era la zeci de kilometri. Proaspetii ingineri repartizati de curind , nu-si gaseau locul . Planurile de la facultate nu se prea potriveau cu cele din … productie .
Cel mai grav era sfirsitul de saptamina , cind perspectiva unui drum lung , dus-intors care te dadea gata ; nu le prea suridea , si atunci unica varianta de distractie “ la fata locului “ era cheful de pomina la care se participa la gramada si unde se bea in nestire .
La astfel de petreceri apareau si citeva fete din impejurimi , nu cine stie ce , dar la inghesuiala nu se cunoaste ….
Una nu se pazise , sau o facuse dinadins ca sa poata prinde un inginer orisicit lucrurile se incurcasera si dosarul a incaput pe mina militiei . Tot ce dorea de fapt comisia era sa gaseasca un tata pentru viitorul fiu al patriei care-si anuntase venirea .
Ce caraghiosi erau care mai de care cautindu-si alibiuri unul mai incredibil decit celalalt .Pacat ca nu au putut fi filmati “inainte si dupa ancheta” ; ar fi iesit un film pe cinste …
O pensie alimentara nu era la urma urmei o chestie cu care sa te joci . Dintr-un salariu de inginer pirlit si incepator nu ramineai nici macar cu mincarea ,si unde mai pui restul , si asta timp de 18 ani cei mai frumosi care te asteaptau . Si la urma urmei pentru ce ? pentru a gisca care si-a gresit socotelile ? Se va sti vreo data cine fusese tatal cel adevarat ?
Orisicit in Romania nimeni nu se ocupa cu cercetari genetice … Toate eforturile erau canalizate inspre gasirea unei victimei paterne bune de muls. Unicul Petrica rusinos ca o fata ( cum dracu nimerise la chef , el care nu se dadea scos din casa ) a recunoscut ;
“ Da , am fost cu toti ceilalti ! “
“Ai fost , plateste !” a incheiat anchetatorul scurt si in citeva minute era deja in autoturismul sau in drum spre Bucuresti .
Toti ceilalti impricinati au fost transferati disciplinar , toti in afara de Petrica care a ramas sa-si faca datoria.
Traian fusese transferat la Turda . Vechea cetate romana Potaissa era la circa 20.km de Cluj , orasul copilariei lui.




Primise o lucrare noua ; o fabrica de sticla , care conform planului urma sa fie pusa in functiune in mai putin de 6 luni de zile …un ideal imposibil ca toate idealurile .
Santierul era la citiva km de oras intr-o vale , unde in afara unor blocuri neterminate si a unei satre de tigani nu era absolut nimic.
Traian urma sa locuiasca in unica locuinta racordata temporar la un generator care facea un zgomot care te scotea din sarite . Pentru spalat avea undeva in curte o fintina veche cu galeata si cu jgheab de adapat vite .
Era prima lui dimineata la Turda , gol pina la briu Traian se spala sub ochii negri ai puilor de tigan care se zgiiau la el. O tigancusa , un copil slab si inca nedezvoltat , se apropie cu indrazneala .
“Da-mi un leu !”
“Pleaca de aici !” o alunga Traian fara prea multa convingere
.Fata nu se indeparta .
“Tu nu mergi la scoala ?” o intreba Traian
“Nu ! am terminat “ declara copila .
“Ce terminase ?” se intreba in sine Traian doua clase poate trei …
Era greu sa-I dai o virsta
“Cum te cheama ?”
“Penelopa “
Cu greu isi ascunse un zimbet . Prin ce minune ajunsese soata lui Ulise in satra de tigani ? Avea ochi frumosi Penelopa, negri si foarte stralucitori . Deodata , nici el nu-si dadea seama de ce scoase din buzunar 100 de lei …
“Du-te cumparati o rochie ! “
Penelopa se repezi la mina lui , smulse bancnota si o lua la fuga.
Ca la un semnal toti puradei sarira deodata …
“Da-mi si mie !” “Da-mi si mie !” …


Pe santier il astepta echipa de sapatori. Nou fiind nu cunostea pe nimeni … Se apropie de buldozerist ( statea rezemat de buldozer si fuma o maraseasca ) dadu mina si spuse
‘’ Hai sa incepem “
Pe santier nu exista ceremonialul prezentarilor , oameni te stiu de inginer dinainte .
Salahorii stateau rezemati de cazmale si lopeti . Desi era inca dimineata soarele era deja puternic . Nu-si pusese casca ( deci de la inceput incalca regulile de protectie a muncii ) dar zau ca nu avea nimic ce sa-I cada in cap .
Incerca sa-si refaca in minte stadiile lucrari precum fusese instruit dinainte “ TRUBUIE SCURTAT TOVARASI IN SASE LUNI AVEM OBLIGATIA SA PUNEM LUCRAREA IN FUNCTIONE … ”
Bineinteles tacuse stia la fel de bine ca si toti ceilalti ca lucrarea nu va fi gata .
Deodata un miros puternic de vin tamiios ii izbi narile.
“Ce-i asta ? “ il auzi pe buldozerist care deja sarise jos din cabina si avea mina virita pina la cot in ceva ce semana mai degraba a cacat ( consistenta ) dar mirosea imbatator.
Salahori se inghesuiau in jurul gropii sapate
“Are un miros pe cinste !”
“Te imbeti numai de la miros !” …
Traian nu stia care este sursa mirosului dar stia un lucru sigur ; ca trebuie anuntate autoritatile .
Cei de la judet se deplasara imediat la fata locului , unde aparura si citiva ziaristi locali , impreuna cu un tip mic chel si care se prezenta “ Ma numesc Ion Lazarescu si sint arheologul sef a judetului “ .
Bineinteles sapaturile au fost oprite. Cele 6 luni de teminare prezentau mult mai putin interes decit “IMPORTANTA DESCOPERIRE ARHEOLOGICA “.
“Aici a fost o importanta pivnita de vinuri poate chiar din vremea romanilor “
a fost explicatia cit se poate de docta a lui Lazarescu , in timp ce se departa cu “ EXPONATUL “ incarcat in masina pina la ultima picatura.
“Putem continua ?” intreba Traian in ultima clipa .
“Da , dar cu conditia ca mi se va raporta in cazul ca vor apare alte “EXPONATE “.


Soarele trecuse de orizont si muncitori asezati cu merindele de-acasa il indemnau pe Traian …
“ Poftiti de luati domnu’ inginer “ .
Traian isi aduse aminte ca nu imbucase nimic de ieri si instantaneu simti un gol in stomac.
“Trebuie sa ma inscriu la vreo cantina “isi spuse in gind .
“Miine continuam “ le spuse muncitorilor si iesi pe sosea sa apuce un tremp spre oras sa manince ceva.
Minca la un birt saracacios dar curat mai bau si o bere “cald a dracului , si cind te gindesti ca sintem deja in plina toamna … “
Sa mai stea , sa plece nu avea nimic de facut si nu cunostea pe nimeni… Se simti dintro-data gol ; gol pe dinauntru ; gol de trecut de prezent , de viitor …
Soarele disparea si orizontul rosu vestea o zi cu mult vint.
O porni agale prin praf spre casa … Era deja intuneric cind ajunse .
Nu departe , tiganii adunati in jurul unui foc coceau cartofi ( asta dupa miros ). Ochii obisnuiti deja cu intunericul descoperira siluieta subtiratica a Penelopei. Purta o rochie deshisa la culoare ( poate alba ? ) si era desculta ca toti ceilalti .
Din intuneric se apropie o umbra
“ Cit dai pe ea ? ”
In prima clipa nu intelese care era tranzactia , tipului i se desluseau in intuneric citiva dinti de metal care-i straluceau in lumina tigarii de la coltul gurii…
“ Ti-o dau c-am vazut ca-ti place da’ sa stii ca e nevinovata , nimeni nu s-a atins de ea , nici macar eu desi am dreptul ca sint tata legitim ! “
Simti ca stomacul i se intoarce pe dos .
“Stiu ca acolo ai avut necazuri cu o fata “
“ A da! “ uitase ca zvonurile te depasesc fara nici un drept de dezmintire .
“ Cu Pene a mea n-ai grija de nici un fel , e curata ca lacrima si nici nu-ti cer mult , dar am multe datorii , stii familie grea “ ….
De departe fata ii privea cu sclipiri in ochi … “ Oare stia de vinzare ? .Probabil ca da ; si daca nu de data asta , va fi vinduta data viitoare unui client mai putin sensibil la comertul cu carne vie .”
“ Lasa-ma sa ma mai gindesc “ se retrase Traian in vizuina lui.


A doua zi dupa amiaz avea fixata o sedinta de partid .
Sedinta decurgea oarecum monoton , fusesera citeva luari de cuvint , angajamente … dar aerul imbicsit de fum de tigara , impreuna cu mirosul de picioare nespalate pe fundalul calduri il dadusera gata ; si atipise pe scaun.
Se trezi tocmai cind cineva care isi lua angajamente de depasire a planului … de fapt il trezisera cele citeva aplauze din sala …si apoi , ca din senin cineva complet necunoscut incepu sa vorbeasca despre el, Traian , vorbind la persoana a treia singular cu o ura vadita care-i produse scirba. Se scula in picioare , se simtea ca un elev scos in fata clasei pentru a fi pedepsit , si arunca o privire circulara in sala . Hotarit nu cunostea pe nimeni , nici macar din vedere…
Cel ce-i strigase numele probabil UN-TRIMIS-DE-LA-CENTRU
continua sa-l critice pe o chestie cu care cei de fata nu aveau nici un fel de legatura … Nu nu se simtea umilit CRITICA – AJUTORUL – NOSTRU -IN-MUNCA … totul putea fi luata drept un teatru absurd…” Comportamentul Inginerului in societate … exemplul personal …etc. etc… “
In sfirsit sedinta lua sfirsit. La iesire citiva ii strinsera mina , devenise o personalitate .


Inaintea sedintei apucase sa imbuce ceva asa ca stomacul cel putin pina in prezent era in ordine .
“un film ?”
“ De unul singur si cine stie unde este vreun cinematograf , daca este unul ? “…
“ Sa mearga acasa !? “ isi aduse aminte de Penelopa se zimbi .
Pasii il dusera spre santier .Muncitorii plecasera de mult
“cind pisica nu-i acasa “ …
Groapa de ieri se mai adincise si devenise un fel de sant. “Pamint proaspat reavan “, gindi Traian si cobori in fundul gropi unde aroma vinului stravechi inca mai persista .
”Oare cine culesese ciorchinii de struguri , ce picioade de codane il calcasera in picioare sa-l tescuiasca …”
Se rezema usor de zidul proaspat sapat , aroma ii ametea gindurile , inchse ochii …
Visa sau totul era aivea … cineva ii daduse o lovitura puternica in crestet si in jur , auzea zgomot de sabii , iatagane , calaretii care navaleau si furau feciarele , dansuri de cheflii pina la pierderea tuturor simturilor , alti navalitori , alte sabii , robi dusi in lanturi grele la galere , turci ce se luptau cu iataganele ridicate in slavi , unguri cu brandenburguri pe tunici “ … si dintrodata o liniste adinca ca din mormint …

Parca se trezea , dar cind si cum adormise …
” Unde era ?” “ Ce se intimplase ? “
Era pe jos , in jur gramezi de pamint reavan .Soarele un glob rosu aprins se pregatea sa se ascunda dupa un deal .Isi pipai crestetul , nu , nu marmelada de ieri , ci propriul singe care deja apucase sa se inchege . Si nu simtea nici un fel de durere , ci mai degraba un fel de ameteala .
Se scula din tarina si-i lua un pic de timp sa se dezmeticeasca.
Ce se intimplase : Sprijinindu-se de zidul proaspat sapat si inca neintarit , o parte di zid alunecase , cu el cu tot … In gaura ce se formase din surparea zidului se vedea ceva ca o lada din lemn , in mare parte putrezit . Traian in cadere , daduse probabil cu capul de lada .
Traian elibera lada de pamintul care-l ascunsese cine stie de cind Traian ridica capacul deschizind lada .
Era clar de unde venise “zgomotul de lanturi , iatagane …
Mii de monezi de toate marimile se ingesuiau una in alta si vorbeau pe toate limbile … Uite asta trebuie sa fie romana dupa chip , asta pare bizantina , uite asta e o moneda de aur de la curtea unui rege Francez …Oare ce regina a avut profilul atit de fin ?
Baga mina adinc in istorie si simti fizic atingerea zecilor de miini care transmisera simbolul comertului al bogatiei al puterii .
Isi ridica cu greu comoara si porni cu pasi inceti spre locuinta sa.


Era deja intuneric cind ajunse acasa , pe drum tipenie de om , si nici tiganii nu se vedeau pe nicaieri .
Era bogat ; in sfirsit acum putea sa se gindeasca la un viitor … dar capul ii era ca de plumb.
Se culca asa cum era , imbracat , si adormi imediat.
Dimineata se scula devreme si se spala indelung la fintina .
“In primul rind are sa-si dea demisia , v-a gasi el un motiv … dar cel mai important lucru e sa nu afle nimeni altfel puscaria il maninca pe toata viata “ CA NU A DECLARAT “ .
Isi sapuni indelung fata gitul , bratele …
Nu departe de el auzi un uruit de caruta . Ochii ii erau plini de clabuci . Ii limpezi . Se uita in jur. Tiganii isi ridicasera satra si se indepartau . Ochii ii usturau de la sapun. Undeva intr-una din carute Penelopa statea pe o lada si-i zimbea. Caruta se indeparta tot mai tare si Traian isi dadu seama ca mai vazuse o data lada pe care statea Pene… era lada LUI lada cu monezile gasite deunazi …
Isi limpezi ochii cu si mai multa apa si se uita in zare unde caruta se facea tot mai mica …
Pe cer incepeau sa se iveasca norii de ploaie.













ă